Tu întrebi

Răspunde pr. prof. William Bleiziffer:

Celebrarea căsătoriei cu rit sacru (formă canonică de celebrare a căsătoriei) este o condiţie sine qua non pentru ca o căsătorie să poată fi considerată ca fiind validă. Lipsa de competenţă a celebrantului sacramentului căsătoriei poate duce la invalidarea sacramentului tocmai datorită acestei lipse de competenţă. În principiu, acest lucru este stabilit de can. 828 CCEO pe care îl prezint în continuare:

Can. 828 - § 1. (CIC can. 1108 § 1) Sunt valide numai căsătoriile care se celebrează cu rit sacru în faţa Ierarhului locului sau a parohului locului sau a unui sacerdot căruia, de către unul sau celălalt, i-a fost conferită facultatea de a binecuvânta căsătoria, şi a cel puţin doi martori, dar în orice caz conform prescrierilor canoanelor care urmează, şi rămânând neschimbate excepţiile la care se referă cann. 832 şi 834, § 2.

§ 2. Acest rit este considerat sacru prin însăşi intervenţia sacerdotului care asistă şi binecuvântează.

Iar canoanele imediat următoare aduc noi informaţii referitoare la această celebrare:

Can. 829 - § 1. (CIC cf. can. 1109) Ierarhul locului şi parohul locului, după luarea în posesiune canonică a funcţiei, atât timp cât deţin în mod legitim funcţia, binecuvântează în mod valid o căsătorie în orice loc din limitele teritoriului lor, fie că logodnicii le sunt supuşi, fie că nu le sunt, cu condiţia ca măcar una dintre cele două părţi să fie înscrisă în propria Biserică sui iuris.

§ 2. (CIC can. 1110) Ierarhul şi parohul personal, în virtutea funcţiei lor, binecuvântează în mod valid căsătoria, în limitele propriei competenţe, numai a acelora dintre care cel puţin unul din cei doi este supus lor.

Can. 830 - § 1. (CIC can. 1111 § 1) Ierarhul locului şi parohul locului, câtă vreme deţin în mod legitim funcţia, pot conferi sacerdoţilor oricărei Biserici sui iuris, chiar şi ai Bisericii latine, facultatea de a binecuvânta o anume căsătorie în limitele teritoriului lor.

§ 2. Facultatea generală de a binecuvânta căsătoriile, însă, o poate conferi numai Ierarhul locului, rămânând în vigoare can. 302, § 2.

§ 3. Conferirea facultăţii de a binecuvânta căsătoriile, pentru a fi validă, va fi acordată în mod expres unor determinaţi sacerdoţi şi, mai mult, dacă este vorba de facultatea generală, în scris.

Din aceste canoane rezultă clar faptul că:

• numai Ierarhul locului, sau parohul greco-catolic, pot celebra valid o căsătorie, prin asistare şi binecuvântare;

• Ierarhul locului şi parohul locului, pentru a celebra valid o căsătorie trebuie să acţioneze în limitele teritoriului lor, respectiv propria eparhie sau propria parohie, şi numai atâta timp cât deţine posesie canonică, adică numai atâta timp cât acţionează conform unei funcţii legitim deţinute;

• celebrarea validă impune ca cel puţin unul dintre logodnici să fie propriul supus: cu alte cuvinte, un Ierarh greco-catolic sau un paroh greco-catolic celebrează valid o căsătorie dacă cel puţin unul dintre miri este înscris în propria Biserică sui iuris, adică este greco-catolic;

• Ierarhul locului sau parohul locului, atâta timp cât se bucură de competenţa de a celebra o căsătorie validă, pot delega această facultate oricărui alt preot, chiar şi unui preot latin; existând o oarecare identitate între can. 830 CCEO şi can. 1111 CIC putem presupune, aplicând principiul simetriei, că şi un preot competent latin poate delega un preot greco-catolic să celebreze o căsătorie dintre doi catolici de rit latin. Cu alte cuvinte, parohul greco-catolic poate delega un preot latin să celebreze o căsătorie asupra căreia are competenţă, şi invers;

• excepţia de la aceste reguli este dată de celebrarea sacramentului în forma extraordinară prevăzută de amintitele canoane 832 şi 834, § 2, care nu fac obiectul prezentării noastre.

Cunoscând şi conţinutul can. 674 CCEO care prevede că:

Can. 674 - § 1. (CIC 846 § 1 a) La celebrarea sacramentelor se vor respecta cu atenţie cele ce sunt cuprinse în cărţile liturgice.

§ 2. Slujitorul va celebra sacramentele după prescrierile liturgice ale propriei Biserici sui iuris, exceptând cazul în care prin drept s-a stabilit altfel sau el însuşi a obţinut o facultate specială de la Scaunul Apostolic.

vom trage pe marginea acestor idei următoarele concluzii:

• preotul greco-catolic, paroh sau nu, celebrează sacramentul căsătoriei, fiind valid delegat, doar în rit greco-catolic, respectiv observând prescripţiile cărţilor liturgice proprii (Euhologhionul); aceiaşi regulă a respectării prescripţiilor propriilor cărţi liturgice impunând-o şi alte canoane dintre care amintesc doar cann. 199, 377, 656, 668;

• preotul greco-catolic poate celebra în rit divers de cel greco-catolic doar dacă se bucură de facultatea conferită de Scaunul Apostolic de a celebra şi în alt rit, respectiv latin (biritualism);

• în absenţa acestei facultăţi acelaşi preot greco-catolic poate celebra valid o căsătorie între doi credincioşi catolici de rit latin, doar dacă este legitim delegat de către ministrul competent latin (can. 1111 CIC); o astfel de căsătorie, chiar dacă se celebrează în favoarea a doi credincioşi latini va trebui celebrată numai în ritul propriu, adică greco-catolic.

Concluzionând, putem spune în baza canoanelor mai sus prezentate, că un preot greco-catolic poate celebra o căsătorie conform ritului latin, doar dacă se bucură de facultatea conferită de Sfântul Scaun de a celebra în acest rit (biritualism). În absenţa acestei facultăţi, un preot greco-catolic va putea celebra numai în rit propriu, greco-catolic, şi numai respectând prescripţiile cărţilor liturgice proprii.