Tu întrebi

Răspunde pr. prof. William Bleiziffer:

Voi pleca în expunerea mea de la un principiu, îmi place să cred, universal valabil: acela al libertăţii religioase, o libertate care este consfinţită nu numai de actualele legi române, ci şi de cele mai importante instrumente juridice internaţionale. Această libertate, manifestându-se în for extern nu este altceva decât o forma de manifestare concretă a ceea ce se simte, a ceea ce se trăieşte în for intern: de aceea, chiar dacă această libertate poate fi limitată extern, ea nu poate fi prin nici un mijloc stopată sau anulată în ceea ce simte mai profund persoana umană.

Problema trecerii de la o Biserică la alta, poate fi una foarte delicată, dar în acelaşi timp şi una foarte simplă: totul depinde de complexitatea cazului respectiv, de decizia celui care doreşte să facă o astfel de trecere, şi nu în ultimul rând de delicateţea cu care un preot, respectiv parohul în comunitatea căruia se doreşte a intra, receptiv fiind la problemele sufleteşti ale credinciosului în cauză, ştie să-i ofere acestuia sprijin şi susţinere.

Din punct de vedere juridic există o diferenţă clară între înscriere (ascriptione), şi trecere, sau realizarea comuniunii cu Biserica Catolică. Dacă în ceea ce priveşte înscrierea, normativa orientală prezentată de CCEO (cann. 29-38, Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium, cod aplicabil catolicilor de rit bizantin, respectiv greco-catolicilor) şi cea latină prezentată de CIC (cann. 111-112, 535, Codex Iuris Canonici, cod aplicabil catolicilor de rit latin, respectiv romano-catolicilor), este identică, nu acelaşi lucru se poate spune despre Titlul XVII al CCEO care lipseşte din CIC. Acest titlu tratează tocmai despre cazul nostru, şi anume Despre botezaţii necatolici care vin la deplina comuniune cu Biserica Catolică. Pentru clarificare prezint integral textul canoanelor care ne interesează:

Can. 896 - Celor care sunt botezaţi în Bisericile sau Comunităţile bisericeşti necatolice şi care cer din proprie iniţiativă să vină la comuniunea deplină cu Biserica catolică, fie că este vorba despre [persoane] singulare, fie de grupuri, nu li se vor impune îndatoriri mai mari decât cele necesare.

Can. 897 - Credinciosul creştin al vreunei Biserici orientale necatolice va fi primit în Biserica catolică prin simpla profesiune a credinţei catolice, precedată de pregătirea doctrinară şi spirituală pentru condiţia fiecăruia.

Can. 898 - § 1. Episcopul oricărei Biserici orientale necatolice poate fi primit în Biserica catolică, în afară de Pontiful Roman, şi de către Patriarh, cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, sau de către Mitropolitul Bisericii mitropolitane sui iuris, cu consimţământul Consiliului Ierarhilor.

§ 2. Dreptul de a primi în Biserica catolică pe oricare altul, îi revine Ierarhului locului sau, dacă aşa prevede dreptul particular, chiar şi Patriarhului.

§ 3. Dreptul de a-i primi individual pe laici în Biserica catolică îi revine şi parohului, dacă dreptul particular nu interzice.

Can. 899 - Clericul oricărei Biserici orientale necatolice, care vine la deplina comuniune cu Biserica catolică, poate să-şi exercite propriul ordin sacru conform normelor stabilite de autoritatea competentă; Episcopul, însă, nu îşi poate exercita valid puterea de conducere decât cu consensul Pontifului Roman, capul Colegiului Episcopilor.

Can. 900 - § 1. Cel care nu a împlinit încă vârsta de paisprezece ani, nu va fi primit dacă părinţii se împotrivesc.

§ 2. Dacă din cauza primirii aceluiaşi se prevăd inconveniente grave pentru Biserică sau pentru el însuşi, primirea se va amâna, exceptând cazul pericolului iminent de moarte.

Can. 901 - Dacă necatolicii, care nu aparţin de o Biserică orientală oarecare, sunt primiţi în Biserica catolică, se vor aplica normele date mai sus, cu referinţele de rigoare, cu condiţia să fie botezaţi valid.

Este important de semnalat faptul că aceste norme nu se regăsesc în CIC, dar aplicând can. 19 CIC putem presupune că ele pot avea eficienţă deplină, şi pot fi aplicate şi în cazul Bisericii Latine. Chiar absentând din CIC, principiile se regăsesc în alte documente oficiale ale Bisericii Catolice: voi aminti numai Conciliul Vatican II cu Decretul despre Bisericile Orientale OE nr. 4, 25, şi Decretul despre ecumenism UR 18. Înainte de a trage câteva concluzii prezentăm de asemenea un canon CCEO absent din CIC, dar care se referă şi el la cazul nostru:

Can. 35 - Botezaţii necatolici care intră în deplina comuniune cu Biserica catolică trebuie să îşi păstreze ritul propriu, să îl onoreze şi, în măsura în care le stă în putinţă, să-l respecte pretutindeni; de aceea trebuie să fie înscrişi în Biserica sui iuris de acelaşi rit, rămânând intact dreptul de a se recurge la Scaunul Apostolic în cazuri speciale privind persoane, comunităţi sau regiuni.

Pe marginea acestor canoane vom trage câteva concluzii:

• atâta timp cât doriţi să fiţi primit în Biserica Catolică şi cereţi acest lucru spontan, puteţi fi acceptat fără a vi se impune altceva decât ceea ce este necesar pentru realizarea acestui lucru;

• botezat ortodox fiind, veţi fi primit în Biserica Catolică prin simpla profesiune de credinţă catolică;

• această profesiune de credinţă trebuie precedată de o pregătire doctrinară şi spirituală potrivită condiţiei dvs.;

• profesiunea de credinţă va trebui exprimată în modul stabilit de parohul a cărei parohie o frecventaţi; de obicei se face în prezenţa a doi martori;

• o dată exprimată această profesiune de credinţă puteţi fi considerat catolic, având ca atare aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi oricare alt catolic; inclusiv sacramental;

• dacă doriţi ca şi copilul dvs. să fie primit în Biserica catolică, veţi avea nevoie cel puţin de acordul formal al soţiei, sau pentru a simplifica şi mai mult lucrurile, în cazul în care şi ea doreşte, să realizaţi trecerea împreună; în acest fel, copilul devine ipso facto catolic, putând deci beneficia de o educaţie catolică adecvată exigenţelor voastre;

• odată intrat în deplină comuniune cu Biserica Catolică va trebui să vă păstraţi propriul rit, să îl onoraţi şi să îl respectaţi;

• aplicarea strictă a can. 35 CCEO cere ca să fiţi înscris în Biserica Greco-Catolică, dar neexistând încă o comunitate greco-catolică în Galaţi, va trebui să luaţi legătura cu parohul romano-catolic din localitate, respectiv pr. P. Eusebiu, care va şti sa vă îndrume.

Spuneam la începutul acestui material că problema trecerii la Biserica Catolică poate fi una delicată, şi când spuneam acest lucru mă gândeam în primul rând la acuzele de prozelitism care pot fi lansate împotriva Bisericii Catolice. În cazul dvs. însă, acest aspect al problemei nu poate fi luat în considerare, de vreme ce domnia voastră căutaţi comuniunea cu Biserica Catolică de o perioadă îndelungată de timp, frecventând această Biserică şi participând la oficiile sale liturgice.

Consider că statutul de catolic se câştigă nu neapărat printr-o formalitate juridică, sau chiar prin primirea botezului, ci mai degrabă printr-un stil de viaţă conform doctrinei şi moralei Bisericii Catolice; tot astfel, nu cred că pot fi consideraţi stricto sensu ortodocşi, cei care au fost botezaţi ca atare, dar care nu au nici o tangenţă cu Biserica Ortodoxă, şi care făcând parte din marea masă a creştinilor anonimi, nu se mai identifică cu aceasta decât prin botezul primit cu zeci de ani în urmă.

De multe ori riscăm să cădem într-un rigorism juridic, uitând să aplicăm spiritul legii şi nu litera acesteia. Nu discutăm despre instrumentele de mântuire pe care le posedă atât Biserica Catolică cât şi Biserica Ortodoxă; nu ne întrebăm dacă ne vom mântui mai degrabă în Biserica Catolică sau în cea Ortodoxă. Discutăm însă despre cazul concret al unui creştin, care doreşte în sufletul său să facă parte dintr-o comunitate catolică, o comunitate pe care deja o frecventează de câţiva ani buni, şi cu care de fapt se şi identifică. Nu discutăm despre un credincios care renegă credinţa ortodoxă, ci dimpotrivă de un credincios care apreciază şi stimează această formă de manifestare a credinţei mântuitoare; şi cu toate acestea se regăseşte mai deplin satisfăcut sufleteşte într-o comunitate în care Cristos are acelaşi nume şi aceleaşi exigenţe.

Cel mai important lucru este mântuirea sufletului şi îndeplinirea a ceea ce Cristos cere: cu dragoste, nu cu jertfă. Fiţi binevenit în Biserica Catolică.