Tu întrebi

Răspunde pr. Cristian Langa:

Răspunsul pe scurt este DA. Desigur, din moment ce ne întrebaţi specific despre crucea Sf. Benedict presupunem că aveţi cunoştinţe despre ea, dar de siguranţă vom oferi la final câteva amănunte în plus, dacă nu pentru Dvs, atunci pentru ceilalţi cititori. Dorim însă să aducem mai întâi unele precizări, ce pot să nu vi se adreseze direct. Profităm totuşi de faptul că aţi ridicat problema purtării unor obiecte de cult.

În general obiecte de cult pot fi folosite de laici, purtate, dar o condiţie obligatorie este ca aceasta să nu se facă dintr-un spirit superstiţios, pentru a îndepărta spiritele rele. Obiectul în sine nu are efect "automat" şi "necondiţionat" de protecţie împotriva celui rău, a ispitelor, decât în măsura în care purtătorul are o conduită, o atitudine creştină, se străduieşte să aibă o viaţă conformă cu Evanghelia, cautând să nu contrasteze cu propriu-i comportament semnul distinctiv pe care-l poartă. Credinciosul, cu alte cuvinte, este conştient că prezenţa Mântuitorului Cristos şi viaţa alimentată de har îi vor permite să ţină la distanţă atacurile celui rău. Unde este harul lui Dumnezeu, diavolul nu se poate apropia. Credinciosului nu-i vor lipsi însă uneltirile celui rău şi ispitirile, căci acesta va încerca să-i împiedice drumul către Dumnezeu. În acel moment, rugăciunea, semnul crucii, invocarea Domnului Isus Cristos şi a Sfinţilor este necesară. Este, deci, de lămurit că purtarea crucii Sf. Benedict (ca de altfel şi a altor obiecte) nu ne scuteşte de efortul unei vieţi creştine, nu se transformă în pavăză universală împotriva celui rău, indiferent de modul de viaţă pe care-l are purtătorul ei.

Ar mai fi apoi de spus că obiectele de cult nu sunt accesorii vestimentare, podoabe de înfrumuseţare. Din păcate vedem astăzi cum staruri din lumea spectacolului, fără nici o legătură cu trăirea creştină, se afişează cu cruciuliţe la gât, cu cercei cu cruci şi altele. Rozariul a ajuns în ultima vreme un fel de mărgele mai originale, purtate de femei care poate în viaţa lor nu au rostit un "Bucură-te Maria". După cum spuneam mai sus, trebuie să avem grijă ca prin comportamentul nostru să nu fim în disonanţă cu obiectele pe care le purtăm. Şi trebuie să amintim celor din jur ce înseamnă crucea, rozariul, alte simboluri creştine, pentru a rămâne de fapt simboluri creştine.

Şi acum despre crucea Sf. Benedict. Medalia Sf. Benedict (480-547) are origini antice: a avut cea mai mare popularitate începând cu sec. al XI-lea, datorită Papei Leon al IX-lea, sfânt, fost călugăr benedictin. Este bine cunoscut episodul trăit de viitorul Papă, pe când era încă doar un copil şi se numea Brunone: în timp ce dormea, a fost atacat şi muşcat de o broască râioasă veninoasă, muşcătură de pe urma căreia a căzut bolnav grav. Câteva luni mai târziu, muribund fiind, a avut o viziune: o scară luminoasă de pe care cobora un bătrân, sprijinit într-un baston pe care era imprimată crucea lui Cristos. Cu acel baston, bătrânul atinse băiatul, vindecându-l pe dată, în chip miraculos. Apropiindu-se, Brunone l-a recunoscut în vechiul bătrân pe venerabilul Sfântul Benedict.

Papa Benedict al XIV-lea a aprobat în 1742 devoţiunea faţă de crucea-medalie a Sf. Benedict, stabilind în mod definitiv desenul medaliei. Aceasta, pe una din feţe, poartă imaginea Sf. Benedict ce ţine în mână o cruce, în timp ce pe reversul ei este încrustată o altă cruce cu iniţialele în latină ale unei rugăciuni. Pe faţa medaliei Sf. Benedict mai este şi un potir din care iese un şarpe, pentru a aminti modul în care sfântul s-a salvat de la moarte, făcând semnul crucii asupra unei cupe de venin care-i fusese oferite (vezi Mc 16,17-18). Potirul de cristal s-a spart în bucăţi la binecuvântarea sfântului. Iniţialele rugăciunii amintesc tocmai această minune.

La rândul ei, medalia este încrustată, în mod vizibil pe ambele feţe, într-un crucifix: acest crucifix-medalie a Sf .Benedict mai este numit şi crucifix al morţii bune şi aceaste pentru a pomeni moartea Sf. Benedict care a murit la picioarele altarului, în picioare, cu mâinile ridicate spre cer, după primirea Sfintei Împărtăşanii. Acelaşi Sf. Benedict apărându-i Sf. Gertrude, o mare sfântă benedictină, a confirmat că va fi alături, în momentul morţii, de toţi cei care i-ar fi pomenit moartea glorioasă pe care Domnul i-o conferise.

Aceste crucifixe-medalii, pentru a avea eficacitate spirituală, după cum e prevăzut şi aprobat de către Biserică, trebuie să aibă o binecuvântare specială făcută de către preot, folosind textul aprobat de Papa Benedict al XIV-lea prin documentul care începe cu cuvintele Coelestibus Ecclesiae Thesauris (din 12 martie 1742) şi care se găseşte în Ritualul Roman al binecuvântărilor. Preotul conclude, binecuvântând şi imaginea lui Isus şi crucea. Medalia şi crucea-medalie a Sf. Benedict, pot fi atârnate la gât sau purtate altfel, dar nu în contact cu pielea, şi poate fi atârnată pe pereţi.

Prin respectiva binecuvântare, în sintonie cu textul care însoţeşte medalia, se cere lui Dumnezeu să îndepărteze puterea diavolului. Se imploră pentru credinciosul care va purta crucea şi care se va angaja în împlinirea faptelor bune, sănătatea sufletească şi trupească, precum şi sfinţenia şi harurile pe care Biserica le-a conferit călugărilor cu care se stabileşte astfel un fel de frăţietate spirituală. În sfârşit, se cere lui Dumnezeu ca cei care vor purta medalia să caute să evite ispitele şi înşelăciunile diavolului, cu ajutorul milostivirii Sale, pentru ca să se prezinte în faţa Lui sfinţi şi neprihăniţi.

Este, deci, de dorit ca numeroşii credincioşi devotaţi Sf. Benedict, ce poartă crucea sau medalia, pentru a primi din belşug harurile şi binecuvântările pe care Dumnezeu le dăruieşte celor ce răspund cu propria lor viaţă, cu propriile gânduri şi cu faptele bune la chemarea evanghelică, să o pună în practică, pătrunzându-se tot mai mult de spiritul sfântului părinte al călugărilor.