FAMILIA

A.M. (Bacău). "Care este distanţa la care trebuie să se afle un copac faţă de proprietatea vecinului?"

Art. 607 din Codul civil prevede: "Nu pot fi sădiţi arbori care cresc înalţi decât la distanţa hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute, iar în lipsă de regulamente şi de obiceiuri, la o distanţă de doi metri de la linia despărţitoare a celor două proprietăţi pentru arborii înalţi şi la 0,5 metri pentru celelalte plantaţii şi garduri vii".

Potrivit acestui text de lege, arborii înalţi se pot sădi la distanţa stabilită de regulamentele locale sau de obiceiul locului, iar în lipsa acestora ei pot fi sădiţi la o distanţă de doi metri de hotarul dintre cele două proprietăţi, iar celelalte plantaţii şi garduri vii la o jumătate de metru.

Această regulă se aplică atât la oraşe, cât şi la sate, iar distanţele de doi, respectiv jumătate de metru, operează numai dacă nu sunt norme speciale sau vreun obicei al locului constant care să fi stabilit o altă distanţă pentru localitatea respectivă.

Vecinii pot conveni ca distanţa la care se fac plantaţiile să fie mai mică decât cea prevăzută de lege, convenţia lor putând fi expresă, dar şi tacită, acordul vecinului putând să rezulte din neopunerea la efectuarea plantaţiilor şi atitudinea pozitivă îndelungată a celui care putea cere desfiinţarea lor. În lipsa unei înţelegeri, proprietarul terenului vecin cu cel pe care se află aceste plantaţii poate cere desfiinţarea plantaţiilor făcute la o distanţă mai mică decât cea legală, fără a fi obligat să dovedească existenţa vreunui prejudiciu. De asemenea, proprietarul terenului vecin poate cere să fie tăiate crengile care umbresc terenul său, chiar dacă pomii sunt plantaţi la o distanţă legală, sau poate tăia singur rădăcinile care se întind pe terenul său.

Alte dispoziţii legale care reglementează raporturile dintre vecini

A. Despre picătura streşinii

Orice proprietar de imobil este obligat să-şi facă streaşina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său sau pe uliţe, dar nu pe proprietatea vecinului (art. 615, Cod civil).

B. Distanţa lucrărilor intermediare pentru anumite construcţii

Conform art. 610 din Codul civil, "cel care doreşte să construiască un puţ, o fierărie, cuptoare, magazii de sare ori materii explozibile, uzini electrice etc., este obligat să lase distanţa prescrisă de regulamente şi obiceiuri particulare asupra unor asemenea obiective sau să facă lucrările prescrise de aceleaşi legi şi regulamente în aşa fel încât să nu aducă vreo vătămare vecinului".

Deoarece Codul civil nu prevede vreo distanţă la care să se poată construi, în lipsă de regulamente sau obicei al locului, revine instanţei de judecată rolul de a stabili dacă prin construire s-au produs vătămări vecinului sau dacă ea s-a efectuat făcându-se lucrările necesare pentru a nu aduce vătămări.

C. Despre servitutea de vedere

Prin art. 612, Codul civil se prevede că distanţele sunt de 1,90 m şi respectiv 0,60 m, după cum vederea este dreaptă (zidul în care s-a practicat deschiderea este paralel cu linia despărţitoare) sau piezişă (zidul în care s-a practicat deschiderea este perpendicular pe linia despărţitoare) şi se calculează de la zid până la linia despărţitoare a celor două proprietăţi şi nu până la casa vecinului.

D. Servitutea de trecere

"Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi, în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona" (art. 616, Cod civil).

Textul de lege se referă la imposibilitatea absolută de a ieşi la calea publică, dar uneori instanţele de judecată au considerat că acest text trebuie să-şi găsească aplicare şi în cazurile în care ieşirea la calea publică ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă.

Dacă locul respectiv are însă ieşire la calea publică pe un drum care, în anumite împrejurări, este impracticabil, dar poate deveni practicabil cu unele amenajări şi oarecare cheltuieli nu se mai consideră loc înfundat.

Dacă s-a ajuns la situaţia de loc înfundat datorită faptei proprietarului, cum ar fi edificarea unor construcţii, în aşa fel încât s-a blocat ieşirea la drumul public, sau vânzarea unei părţi din teren, ocazie cu care vânzătorul şi-a înfundat restul terenului, el nu mai este îndreptăţit să ceară un drept de trecere pe terenul vecinului.

Mihaela Ciobanu, avocat

Lumina creştinului, octombrie 2002