Tu întrebi

Răspunde pr. John J. Dietzen:

Învăţătura morală catolică este şi va rămâne aceea că relaţiile sexuale înainte de căsătorie sunt greşite. Voi menţiona în continuare doar câteva, dar consider eu importante, gânduri care ar putea ajuta.

În primul rând, trebuie să înţelegi că dorinţa ta pentru uniune sexuală cu femeia pe care o iubeşti nu numai că este normală, ci este chiar ceea ce trebuie să simţi faţă de ea. Orice bărbat sau femeie care intenţionează să se căsătorească şi nu doreşte cu putere intimitatea sexuală cu partenerul său are probleme. Are nevoie fie de un consult medical fie de consiliere psihiatrică - sau de o serioasă reexaminare a alegerii partenerului.

Această dorinţă nu este însă un fundament în sine pentru a judeca dacă actul sexual premarital este corect sau greşit din punct de vedere moral. Asemenea întregii doctrine morale creştine catolice, această învăţătură a Bisericii nu a apărut din senin. Biserica doar confirmă prin propria ei înţelegere şi convingere ceea ce este o experienţă umană comună - intimitatea sexuală completă dintre persoane necăsătorite este dăunătoare pentru individ şi societate în moduri la care de obicei cei doi nici nu se gândesc înainte. De aceea este imorală.

Dăruirea totală de sine pe care o presupune actul sexual implică o acceptare a responsabilităţii şi o permanentă încredere în celălalt, lucru pe care pur şi simplu nu puteţi în acest moment să îl promiteţi în mod onest. Indiferent de ceea ce vă declaraţi reciproc referitor la ce însemnaţi unul pentru altul, nu aveţi angajamentul asigurat şi promis unul faţă de celălalt pe care căsătoria, şi doar căsătoria, îl aduce.

Jurămintele pe care le veţi rosti într-o zi (dacă vă veţi căsători unul cu celălalt, şi acesta este încă un mare dacă) nu sunt o simplă formalitate legală menită să oficializeze ceea ce exista deja înainte. Deoarece familia, prietenii şi biserica vor fi martori prin prezenţa lor, promisiunile pe care le veţi face în acea zi vor transforma relaţia voastră pentru prima oară în ceva mai mult decât o simplă înţelegere particulară între voi doi. Doar atunci veţi stabili responsabilitatea permanentă, publică, unul faţă de altul, care face ca actul sexual să fie o expresie onestă, adevărată, a ceea ce sunteţi voi împreună.

Contrar la ceea ce se aude mereu astăzi, nu există nici o dovadă că intimitatea sexuală înainte de căsătorie ar creşte şansele pentru o uniune fericită după căsătorie. De fapt, contrarul este adevărat, din câteva motive foarte practice.

În special în afara contextului unei comunităţi de viaţă în căsătorie, multe dintre bucuriile, aventurile şi emoţiile experienţei sexuale pot cu uşurinţă (cu mult mai mare uşurinţă decât s-ar putea crede) să devină monotone. Această experienţă poate fi însoţită cel puţin de un oarecare sentiment de vinovăţie. Intimitatea sexuală poate deveni astfel grav ciuntită în potenţialul ei de a ajuta cuplurile să depăşească cu răbdare şi tandreţe tensiunile, nesiguranţele şi noile responsabilităţi ale primilor ani de căsnicie.

Intimitatea sexuală tinde de asemenea să devină aproape obsesivă, în special atunci când este separată de alte nevoi şi responsabilităţi care însoţesc în mod normal viaţa zilnică de căsătorie. Odată începute relaţiile sexuale, atunci când un tânăr şi o tânără îşi dau întâlnire, ei ştiu cum se va încheia seara. Toată ingeniozitatea de a găsi şi învăţa alte căi de a se bucura unul de altul, de a se distra împreună, de a-şi comunica speranţele, preocupările, idealurile, chiar şi de a explora modalităţi în care se pot dărui pe sine altora care au nevoie de ei - toate acestea pot fi înăbuşite şi ignorate. Sexul este întotdeauna disponibil, şi nu necesită multă gândire, efort personal sau altruism.

Idealurile voastre şi iubirea voastră unul pentru celălalt par profunde. Sper că vor rămâne aşa şi vă veţi analiza deciziile morale în această lumină. Răsplata finală constând în fericire şi pace a minţii va merita oricât ar costa.