Tu întrebi

Răspunde pr. Mihai Vătămănelu, OFMConv:

Dragă Elena,

Cât priveşte întrebarea d-v., cu privire la primirea Euharistiei numai sub forma Ostiei, răspunsul publicat în Mesagerul Sf. Anton este destul de clar. Situl "Pro Familia" îl redă integral la rubrica "Tu întrebi". Eu nu voi face decât să confirm cele spuse de pr. Maricel Ianuş şi să vin cu o mică completare. E bine de ştiut mai întâi că nu se poate comenta o Lege a unui Cod de Drept Canonic deoarece aceasta exprimă autoritatea şi Magisterul Bisericii iar legile pe care le conţine sunt valabile în întreaga Biserică. Doar acolo unde se trimite la Dreptul Particular al fiecărei Biserici trebuie să se ţină cont de aceasta.

Prin urmare reiau ceea ce spune can. 925 din Codul de Drept Canonic al Bisericii Catolice de rit latin la articolul 3 despre Riturile şi ceremoniile celebrării euharistice: Sfânta Împărtăşanie să fie dată numai sub specia pâinii sau, respectându-se legile liturgice, sub ambele specii; totuşi, în caz de necesitate poate fi data chiar numai sub specia vinului.

În ritul oriental situaţia este diferită deoarece practica liturgică acolo impune administrarea Euharistiei sub ambele specii.

Sa vedem acum care sunt aceste norme sau legi liturgice la care face referire can. 925. Aceste legi se găsesc în "INSTITUTIO GENERALIS" documentul cu Principii şi norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, după care se celebrează Sf. Liturghie de rit latin.

La nr. 240 al acestui document se spune:

«Sfânta Împărtăşanie îşi exprimă mai deplin calitatea de semn când se face sub ambele specii. În această formă iese mai bine în evidenţă semnificaţia ei de ospăţ euharistic, se exprimă mai clar voinţa dumnezeiască de a întări noul şi veşnicul Legământ în Sângele Domnului şi se vede mai bine legătura între ospăţul euharistic şi ospăţul eshatologic din Împărăţia Tatălui ».

Continua nr. 241. "Păstorii sufleteşti să aibă grijă să amintească, în mod cât mai corespunzător, credincioşilor care participă sau asistă la ritualul Împărtăşaniei învăţătura catolică exprimată de Conciliul Tridentin privind forma sub care se dă Împărtăşania. În primul rând să le explice credincioşilor că, potrivit credinţei catolice, chiar şi sub o singură specie este primit Cristos întreg şi deplin şi se primeşte Sacramentul adevărat şi, prin urmare, în ceea ce priveşte roadele, cei care se împărtăşesc sub o singură specie nu sunt lipsiţi de nici unul din harurile necesare pentru mântuire. Pe lângă aceasta să-i înveţe ca, în ceea ce priveşte administrarea sacramentelor, Biserica are puterea că, păstrând intactă substanţa lor, să stabilească sau să schimbe ceea ce consideră mai potrivit, în funcţie de diferitele împrejurări, timpuri şi locuri, pentru ca sacramentele să fie venerate cum se cuvine şi să aducă rod în cei care le primesc. În acelaşi timp, însă, credincioşii să fie îndemnaţi să participe mai intens la ritualul sacru în forma în care iese mai deplin în evidenţă semnul ospăţului euharistic".

După aprecierea Ordinariului şi în urma cuvenitei instruiri catehetice, împărtăşirea din potir se permite în anumite cazuri care au fost deja enumerate în răspunsul mai sus amintit şi nu are rost să le repet.

Pe lângă aceasta, Conferinţele Episcopale pot stabili modalităţi, motivaţii şi condiţii în baza cărora Ordinarii pot îngădui împărtăşania sub ambele specii şi în alte cazuri de mare importanţă pentru viaţa spirituală a unei comunităţi sau a unui grup de credincioşi. În limitele stabilite, Ordinarii pot să indice cazurile particulare, cu condiţia ca permisiunea să nu fie fără discernământ, celebrările să fie bine precizate şi să se evite exagerările; pe lângă aceasta, vor trebui evitate ocaziile în care numărul celor care se împărtăşesc este mare. Grupurile care se bucură de această facultate să fie bine determinate, disciplinate şi omogene.

Am spicuit din acest document doar câteva idei ce mi s-au părut mie relevante pentru răspunsul pe care am dorit să vi-l dau în completarea celor spuse deja în Revista Mesagerul Sf. Anton. Să avem încredere în Biserica ce prin legile ei ştie ce spune şi ce face. Sunt mulţi teologi care caută să dea răspunsuri adecvate tuturor credincioşilor făcând numeroase studii despre Sf. Euharistie, iar Biserica prin Magisterul ei nu urmăreşte altceva decât binele spiritual al credincioşilor. Sunt sigur că dacă, după studiile făcute şi care se mai fac, se ajunge la concluzia că împărtăşania sub ambele specii este mai benefică pentru suflete, aceasta se va reintroduce imediat deoarece Biserica îşi rezervă această putere. Deocamdată Biserica Romano-Catolică nu consideră împărtăşania sub ambele specii în toate cazurile în care se participă la Sf. Liturghie absolut necesară.

E posibil ca în biserica unde v-aţi împărtăşit d-v. sub ambele specii preoţii să aibă permisiunea Episcopului locului să administreze astfel Euharistia din motive pastorale bine determinate şi, după opinia mea, dacă se încadrează în Normele Liturgice ale Bisericii locale, fac foarte bine. Mulţumindu-vă pentru trăirea şi interesul d-v. pentru Isus din Sf. Euharistie vă doresc pace şi bine!