FAMILIA

Să învăţam de la cei mici

Pentru Isus

Mihai a plecat să joace fotbal. La un moment dat, portarul echipei lui este rănit şi nu mai poate continua jocul. Totul se opreşte pentru că nimeni nu vrea să-l înlocuiască iar părinţii încep să se certe. Mihai, care nu a mai fost niciodată portar, în faţa acestei situaţii le spune tuturor: "Bine, chiar dacă nu sunt în stare, merg să joc ca portar... pentru Isus". Toţi sunt surprinşi. Adversarii trag tare, ştiu că Mihai nu e pregătit. În orice caz Mihai ştie că Isus poate mai mult decât toţi. Ceva se schimbă şi la sfârşit echipa lui Mihai câştigă cu 8 la 3. După meci părinţii şi copiii s-au oprit să comenteze şi să reflecteze asupra atitudinii lui Mihai care a jucat pentru Isus.

Însutitul este adevărat

Jose Luis şi Carlos sunt doi fraţi. Când îl însoţesc pe tatăl lor la supermarket îi cer mereu să le cumpere ceva. Într-o zi, ca să facă o faptă de iubire, hotărăsc împreună să nu îi ceară nimic. Tatăl însă îşi dă seama şi le cumpără ceva ca să premieze fapta lor de iubire, ba chiar le cumpără ceva mai frumos decât ar fi cerut. Pentru ei acesta este însutitul.

Spălatul

Participam la o întâlnire pentru copii iar seara mergeam să dorm acasă. Conducătorul grupului ne-a spus că acasă trebuie să punem în practică ceea ce învăţăm de dimineaţă. Eu nu am făcut acest lucru nici în prima zi, nici în a doua. Văzându-l pe fratele meu cu cămaşa şi pantalonii murdari, înainte de a mă întoarce acolo am spălat cămaşa mea, pe a lui şi pantalonii lui. Ernesto Antonio

Cărţile de joc

Toma îi vede pe toţi colegii de clasă cu cărţile de joc care sunt la modă. Astăzi îl iau peste picior pentru că el nu are decât două. Întors acasă le cere părinţilor un pachet de cărţi ca ale colegilor, dar ei nu vor să i le cumpere. Toma se gândeşte la săracii pe care se hotărâse să-i ajute. Mama îi spusese cu câtva timp în urmă că nu se mai adăugase nimic la ceea ce pusese deoparte pentru ei. Acum Toma e mulţumit să sporească economiile lui pentru cei săraci în loc să-şi cumpere cărţi de joc.

Prietenul

Într-o zi m-am dus să tai iarba şi când am terminat, un prieten m-a invitat să merg să mă joc cu el. Era târziu când m-am întors acasă şi mama nu era deloc mulţumită. I-am spus acest lucru prietenului meu, iar el a spus ceva urât despre mama. De atunci nu i-am mai vorbit. Când mă saluta nu îi răspundeam. A doua zi m-am gândit că trebuie să iubesc mereu, şi i-am vorbit. Eram mulţumit şi eu şi el. Petru

Fratele meu

Fratele meu mai mare trăieşte de aproape doi ani în străinătate. De multe ori când ne gândim la el devenim îngrijoraţi: "Oare cum se descurcă singur, departe de familie?" De aceea eu şi mama începem ziua rugându-ne pentru el ca să nu i se întâmple nimic rău. Dacă am ocazia, deşi nu-mi este uşor, renunţ la dulciuri, deoarece şi acum el este un membru important al familiei noastre. Aceste rugăciuni şi mici fapte de iubire ne ajută să nu ni se pară prea evidentă distanţa mare care ne desparte şi simţim că prin Isus între noi îl ajutăm mult. Rezso

Iertarea

Pe 1 noiembrie 2002, în sărbătoarea tuturor sfinţilor, mi-a murit bunica deoarece a fost bătută de un vecin. Moartea bunicii mi-a provocat o mare durere şi am fost foarte supărată pe acea persoană. Puţin mai târziu am vizionat un film despre viaţa Mariei Goretti, în care se vedea cum ea l-a iertat pe ucigaşul său. Acest fapt m-a mişcat profund şi mi-am dat seama că dacă ea a fost capabilă să ierte în acea situaţie şi Isus i-a iertat pe cei care l-au răstignit, iar Dumnezeu iartă mereu, atunci şi eu trebuie să-l iert pe acel om. Am înţeles că nu trebuie să am niciodată în inimă nimic altceva decât iubire. Biborka

La sport

Eram la ora de sport şi trebuia să alergăm 50 de metri. Fugeam doi câte doi iar profesorul ne dădea startul. Când a venit rândul meu, un coleg m-a tras de picior şi am pornit cu mare întârziere. Bineînţeles că mi-a mers destul de rău. Prima reacţie pe care am avut-o a fost să mă comport şi eu la fel. Dar apoi am simţit înlăuntrul meu că trebuie să-l iert şi că nu răzbunarea este soluţia pentru că şi Isus i-a iertat pe duşmanii săi. Am menţinut relaţia bună cu el până astăzi. Ca răspuns la acest gest făcut pentru Isus, am aflat că nu o să ni se pună notă pentru proba dată în acea oră. A meritat deci să iert. Gabor

L-am văzut pe Isus

Da, iubirea este destinul omului. Şi eu am experimentat acest lucru. Mergeam la prietenii mei şi eram în întârziere când am descoperit pe trotuar, lângă un mare vas cu flori, un om beat. Simţeam că nu puteam să-l las acolo şi l-am ridicat. El mi-a povestit că venea de la o înmormântare şi că s-a îmbătat deoarece era trist. A început chiar să plângă. Puţin mai târziu a sosit un prieten de-al meu şi împreună l-am condus pe acest om acasă. Până la urmă şi noi eram la fel de plini de noroi ca şi el, dar tot fericiţi am fost pentru că am ajutat un om în dificultate. Nu regret acest lucru, nici atunci când prietenii îşi bat joc de mine când ne întâlnim cu oameni beţi. Cât de frumos este să faci binele, să-l ajuţi pe aproapele când e în dificultate pentru că în el îl vezi pe Isus. Istvan

Ţigările, alcoolul, drogurile

Din ce în ce mai mult observ în oraşul meu că între tineri au devenit o modă ţigările, alcoolul şi drogurile. Mulţi colegi ai mei le folosesc şi adesea au vrut să mă convingă să încerc liniştită să văd dacă îmi place pentru că oricum pot să mă dezobişnuiesc uşor. În jurul meu văd însă că nu este deloc simplu să renunţi la acestea. Eu am hotărât că n-am să încerc nimic şi m-am străduit să le explic şi altora că e foarte uşor să cazi în capcana pasiunilor. La început mulţi m-au dispreţuit, mi-au spus, de exemplu, că nu ştiu care este sensul vieţii. Mai târziu însă, unii au început să mă înţeleagă şi să mă respecte pentru puterea mea de voinţă şi mi-au spus că şi ei şi-ar dori să rămână la fel de puternici în ispite. Eu, în schimb, ştiu că nu rezist din propria mea voinţă, ci iubirea lui Dumnezeu îmi dă putere deoarece El este mereu cu mine. Andi

Încercarea

Treceam printr-o perioadă deosebită când tatăl meu, într-un accident la locul de muncă, a suferit o fractură craniană. Zile întregi a fost într-o situaţie critică, iar eu adesea îmi puneam întrebarea: "De ce chiar tatălui meu trebuia să i se întâmple aceasta?" În cursul zilei mama era la spital, eu şi fraţii mei, în schimb aşteptam cu nerăbdare noutăţile şi ne rugam. Credinţa că Dumnezeu ne iubeşte ne făcea să credem că totul va fi bine. Ne încuraja Cuvântul vieţii: "Cereţi şi veţi primi!". Familia noastră se ruga cu această credinţă. Fratele meu a oferit chiar viaţa lui în schimbul celei a tatălui nostru. În mod miraculos situaţia tatălui s-a ameliorat. După un control făcut mai târziu, medicul a zis că s-a refăcut printr-o minune a lui Dumnezeu. În această perioadă toţi ne-am schimbat, ne-am apropiat mai mult între noi şi de Dumnezeu. Reka

Oraş nou, mai-iun 2004