Tu întrebi

Răspunde pr. prof. William Bleiziffer:

În ceea ce priveşte grija pastorală şi despre ceea ce trebuie să preceadă căsătoria dintre doi catolici, atât CCEO (Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium) cât şi CIC (Codex Iuris Canonici), prezintă norme identice. În cele ce urmează voi prezenta canoanele CCEO referitoare la acest argument:

Can. 783 - (cf 1063) Păstorii sufletelor au obligaţia de a se îngriji astfel încât credincioşii creştini să fie pregătiţi pentru starea căsătoriei:

1° printr-o predicare şi catehizare adecvată tinerilor şi adulţilor, prin care credincioşii creştini să fie instruiţi asupra semnificaţiei căsătoriei creştine, asupra obligaţiilor soţilor între ei, precum şi asupra dreptului primordial şi asupra obligaţiei pe care părinţii o au de a se îngriji, după puterile proprii, de educaţia fizică, religioasă, morală, socială şi culturală a fiilor;

2° printr-o instruire personală a viitorilor soţi asupra căsătoriei, prin care viitorii soţi vor fi dispuşi pentru noua stare;

§ 2. (cf 1065 § 2) Se recomandă cu stăruinţă logodnicilor catolici să primească Divina Euharistie la celebrarea căsătoriei.

§ 3. (1063 4°) După celebrarea căsătoriei, păstorii sufletelor vor oferi căsătoriţilor ajutor pentru ca, respectând şi îngrijind cu fidelitate alianţa conjugală, să ajungă să ducă în fiecare zi o viaţă tot mai sfântă şi mai deplină în familie.

Can. 784 - (cf 1067) Prin dreptul particular al fiecărei Biserici sui iuris, împreunându-şi părerile cu Episcopii eparhiali ai celorlalte Biserici sui iuris care îşi exercită puterea în acelaşi teritoriu, să se stabilească norme privind examinarea viitorilor miri şi celelalte mijloace de investigaţie, mai ales cu privire la botez şi starea liberă, care trebuie făcute complet înainte de căsătorie, pe care respectându-le cu conştiinciozitate se poate purcede la celebrarea căsătoriei.

Can. 785 - § 1. (1066) Păstorii sufletelor au obligaţia, conform necesităţilor locurilor şi timpurilor, să excludă prin remedii potrivite toate pericolele privind celebrarea invalidă şi ilicită a căsătoriei; de aceea, înainte de a se celebra căsătoria, trebuie să aibă certitudinea că nimic nu se opune celebrării valide şi licite.

Can. 786 - (= 1069) Toţi credincioşii creştini au obligaţia să dezvăluie parohului sau Ierarhului locului, înainte de celebrarea căsătoriei, impedimentele pe care le-ar cunoaşte.

Can. 787 - (cf 1070) Parohul care a efectuat investigaţiile îl va înştiinţa imediat despre rezultatul acestora, printr-un document autentic, pe parohul care trebuie să binecuvânteze căsătoria.

În paranteze sunt trecute şi numerele canoanelor CIC, canoane care corespund celor deja prezentate. Fiind vorba de una şi aceiaşi doctrină catolică, preoţii parohi a fiecăruia dintre cei doi viitori miri vor şti cum să procedeze în pregătirea pentru primirea sacramentului căsătoriei; este suficient ca împreună să luaţi legătura cu fiecare dintre aceştia. Nu comentăm conţinutul canoanelor - care deja este clar -, dar subliniem faptul că o căsătorie, în concepţia Bisericii Catolice - justificată dealtfel de dreptul divin - se bucură de două calităţi incontestabile: unitate şi indisolubilitate.

Dacă ce am prezentat până acum ce ţine de pregătirea doctrinară în vederea primirii sacramentului, în continuare mă voi opri asupra formei de celebrare a sacramentului, formă care ţine de validitate. Nu mă voi referi la probleme speciale legate de competenţa celebrantului, competenţă de care depinde mai apoi validitatea sacramentului, ci mă voi opri asupra cazului specific al căsătoriei dintre o credincioasă greco-catolică şi un credincios romano-catolic. Voi începe cu prezentarea unui principiu de bază:

Can. 33 - ?( ? 112 § 1, 2°) Femeia are dreptul integru de a trece la Biserica sui iuris a soţului în momentul celebrării căsătoriei sau pe durata acesteia; însă, odată desfăcută căsătoria, ea poate să revină în mod liber la Biserica sui iuris precedentă.

Acest principiu se aplică numai credincioasei greco-catolice, bărbatul fiind deci exclus. Dreptul latin (can. 112) prevede însă ambele posibilităţi; în momentul celebrării sacramentului căsătoriei atât bărbatul cât şi femeia latină pot trece la Biserica sui iuris a soţului sau soţiei, în cazul nostru soţul latin poate trece prin celebrarea căsătoriei la Biserica Greco-Catolică a soţiei.

În ceea ce priveşte competenţa ministrului căsătoriei (a celebrantului) trebuie să subliniem faptul că este competent în celebrarea validă a căsătoriei oricare dintre cei doi parohi ai viitorilor soţi (sunt competenţi şi Ierarhii cărora sunt supuşi aceştia, respectiv Episcopul eparhial de Cluj-Gherla şi Arhiepiscopul latin de Alba-Iulia, dacă este vorba de doi credincioşi care îşi au domiciliul în zona lor de competenţă, dar şi oricare preot paroh, doar în limitele propriului teritoriu, dacă cel puţin unul dintre cei doi viitori miri sunt înscrişi în propria lor Biserică sui iuris) can. 828, 829; CIC can. 1108, 1109. Calitatea de a binecuvânta o căsătorie poate fi delegată în cazul nostru doar unui alt preot (can. 830; CIC can. 1111).

În cazul celebrării căsătoriei dintre doi credincioşi catolici, dintre care unul este credincios al unei Biserici Catolice Orientale (credincioasa greco-catolică), este exclus de la celebrarea căsătoriei, ca ministru, un diacon, ritualul de celebrare al sacramentului cerând ad validitatem pentru parte greco-catolică rit sacru, adică "însăşi intervenţia preotului care asistă şi binecuvântează" (can. 828 § 2). Un diacon latin, nu poate aşadar celebra valid sacramentul căsătoriei (latin + oriental catolic) atâta timp cât acesta nu poate acorda binecuvântarea constitutivă a sacramentului.

Can. 831 §2, absent în CIC, cere ca sacramentul să fie celebrat în faţa parohului mirelui greco-catolic. Canonul este absent în CIC, deci putem spune, că în cazul expus de dvs. este competent în celebrarea ritului sacru al căsătorie (can. 828-842, şi corespondentele CIC):

• oricare dintre cei doi parohi ai viitorilor miri;

• oricare dintre Ierarhii catolici a oricăruia dintre cei doi credincioşi catolici, greco-catolică şi romano-catolic;

• oricare preot catolic (greco-catolic sau latin) numai în limitele propriei competenţe, respectiv numai în limitele propriei parohii;

• oricare preot catolic, dacă a fost valid delegat de către cel (sau cei) care au competenţă în celebrarea validă a sacramentului; diaconul, în cazul nostru nu poate fi delegat;

• dispensa de la forma de celebrare a căsătoriei este rezervată Sfântului Scaun;

• în cazul pericolului de moarte, aceste reguli nu se mai aplică.

În cazul căsătoriei dintre o greco-catolică şi un romano-catolic (credincioşi catolici de rit divers) poate fi aşadar competent în celebrarea căsătoriei oricare dintre parohi (respectivi Ierarhii) celor doi viitori soţi. La fel de competenţi sunt şi cei valid delegaţi pentru celebrarea validă a căsătoriei.

Ca preot pot să vă dau următorul sfat: discutaţi această problemă cu sinceritate şi deschidere de inimă între voi şi de comun acord alegeţi ritul în care să primiţi sacramentul căsătoriei. Decideţi astfel încât în viaţa de familie o formalitate cum este cea a formei de celebrare a căsătoriei să nu influenţeze decât pozitiv ceea ce doriţi să realizaţi, o căsătorie catolică, în care unitatea şi indisolubilitatea, ca şi calităţi esenţiale ale unei căsătorii între creştini să fie secondate de binele soţilor dar şi de cel al viitorilor copii care se vor naşte.

Dumnezeu să binecuvânteze familia voastră.