FAMILIA

 
Violenţa domestică
Dr. Francisc Coşa

Violenţa în familie, numită şi «violenţă domestică», este o problemă foarte serioasă, chiar gravă, dacă avem în vedere faptul că nimeni nu are dreptul să abuzeze fizic, sexual sau emoţional de ceilalţi, în timp ce fiecare are dreptul să-şi trăiască viaţa la adăpost de violenţă, teamă sau abuz.

Există confuzie şi neînţelegere în ceea ce priveşte violenţa domestică. Mi se pare important să răspundem, în cele ce urmează, la următoarele întrebări: ce însemnă, cine are de suferit de pe urma violenţei, cine o comite şi de ce?

S-au încercat mai multe definiţii ale violenţei în familie. Una dintre ele o defineşte ca fiind «orice act vătămător, fizic sau emoţional, care are loc între membrii unei familii». Abuzul, în interiorul unei familii, poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni şi familie, ameninţări şi atacuri care, în unele cazuri, pot duce la decesul unuia dintre parteneri.

O altă definiţie spune că violenţa în familie este «o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de mai multe elemente: intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de îngrijire şi protecţie».

Deşi până de curând se presupunea că femeia este cel mai adesea victima violenţei, în urma unor cercetări, s-a descoperit că, de fapt, şi numărul bărbaţilor agresaţi este destul de mare. Experţii acestui domeniu de cercetare sunt de acord că suntem în faţa unui fenomen mult mai răspândit decât arată sondajele, pentru simplul fapt că multe fapte nu sunt raportate poliţiei sau spitalelor.

Şi la nivelul ţării noastre au fost făcute studii privind amploarea violenţei, făcându-se referire la perioada de tranziţie din ţara noastră cu efectele sale imediate şi vizibil legate, în principal, de situarea a mai mult de jumătate din populaţie sub pragul de existenţa şi scăderea drastică a populaţiei cu un loc de muncă. Şi stresul cotidian, grefat pe un anumit tip de personalitate şi accentuat de consumul frecvent de băuturi alcoolice, a dus la accentuarea violenţei în familie. La escaladarea acestui fenomen, pe lângă condiţiile socio-economice ale tranziţiei, se mai adaugă şi unele imperfecţiuni ale legislaţiei în vigoare, deficienţele existente în sistemul educaţional, criza de autoritate în familie şi şcoală, existenţa unor medii de subcultură şi viaţa necorespunzătoare, proliferarea necontrolată a publicaţiilor pornografice sau cu caracter violent, a casetelor video, a filmelor de televiziune şi cinema cu un astfel de conţinut, pe fondul lipsei de educaţie, cât şi faptul că destule familii trăiesc într-o crasă promiscuitate.

Studiile arată ca majoritatea faptelor comise între membrii familiei le constituie cele de omor, tentativă de omor, loviri cauzatoare de moarte, pruncucidere, vătămare corporală gravă, viol, act sexul cu un minor, perversiune sexuală, corupere sexuală, incest, tâlhărie, abandon de familie, fapte care sunt specificate şi în codul penal.

În mod sigur familia supusă violenţei domestice devine tot mai puţin transparentă şi mai puţin deschisă mediului social imediat, cum ar fi vecinii, prietenii, colegii. Apare o evidentă izolare socială a acestor familii, punând în pericol însăşi existenţa familiei ca grup social.

Un rol important în prevenirea şi combaterea acestui fenomen revine legislaţiei, sistemului educaţional, mass-mediei şi bisericii, dar şi fiecăruia dintre noi...