FAMILIA

MINTE SĂNĂTOASĂ ÎN CORP SĂNĂTOS

Igiena buco-dentară
Profilaxia cariei dentare

O caracteristică deosebit de importantă a afecţiunilor stomatologice este frecvenţa crescută pe care acestea o au în rândul populaţiei. Dovadă elocventă este procentul de peste 95 din incidenţă a cariei dentare la nivel populaţional.

Morbiditatea mare a bolii carioase în populaţie şi multiplele complicaţii locale şi generale pe care le produce, pe de o parte, şi, pe de altă parte, reducerea nesemnificativă a morbidităţii, cu toate eforturile depuse de reţeaua de stomatologie, prin mijloace de terapie curativă, reclamă luarea de măsuri de ordin profilactic, care urmăresc asigurarea stării de sănătate a dentiţiei.

Mijloacele de profilaxie a cariei pot fi împărţite în trei categorii:

I mijloace cu acţiune generală (o alimentaţie raţională şi menţinerea unui echilibru neuro-psihic);

II mijloace cu acţiune locală de combatere a factorilor cariogeni (periajul dentar, mijloace secundare de igienă bucală, îndepărtarea factorilor predispozanţi locali);

III mijloace speciale de mărire a rezistenţei anticarioase (fluorizarea generală şi locală).

În continuare, vom accentua importanţa igienei buco-dentare în prevenirea apariţiei cariei, evidenţiind câteva dintre principalele măsuri de igienă orală.

Deoarece dintre factorii cariogeni alimentari glucidele s-au dovedit a fi cele mai cariogene şi eliminarea lor din alimentaţie nu este posibilă, este bine ca acestea să fie administrate sub formă de sucuri, limonade, fructe. Se recomandă ca mesele principale să se termine cu fructe, ce stimulează masticaţia şi salivaţia, favorizând autocurăţirea.

Curăţirea artificială este obligatorie, ea completează autocurăţirea şi realizează igiena cavităţii bucale, urmărind îndepărtarea cât mai rapidă a resturilor alimentare depozitate pe suprafaţa dinţilor, prin folosirea unor mijloace fizice şi chimice, utilizate corect şi frecvent.

O dată cu realizarea igienei bucale se stimulează şi circulaţia sângelui la nivelul gingiei, crescând rezistenţa acestora la acţiunea agenţilor iritanţi.

Periajul dentar este principalul mijloc de realizare a curăţirii artificiale, singurul care poate îndepărta resturile alimentare depozitate pe suprafaţa dinţilor. Peria de dinţi este un obiect indispensabil fiecărei persoane după vârsta de 3 ani şi fără de care nu poate fi concepută o igienă orală. Peria de dinţi se compune dintr-o parte activă - capul periei şi o parte de susţinere - mânerul. Perii pot fi din păr natural sau sintetic; cei sintetici este bine să aibă o duritate mijlocie.

Pentru a avea efectul urmărit, periajul trebuie să fie executat şi corect, nu numai frecvent.

Periajul orizontal utilizat în mod spontan de pacienţii neavizaţi este dăunător pentru că resturile alimentare nu sunt îndepărtate din spaţiile interdentare şi nu se masează suprafaţa gingivală.

În continuare, vom expune metoda periajului comun, vertical, uşor de însuşit de pacienţi.

După aplicarea pastei de dinţi pe capul periei, se introduce periuţa în gură şi se începe masarea gingiei şi a dinţilor prin mişcări de rotaţie, pornind de la nivelul molarilor spre linia mediană. Periuţa se coboară începând de la nivelul gingiei spre dinte, menţinând o presiune constantă. Fiecare pereche de dinţi trebuie periată prin 6-8 mişcări.

Periajul trebuie efectuat de trei ori pe zi, o importanţă deosebită trebuind acordată periajului de seară, deoarece, în timpul nopţii resturile alimentare se descompun şi fermentează mai uşor datorită secreţiei salivare reduse.

Pentru a da rezultate, periajul efectuat corect trebuie să dureze 3-5 minute

Mijloacele secundare de igienă orală sunt mai puţin folosite, cu o eficacitate igienică mai redusă şi numai în completarea periajului dentar..

Scobitorile se utilizează pentru îndepărtarea resturilor alimentare din spaţiile interdentare. Folosirea lor timp îndelungat, produce lezarea gingiei, urmată de complicaţii inflamatorii.

Firul interdentar este superior scobitorii, atât ca efect de curăţire a spaţiilor interdentare, cât şi datorită faptului că nu produce leziuni la nivel gingival.

Pentru realizarea profilaxiei anticarioase, sunt necesare măsuri complexe, a căror eficienţă rezultă dintr-o asociere corectă a măsurilor locale, cu cele generale, pe perioade lungi de timp. Acestea vizează, pe lângă o alimentaţie raţională, o viaţă cât mai igienică, care să contribuie la reducerea morbidităţii carioase şi implicit la o stare de sănătate mai bună a populaţiei.

Acţiunile profilactice au o eficienţă maximă în urma controalelor ce trebuie efectuate la o perioadă de 6 luni şi care urmăresc atât evidenţierea rezultatului măsurilor profilactice, cât şi surprinderea oricăror afecţiuni în stadii incipiente, urmate de tratamentele corespunzătoare preventive efectuate de medicul stomatolog.

Dr. Adrian Teodoru