LIMBAJUL
TRUPULUI

Prin trupul nostru, cu priviri, gesturi, cuvinte, exprimăm sentimentele noastre. Aceia care ne sunt alături ştiu dacă suntem trişti sau fericiţi, nemulţumiţi sau satisfăcuţi, agitaţi sau liniştiţi, indiferenţi sau îndrăgostiţi.

Trupul nostru ştie să exprime toate manifestările iubirii conjugale: afecţiune, dorinţă, intimitate, dar, primire, nelinişte, opunere... Dar bărbatul şi femeia nu vorbesc cu trupul acelaşi limbaj: există diferenţe în condiţiile fiziologice şi psihologice.

Pentru a-l înţelege bine pe celălalt, ceea ce exprimă prin cu persoana sa, nu este suficient a şti dacă este bărbat sau femeie: este necesar a cunoaşte şi temperamentul său, educaţia sa, tradiţiile sale familiale, ambientul în care trăieşte, istoria sa... Toate acestea de fapt, influenţează comportamentul său, şi pe plan fizic.

A-l cunoaşte bine pe celălalt şi mai ales persoana proprie înseamnă a favoriza armonia. Bărbatul şi femeia sunt două fiinţe complementare. Armonia lor însă fie pe plan fizic ca şi psihologic, este rodul unei progresive dobândiri.

Toate acestea fac parte din planul lui Dumnezeu. El ne-a vrut diferiţi, este El care ne-a dăruit un trup capabil de a exprima sentimentele noastre, este El care ne cheamă la iubire: ne revine nouă să descoperim şi să învăţăm limbajul trupului.

GESTURILE
DE
AFECŢIUNE

De când v-aţi logodit, gesturile de afecţiune au devenit spontane. Ele exprimă, încă înainte de cuvinte, iubirea voastră: bucuria de a sta împreună, fericirea de a face planuri împreună, acordul vostru... De când vă cunoaşteţi, aceste gesturi de afecţiune au imediat o evoluţie: au devenit mai intime, mai bogate în semnificaţie cu cât vă cunoaşteţi mai bine. Vă pregătesc la dăruirea totală, ca soţi.

Aceasta vă ajută să ieşiţi din locul comun care reduce sexul doar la organele genitale: sexul egal genitalitate.

Bărbatul şi femeia sunt profund marcaţi de sex în tot trupul, şi în mentalitatea lor, în modul lor de a gândi şi de a reacţiona, în instinctul lor.

Sexul atunci este ceva al întregii persoane.

Viaţa sexuală a perechii nu se reduce la actul conjugal. Iubirea, de fapt, vă ajută în fiecare zi să manifestaţi afecţiune pentru a se dezvolta, a creşte, a se realiza. Gesturile de afecţiune făcute de cei logodiţi menţin toată valoarea lor şi în viaţa conjugală. Ei pregătesc, însoţesc, urmăresc dăruirea completă. Odată căsătoriţi, gesturile voastre de afecţiune nu ar trebui să dispară sau să devină rare. Iubirea voastră ar risca să slăbească, de a deveni fără semnificaţie.

Sexul, în această viziune globală a întregii persoane, nu se reduce la satisfacerea unui instinct: devine gest de iubire, de deschidere faţă de celălalt, de disponibilitate care depăşeşte propria persoană şi conduce la dăruirea totală de sine.

Sexul, în planul lui Dumnezeu, este calea spre iubire.

Biblia se exprimă: Aşadar omul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi un singur trup (Gen 2,24).

Timpul nostru a redescoperit valoarea persoanei umane referitor la sex. Astăzi ştim că sexualitatea este fundamentală pentru creşterea personalităţii umane şi pentru o deplină capacitate de iubire.

Asistăm însă şi la o exagerare a libertăţii individuale şi a egoismului în domeniul sexual: "...eu vreau plăcerea mea...".

Pentru mulţi, sexualitatea este numai un joc erotic, unde persoana nu contează şi nu există nici responsabilităţi, nici dăruire de sine. Se ajunge a considera sexul inuman.

MESAJUL
CREŞTIN

Ajungem astfel să recunoaştem validitatea Mesajului Creştin:

Gestul sexual este un gest serios, mai mult decât alte gesturi umane. Gestul sexual are în sine decizia întregii persoane, vrea deci ca persoana să fie pe deplin prezentă şi să participe în totalitate.

ARMONIA
SEXUALĂ

Iubirea umană nu se reduce la instinct.

Toţi recunoaştem că este adevărată iubire numai atunci când toată persoana este implicată. Iubirea este condusă şi ajutată de instinct, de inteligenţă şi de voinţă. Iubirea pune în mişcare toată persoana, cu capacităţile sale de a iubi: fizice, afective, spirituale, adică ale corpului, ale inimii şi ale spiritului.

Iată de ce reuşita vieţii sexuale a perechii nu este încredinţată numai instinctului.

Armonia sexuală nu se reduce la buna reuşită a actului conjugal. A găsi armonie înseamnă a trăi împreună în acelaşi ritm. Aceasta nu este uşor, nu înseamnă a fi citit cărţi, sau a fi învăţat "cum se face". Este necesar ca fiecare să facă eforturi de a fi atent la celălalt, de a preveni dorinţele sale, de a respecta iniţiativa sa.

Toate acestea cer timp şi răbdare.

În mod fiziologic, bărbatul este mai grăbit. Bărbatul de obicei este mai excitabil, mai agresiv. Dar el se poate domina, poate adopta un ritm mai lent, în acord cu soţia sa.

În femeie, apariţia plăcerii fizice este mai progresivă. Orgasmul diferă de la un raport la altul. Pentru a ajunge, femeia are nevoie de afecţiune din partea soţului. Şi ea trebuie să caute un ritm cu soţul, luând parte activă la uniune.

Ambii, dacă pentru ei iubirea este un dar, vor fi atenţi să facă astfel încât bucuria şi plăcerea întâlnirii să fie reciprocă şi nu al unuia singur. Este necesar însă a fi atenţi la diferenţele individuale: fiecare are caracteristicile sale, pe care celălalt trebuie să le cunoască.

Actul sexual influenţează viaţa zilnică a perechii: de aici reiese importanţa armoniei sale. Dacă perechea doreşte această armonie sexuală, darul devine pentru soţi un izvor de bucurie.

Această uniune a inimilor şi a trupurilor într-un singur elan este unul dintre momentele privilegiate ale vieţii conjugale şi una dintre expresiile sale mai profunde.

UNIUNEA
INIMILOR

Cei logodiţi pun totul în comun: speranţe şi preocupări, planuri şi bani, idei şi sentimente... Astfel este normal ca să se vorbească împreună de viaţa afectivă a perechii. Mulţi băieţi găsesc dificultăţi în a vorbi de propria sexualitate. Fetele, deseori, se pot simţi blocate, nu reuşesc să se exprime. Sunt în joc aici tabuurile educative, care din păcate s-au primit de mici, şi nu au fost capabili de a le depăşi crescând.

Totuşi este necesar a le depăşi.

Cum vă puteţi cunoaşte şi să vă înţelegeţi în mod real, dacă fiecare nu spune niciodată celuilalt ceea ce simte în interiorul său când este îmbrăţişat, sărutat, mângâiat? Dacă această parte a iubirii voastre rămâne un argument interzis?

Cum veţi putea găsi cândva un ritm comun, dacă nici unul nu dezvăluie reacţiile sale faţă de celălalt, nevoile sale, dificultăţile sale?

Fiecare dificultate de exemplu se poate depăşi cu ajutorul celuilalt. Cine are o mare încredere în celălalt, va şti încet, încet să-i spună totul. Şi cine are mai puţine dificultăţi, va şti să-l ajute pe celălalt cu total respect.

Dialogul despre viaţa afectivă a perechii este mereu clarificator şi îmbogăţitor, dacă este condus cu multă iubire. Acest schimb despre propria realitate sexuală este indispensabilă pentru înţelegerea perechii: el permite de a începe, încă de la logodnă, drumul necesar pentru a atinge armonia. Dacă nu v-aţi încrezut niciodată, va fi dificil, ca şi căsătoriţi, să începeţi totul de la zero.

DIALOGUL
PENTRU
REALIZAREA
COMUNIUNII

Multe perechi trăiesc cu iluzia că uniunea lor se poate reduce la actul sexual, este întâlnire zadarnică şi mari deziluzii şi insatisfacţii.

Actul sexual este concluzia unei profunde uniuni psihologice şi afective a perechii. A fi uniţi în minte şi în inimă, şi deci a se fi aleşi în mod definitiv, a fi pereche, trebuie să preceadă uniunea trupurilor.

Cine ajunge prea repede la uniunea fizică, împins doar de instinct sau de dorinţă, riscă să compromită armonia.

Uniunea sexuală anticipată, poate bloca drumul iubirii: se poate da iluzia unei uniuni atinse, în timp ce este încă totul de construit. Există riscul de a trăi cu iluzia că astfel se rezolvă problemele.

Uniunea fizică este valabilă dacă este confirmarea unei uniuni de viaţă.

Calitatea uniunii sexuale influenţează toată viaţa perechii. Micile atenţii de fiecare zi, în viaţa zilnică, sunt cea mai bună însoţire a actului conjugal.

Iubirea fizică este izvor de realizare a întregii persoane. Bucuria unei uniuni complete oferă întregii vieţi o savoare nouă: dispune la deschiderea faţă de ceilalţi, a trăi în armonie cu ei. Vă ajută să depăşiţi inevitabilele dificultăţi ale vieţii zilnice.

TOATĂ
VIAŢA
ESTE
TRANSFORMATĂ

Orice uniune fizică este precedată de un "preludiu", o pregătire care ajută şi pregăteşte uniunea aşteptată.

Este un joc de iubire care nu numai că se învaţă, dar se inventează, un joc în care fiecare exprimă afecţiunea sa, disponibilitatea sa faţă de celălalt, care uşurează o uniune mai completă. Este o căutare de a-l ajuta pe celălalt să atingă plăcerea deplină. Este esenţială atenţia faţă de celălalt, la ceea ce simte, la pasul pe care-l are. Transformă mecanismul instinctului într-un dar de iubire, care este depăşirea de sine.

Toate aceste circumstanţe favorabile sunt foarte rar prezente în primele uniuni. Despre "prima noapte" se fac multe glume: uneori emoţie, oboseală, sau alţi factori fac să naufragieze reuşita uniunii trupurilor. Mai este mult de descoperit. Nu trebuie să se dramatizeze: în acest domeniu totul se construieşte puţin câte puţin, oferind încredere celuilalt, cu bunăvoinţă şi iubire.

Atenţia faţă de celălalt nu dispare imediat, dar durează toată viaţa: întâlnirea sexuală este mereu nouă. În drumul căsătoriei vor fi perioade de dificultate, şi altele în care va părea că trebuie să luaţi totul de la capăt.

Armonia este mereu de creat.

SEXUALITATEA
ESTE O
REALITATE
BUNĂ

Credinţa oferă iubirii fizice o nouă dimensiune. Vă ajută să descoperiţi toată profunditatea uniunii între două persoane. În această uniune este prezentă iubirea însăşi a lui Dumnezeu.

Păcatul nu este legat de sex: sexualitatea umană este o realitate minunată şi bună, care face parte din planul lui Dumnezeu.

Păcatul însă este legat de egoism, care se poate instala în raportul sexual, ca pe de altă parte, în toate gesturile omului.