FAMILIA

"Să aibă o viaţă şi să o aibă din belşug"

Cine iubeşte cu adevărat nu se uită la sine, ci la cel iubit, nu ştie de zgârcenie, de calcule, de egoism, de închiderea în sine. Cel mai bine ştie acest lucru tocmai cel iubit, cel care primeşte iubirea.

Dacă, la rândul său, nu doar consumă, nu doar beneficiază, ci răspunde şi, mai mult, caută să iubească primul, cei doi se întrec într-o fericitoare dăruire de sine. "Mai mare fericire este să dai decât să primeşti", spune Isus (F.A. 20,35).

Ştiu despre binefacerile iubirii dintre cei doi şi cei din jur, pentru că ea răspândeşte căldură, voie bună, generozitate, forţă, curaj, deschidere, mobilitate, pe scurt: viaţă.

Constatăm cu uşurinţă adevărul acesta în experienţa noastră de fiecare zi, directă sau indirectă, chiar la nivelul natural al iubirii conjugale: iubirea se potriveşte cu viaţa, în timp ce egoismul veştejeşte, sufocă, ucide.

Aceeaşi mărturie o dau şi călugării şi călugăriţele care L-au ales şi Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul şi din tot cugetul, în contrast cu aceia mai puţin generoşi.

Iubire adevărată şi clocotind de viaţă i-a dorit Dumnezeu omului creat de El din iubire. L-a creat bărbat şi femeie, pentru ca, diferiţi fiind, dar "potriviţi" unul cu altul şi unul pentru altul, să-şi recunoască propriile daruri şi să le preţuiască pe ale celuilalt, să-şi resimtă limitele şi să tindă spre celălalt pentru a se dărui şi a primi. Să primească şi să se dăruiască unul pe altul cu tot ce este fiecare. Adică să se primească şi să se dăruiască reciproc şi în capacitatea de a transmite viaţa primită de la Dumnezeu. Pentru această iubire fecundă Dumnezeu i-a binecuvântat anume: "Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a spus: ‹‹Creşteţi şi vă înmulţiţi, umpleţi pământul›› (Gen. 1,28). Sfânta Taină a Căsătoriei, la rândul ei, se referă la iubirea fecundă dintre Cristos şi Biserică. Cristos S-a dăruit deplin: Şi-a dat Trupul pentru noi. Şi iubirea noastră implică dăruirea trupească, împărtăşire a unei dăruiri interioare. Dăruirea lui Cristos este fecundă pentru că Şi-a dat viaţa. Tot aşa dăruirea trupească dintre noi este deschisă spre fecunditate, ca să primim şi să creştem copiii dăruiţi de Dumnezeu26. Aceasta înseamnă că ne încredem în iubirea Lui de Părinte Care ne vrea fericiţi deplin şi că acceptăm misiunea la care ne cheamă - să colaborăm la lucrarea Sa de Creaţie şi de Mântuire, să creştem Împărăţia lui Dumnezeu în cât mai multe suflete răscumpărate de Cristos. Dăruirea trupească este un mod de a ne împărtăşi unul altuia iubirea spirituală şi totalitatea dăruirii reciproce; totodată este dovada că iubirea noastră este deschisă să primească un copil, dacă vrea Dumnezeu. Această deschidere şi bună-voinţă dă mărturie că iubirea este adevărată şi rodnică şi dacă procrearea nu are loc. Este partea noastră, ca soţi, iar darul unui copil este de la Dumnezeu.

Copilul este întotdeauna un dar de la Dumnezeu. Uneori nu se înţelege imediat acest lucru: unii fac tot ce pot, ajungând şi la crimă, numai să nu aibă copii, alţii socotesc că e dreptul lor şi forţează natura pentru a avea copilul cu orice preţ, chiar în afara actului conjugal.

Egoismul, comoditatea, zgârcenia, lăcomia de bunuri materiale sau plăceri şi frica de răspundere sunt motivele cele mai frecvente care îi împing pe unii să refuze fecunditatea, chiar dacă pretind că au motive superioare, cum ar fi că în doi îşi pot trăi mai autentic iubirea sau că se pot realiza mai deplin din punct de vedere uman.

Când apelează la contraceptive, împuţinează atât iubirea spirituală, cât şi dăruirea trupească. Trupul participă la actul conjugal, dar îi este blocată capacitatea de a transmite viaţa; nu este o dăruire reciprocă totală şi nici o primire totală. Cu alte cuvinte, soţii îşi spun: "Mă dăruiesc ţie, dar nu în întregime. Te primesc, dar nu cu tot ce eşti tu." Vedem că aceasta înseamnă în adevărul iubirii spirituale: "Te iubesc, dar nu şi fecunditatea ta." Unde există restricţii, unde se pun condiţii, nu este iubire totală, definitivă, autentică.

De asemenea, folosirea contracepţiei îl face pe bărbat să-şi piardă respectul faţă de femeie şi doar să o folosească, aşa cum ar folosi un obiect, pentru a obţine cât mai multă plăcere sexuală.

Copilul, pe care orice om cu mintea sănătoasă îl recunoaşte drept un bine şi o valoare, ajunge să fie socotit -chiar şi numai uneori - un pericol, o piedică sau o greşeală. De aceea, dacă dă greş contracepţia, cei care o practică recurg automat la crima avortului.

Atât contracepţia, cât şi avortul sunt păcate de moarte, fiind abateri grave şi conştiente de la voinţa lui Dumnezeu înscrisă clar în fiinţa omului. Fie că este vorba că cei doi intervin înaintea actului conjugal pentru a împiedica procrearea, fie că o fac în timpul acestuia sau acţionează după aceea în aşa fel încât să facă imposibilă procrearea sunt fapte în sine rele27.

La fel şi fecundarea artificială, care, urmărind procrearea cu orice preţ, exclude actul conjugal. Or, actul conjugal este singura cale cu adevărat umană şi rânduită de Bunul Dumnezeu prin care soţii, pe de o parte, să-şi împărtăşească unul altuia iubirea în dăruire reciprocă totală, iar pe de altă parte, să transmită viaţa copilului dăruit de Dumnezeu.

Cum putem fi şi noi ademeniţi de ispita să facem la fel, este nevoie să ne rugăm ca să fim credincioşi iubirii noastre de soţi şi voinţei lui Dumnezeu, prin care ne arată dragostea Lui de Părinte.

• "Voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej pentru a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire"(Gal. 5,13).

• "Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea spirituală şi să nu vă potriviţi acestui veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit" (Rm. 12,1-2).

• "Dumnezeu, deci, nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăim în El" (Lc. 24,38).

Cristoase Bunule, iubitorule de oameni, Care ai venit în Cana Galileii şi ai binecuvântat nunta ca să arăţi că însoţirea cea după lege şi naşterea de prunci dintr-însa este după voia Ta, vino şi în casa noastră şi ne binecuvântează ca să primim viaţa cea de la Tine şi să o avem din belşug.