FAMILIA

Când viaţa de familie începe cu Dumnezeu

De când mă ştiu am participat cred la peste cincizeci de nunţi, atât în calitate de nuntaş cât şi în calitate de simplu privitor. Din toată această experienţă pot spune că nunta şi din ea momentul propriu-zis al căsătoriei religioase este cel mai important şi plin de semnificaţie. Ceea ce se întâmplă într-o astfel de ocazie este un adevărat act de curaj din partea ambilor miri.

Nu de mult am participat la un astfel de moment în care ca protagonişti erau doi tineri, mirele de la sat, iar mireasa de la oraş.

Se cunoscuseră într-o împrejurare cu totul neaşteptată, au rămas prieteni şi apoi s-au căsătorit. Abia plecase tânărul la oraş şi acolo, fiind obişnuit să frecventeze biserica, prima dată s-a interesat unde o poate găsi. A întrebat pe mai multe persoane, printre care şi pe o tânără, care avea să fie viitoarea lui soţie. Pe moment, tânăra l-a privit cu teamă. Un tânăr întreba în miezul zilei de o biserică, aceasta a pus-o pe gânduri pe tânără. În mintea ei ceva nu era clar. Îşi spunea: "De la un tânăr din ziua de astăzi te poţi aştepta la orice, dar nu să întrebe unde este biserica". Cu toate acestea i-a explicat pe unde poate ajunge şi l-a asigurat că şi ea este catolică. În prima duminică, după sfânta Liturghie, printre cei prezenţi, tânăra l-a recunoscut şi fără să-i spună nimic l-a prezentat părinţilor, explicându-le împrejurările în care l-a cunoscut. Se părea că între ei deja se legase o prietenie, dar pe care nu şi-o puteau exprima încă, pentru că abia se cunoscuseră. Încet, încet relaţia dintre cei doi a devenit destul de serioasă ajungând până acolo că s-au cerut în căsătorie.

Aşa am avut bucuria să particip la acest mare eveniment al lor. Ceea ce m-a marcat în mod deosebit, şi preotul a subliniat la predică este acest aspect, a fost împrejurarea în care cei doi s-au cunoscut. Acel tânăr căuta biserica, îl căuta pe Dumnezeu. Arătându-i unde este biserica, tânăra i-a arătat de fapt unde este Dumnezeu. I-a unit faptul că împreună erau căutători de Dumnezeu, iar preotul, la predică a avut grijă să sublinieze că Dumnezeu este iubire, iar ei erau căutătorii acestei iubiri. În timpul care a urmat au concretizat această iubire celebrând sacramentul Căsătoriei. Îi ştiu şi-i văd şi acum. Sunt fericiţi, în ciuda faptului că mulţi îi vedeau ca nepotriviţi, deoarece unul era de la sat, iar celălalt de la oraş. În fond ce conta de unde provin, interesantă este împrejurarea în care s-au cunoscut. După celebrarea căsătoriei religioase cei care au fost de faţă îşi spuneau: "Această familie va fi una fericită pentru că tocmai împrejurarea în care s-au cunoscut spune că vor fi fericiţi". Acolo unde e vorba de Dumnezeu, chiar dacă viaţa de familie are greutăţile ei, ele sunt trecute cu uşurinţă. Şi nu s-a înşelat nimeni. Într-adevăr, acea familie a fost una fericită. De altfel, printre cei prezenţi la celebrarea căsătoriei, vestea că s-au cunoscut întrebând de biserică s-a răspândit. Toţi îi cunoşteau ca fiind "cei care s-au întâlnit la biserică". Şi acest motiv, dar mai ales seriozitatea cu care au abordat viaţa de familie, i-a determinat să fie o familie model. Nimic nu le mai putea sta în cale. Chiar şi copiii erau cunoscuţi ca fiind copiii celor care "s-au întâlnit la biserică".

Atunci când am dorit să fac cunoscută această experienţă m-am gândit în primul rând la acele familii care uită că punctul de pornire în acest mod de viaţă este biserica. Nu toţi au şansa să se cunoască la biserică sau întrebând de Dumnezeu, dar toţi au şansa unui început cu Dumnezeu. Şi când pornirea este bună, conţinutul şi sfârşitul nu au voie să fie altfel. (Isidor)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba

Lumina creştinului, septembrie 2003