FAMILIA

 
Familia: capodoperă a iubirii divine
Mons. Anton Despinescu

Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, după ce a înzestrat universul cu mulţimea de specii din regnul vegetal, a voit ca în imensitatea verde să se zbenguie o faună numeroasă. Împărăţia apelor a voit să o populeze cu mulţimea diversificată a peştilor, iar bolta nemărginită a pus-o la îndemâna înaripatelor neastâmpărate. Autorul Genezei, înşirând etapele creaţiei, adaugă după fiecare: «Şi a văzut Domnul că este bine» (vv. 4,8,10,12,18 şi 25).

Şi a voit Dumnezeu-Iubire să încredinţeze cele create unui cuplu: «Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul său: a făcut pe bărbat şi femeie» (v. 27). Apoi a adăugat: «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi supuneţi-l» (v. 28). Ultimul verset al capitolului este expresia superlativului absolut: «Şi a privit Dumnezeu toate câte le-a făcut şi, iată, erau foarte bune!». Dacă enciclopediile cuprind rezultatele sârguincioaselor explorări ale celor de pe pământ, din zări, din oceane, din spaţiul cosmic, etc., în faţa creaţiei, cum să nu exclamăm şi noi cu psalmistul: «Doamne, cât de puternic este numele tău pe tot pământul» (Ps 8,1). Această realitate ne invită la reflecţii cât se poate de serioase.

Neascultarea primilor oameni, accentuată progresiv, a afectat, fără îndoială, cuplurile umane. Intervenţiile Părintelui Ceresc au fost deseori salutare. Decisivă a fost hotărârea Providenţei divine, în istoria omenirii, «la plinirea timpurilor, când Dumnezeu a trimis pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea» (Gal 4,4-5).

Familia din Nazaret, în care a trăit Isus Cristos, alături de Fecioara Maria şi Iosif cel drept, devine prototip al oricărei familii creştine. O elogiem prin titlul «Sfânta Familie» care reflectă sfinţenia Sfintei Treimi, la care este chemat orice om.

Isus Răscumpărătorul, a sfinţit familia prin prezenţa sa la nunta din Cana, săvârşind, cu această ocazie şi prima sa minune. Cuplul uman, în lumina lui Cristos, devine o taină sfântă. Dumnezeu-Iubire revarsă în copiii săi iubire şi doreşte ca iubirea lor să fie rodnică, binecuvântată. Din nefericire, chiar şi în era creştină, familia a fost şi este asaltată de multe şi mari primejdii. Magisterul Bisericii le-a semnalat şi a intervenit cu orientări şi remedii de sanare. Este cunoscută grija actualului succesor al Sfântului Petru la cârma Bisericii, Papa Ioan Paul al II-lea, pentru re-evanghelizarea lumii, pornind de la nucleul societăţii umane, inclusiv al Bisericii, FAMILIA.

Iată, în sinteză, ideile principale ale exortaţiei apostolice Familiaris Consortio (comunitatea familială), document de mare importanţă pentru familia creştină, emis la 22 noiembrie 1981, rod al lucrărilor episcopilor, în frunte cu Papa.

Chemat la existenţă, din iubire, omul este chemat la iubire. Altfel spus, iubirea este primul şi ultimul cuvânt al existenţei omului. Această raţiune de a fi şi a trăi este înscrisă în chiar inima fiinţei umane care este înainte de toate persoană, adică fiinţă capabilă de a fi iubită şi de a iubi, capabilă de dăruire reciprocă şi totală.

În experienţa familiei, omul este chemat să trăiască şi să realizeze în mod privilegiat chemarea fundamentală de a iubi. Viitorul omenirii depinde de familie, în care omul se consideră înrădăcinat, realizat, făcând parte din familia umană şi din aceea a Bisericii.

În lumina creaţiei şi a răscumpărării prin Cristos, se poate înţelege natura adevărată a familiei creştine, ca o comunitate de persoane, ca primă experienţă a Bisericii, o biserică mică sau domestică, în care este primită, recunoscută şi împărtăşită experienţa iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni.

Familia zilelor noastre este invitată să se deschidă pentru a primi lumina Evangheliei propusă de Biserică pentru a înţelege adevărul deplin al familiei şi al căsătoriei.

Sexualitatea îşi are adevăratul rost ca expresie a unui angajament de iubire fără rezerve, trăit în căsătorie, ca temei al familiei, considerată comuniune de persoane.

Comuniunea dintre bărbat şi femeie în căsătorie este simbol al alianţei de iubire între Dumnezeu şi oameni, împlinită în Isus Cristos. Cu alte cuvinte, căsătoria creştină dă mărturie despre Evanghelia iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni. De aceea, misiunea ei este de a păzi, a descoperi şi de a comunica iubirea. Aceasta înseamnă angajament pe viaţă al soţilor de a fi împreună, respect reciproc şi disponibilitate conştiincioasă şi responsabilă în serviciul vieţii.