Tu întrebi 


 

Lucian T. din Cluj-Napoca întreabă:

Ortodocși spun că, dacă sufletul unui om care a murit nu ajunge in rai, ajunge in iad, dar că poate fi scos de acolo. Eu știu încă că în iad chinurile sunt veșnice. Cum este de fapt?

Răspunde fr. Cornel Gabor sdb:

Aș vrea să-ți răspund cu două fragmente luate din două cărți importante, iar dacă vrei mai multe explicații cred că e mai bine să te adresezi direct unui preot ortodox, pentru a afla sau înțelege mai bine punctul lor de vedere:

"Biserica Ortodoxă a păstrat și dezvoltat în doctrina ei ideea ei că, până la judecata universală, mai multe suflete pot fi scoase din iad (înțelegând prin iad nu atât o realitate locală, cât starea de nefericire în care trăiesc păcătoșii), prin rugăciunile celor vii, ale îngerilor și ale sfinților, în frunte cu Maica Domnului." (Dogmatica ortodoxă, pr. prof. dr. Isidor Todoran, Arhid. prof. dr. Ioan Zăgrean, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, pg. 339)

"Îndată după despărțirea lor de trupuri, sufletele primesc, prin judecata particulară, fericire sau osândă, după faptele lor din viața aceasta. Dar nici fericirea și nici osânda nu sunt depline și veșnice, ci nedepline și vremelnice, până la judecata cea de apoi, când vor fi iarăși unite cu trupurile. Până la judecata cea de apoi, adică atâta timp cât sufletele sunt fără trupuri, ele nu pot face nimic pentru a-și schimba starea în mai bine. Căci zice Domnul: «Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze» (Ioan 9,4). Numai cei rămași în viața aceasta pot - prin rugăciune și milostenie întru pomenirea morților și mai ales prin aducerea jertfei celei nesângeroase a Domnului -, să dobândească de la Dumnezeu ușurarea osândei sufletele celor morți. Locul în care sunt rânduite sufletele celor drepți se numește rai, iar locul în care sunt rânduite sufletele celor nedrepți se cheamă iad". (Catehism ortodox, Episcopia ortodoxă Alba Iulia, 2000, nr 73),

Într-adevăr, după cum spui și tu, pentru noi catolicii, chinurile iadului sunt veșnice: "Fiecare om primește în sufletul său nemuritor răsplata veșnică îndată după moarte, la o judecată particulară care îi pune viața în relație cu Cristos, fie trecând printr-o purificare, fie intrând imediat în fericirea cerului, fie osândindu-se îndată pentru totdeauna." (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1022)

Există deci o diferență de învățătură între Bisericile Catolică și Ortodoxă. Cum trăim într-o țară majoritar ortodoxă, este foarte important să cunoaștem bine învățăturile noastre, ale Bisericii Catolice. Ca și credincioși este important să dialogăm, să discutăm despre ceea ce ne unește. Să lăsăm teologilor lucrurile privitoare la dogme sau la decizii importante. Noi putem mai bine să ne unim în rugăciune și să trăim cu râvnă vocația noastră.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire