FAMILIA

Nevroza respiratorie

Nevroza respiratorie este o modificare a funcţiei respiratorii ca urmare a tulburării centrilor respiratori subcorticali (alternanţa dintre hipo şi hiperventilaţie), apărută în urma dereglării dinamicii nervoase superioare, asociată cu o componentă astenică, care modifică dinamica toracică şi cu tulburarea adaptării respiratorii la efort. Apare în special la tineri (20-25 de ani) şi mai ales la femei.

Etiologie. Factorii determinanţi sunt reprezentaţi de excitaţiile psihogene de natură afectiv-emoţională, cu fond anxios, care apar ca urmare a unui conflict cu mediul extern (supra-încordare, teamă, preocupări cu privire la sănătate şi diverse traume psihice). Ca factori favorizanţi sunt de menţionat: infecţiile de focar, fumatul, diverse toxiinfecţii, boli pulmonare, tulburări endocrine (sarcina) şi diverse afecţiuni cardiace şi abdominale. Ca factor predispozant ar fi de menţionat terenul nevrotic.

Patogenie. Nevroza respiratorie apare ca urmare a unei tulburări a dinamicii scoarţei cerebrale şi a raportului dintre scoarţa şi centrii vegetativi subcorticali. Mecanismul intim constă dintr-o tulburare a automatismului şi sincronismului contracţiilor muşchilor respiratori, care funcţionează disarmonic şi dintr-un dissincronism între contracţiile diafragmului şi a muşchilor toracici. Patogenia nevrozelor respiratorii nu este încă total elucidată, presupunându-se un factor declanşant psihic sau organic şi o întreţinere reflex-condiţionată.

Simptomatologie. Semnul principal al nevrozei constă în transformarea respiraţiei dintr-un act automat într-unul conştient şi dificil. Semnele subiective sunt foarte variate şi confuze, constând din senzaţia de lipsă de aer - descrisă sub forma unui "nod" în gât - sufocare, respiraţii scurte, senzaţia unei presiuni toracice, cu inspiraţie dificilă.

Se observă modificări ale ritmului respirator. De menţionat că aceste modificări dispar dacă atenţia bolnavului este distrasă; la fel, şi în timpul somnului. Aceste modificări ale ritmului duc la simptomul principal al nevrozelor respiratorii şi anume, hiperventilaţia, ce determină o hipercapnie cronică care explică o parte din semnele secundare precum, paresteziile periorale şi periferice, fibrilaţiile musculare, tremurăturile mergând până la crizele de hipertonie (normocalcemice). Majoritatea bolnavilor se plâng de dureri supra şi subclaviculară în partea stângă, constatându-se şi variaţii ale tensiunii arteriale, ale pulsului. Alte semne generale sunt astenia fizică şi psihică, insomnia sau modificări ale afectivităţii. Examenele complementare precum radiografia pulmonară, bronhografia, brohoscopia, sunt normale.

Diagnosticare. Diagnosticul pozitiv se pune pe baza anamneziei şi a examenelor de laborator. Examenele de laborator, în marea lor majoritate normale, sprijină diagnosticul prin negativitatea lor. La fel şi spirografia. Diagnosticul diferenţial se face cu astmul, bronşita spastică, tetania hipocalcemică. Nevrozele respiratorii de obicei nu dau complicaţii, iar prognosticul este favorabil.

Medicaţie. Tratamentul profilactic, prin raţionalizarea muncii, evitarea surmenajului fizic şi intelectual, cultura fizică şi sport, evitarea fumatului şi a atmosferei viciate, cel curativ, prin respectarea orelor de somn, cura balneo-climaterică, psihoterapia şi cel medicamentos prin administrarea de vitamine, preparate din fier, fosfor, medicaţie sedativă constând din luminal, bromoval, meprobamat.

dr. Francisc Coşa

Mesagerul Sfântului Anton, mai-iun 2002