Tu întrebi

Răspunde pr. prof. William Bleiziffer:

Codul Canoanelor Bisericilor Orientale (CCEO) este un corp de legi care se referă la toate cele 21 de Biserici sui iuris din ansamblul Bisericii Catolice. Ca atare prezintă norme generale care sunt valabile pentru toate aceste Biserici. Referitor la întrebarea Dvs. nu există un răspuns clar în sensul lui da sau nu. Există însă o seamă de canoane, din care se pot trage câteva concluzii; cel mai important este

Can. 872 - § 1. Va fi îndepărtat de biserici tot ceea ce este în dezacord cu sfinţenia locului.

§ 2. Toţi cei cărora le revine acest lucru, vor avea grijă ca în biserici să fie menţinută acea curăţenie decentă care se cuvine casei lui Dumnezeu şi vor folosi mijloace de siguranţă pentru a păstra lucrurile sacre şi preţioase.

Responsabilii îngrijirii bisericilor, adică parohii, sau oricare alt preot căruia îi este încredinţată o biserică, trebuie să păstreze cu religioasă grijă sfinţenia bisericii, aceasta fiind un loc sacru şi un semn vizibil al Bisericii pelegrine pe acest pământ. Aceşti responsabili au datoria de a menţine lăcaşurile de cult în curăţenie, frumos decorate, în deplinul respect datorat casei Domnului (a se vedea şi cann. 278, 309). Ei trebuie să evite tot ceea ce este în contrast cu sacralitatea şi maiestuozitatea unui astfel e loc.

Dreptul particular al Bisericii noastre tratează în Concilium provinciale tertium la Titlul III cap. II Despre Biserici, şi din abundenţa şi claritatea materialului expus, rezultă indubitabil grija pe care legislatorul o are în ceea ce priveşte construcţia, arhitectura interioară şi exterioară, aranjarea şi înzestrarea bisericii cu icoane, iconostas, aranjarea altarului, etc. Referitor la argumentul nostru, Conciliul tratează lateral tema atunci când stabileşte la art. 7 ca peste tot să se poarte de grijă de biserici ca să fie totdeauna în stare bună, curate, înfrumuseţate, iar dacă nu vor fi măreţe, totuşi prin curăţenia lor să fie un lăcaş vrednic al lui Dumnezeu, iar la art. 15, tot în aceeaşi perspectivă, ca altarul să fie păstrat în deplină curăţenie. Mult mai clar, este însă art. 3 al aceluiaşi Titlu III, cap. II: Să nu se pună pe altar nimic, afară de ceea ce se ţine de celebrarea sântului sacrificiu liturgic.

Interpretând strict această normă am putea spune că în afara obiectelor de cult, necesare celebrării Sfintei Euharistii, pe altar nu ar trebui să se găsească nimic altceva. Evitând însă o interpretare strictă, prea rigoristă, putem admite ca pe masa altarului să se găsească vaze cu flori, cu condiţia ca acestea să fie bine aranjate şi cu bun gust; de altfel obiceiul de a ornamenta sfântul altar cu flori nu este nou şi nu este nici izolat. Catedrala mitropolitană din Blaj, este în acest sens un bun exemplu de urmat.

Masa sfântului altar fiind locul propriu al celebrării Sfintei Euharistii, prin maiestuozitatea şi măreţia cultului divin public recere ca aceasta să fie nu numai curată, ci şi frumos împodobită. Consider că răspunsul la întrebarea Dvs. este da, înfrumuseţarea altarului prin etalarea unor flori frumos aranjate depinzând de fiecare preot, de bunul lui gust dar şi de ajutorul pe care îl primeşte din partea credincioşilor.

(întrebare şi răspuns preluate din Unirea, publicaţia Mitropoliei Greco-Catolice)