FAMILIA

Iertarea şi Sfânta Taină a Pocăinţei în familie

Pentru noi, ca soţi creştini, calea de sfinţire rânduită de Bunul Dumnezeu este Sfânta Taină a Căsătoriei. Sfinţirea şi nu sfinţenia care ni se pare atât de greu de atins! Este vorba de întoarcerea de fiecare zi la Dumnezeu şi la voia Lui.

Abaterile de la voia Lui sunt cele care au urmări dureroase cunoscute în relaţiile dintre noi ca soţi sau cu ceilalţi membri ai familiei. Orgoliul, egoismul, mânia, nepăsarea, asprimea, nerăbdarea, comoditatea, greutatea de a ierta şi celelalte păcate ne rup în primul rând de Dumnezeu. De aceea, pentru a scăpa de păcatul care a pătruns în viaţa conjugală şi pentru a trăi deplin harul căsătoriei, împăcarea cu Dumnezeu se află pe primul loc.

Recunoaşterea păcatului, părerea de rău, mărturisirea lui sinceră preotului - care Îl reprezintă pe Dumnezeu, hotărârea de îndreptare în Sfânta Taină a Pocăinţei şi îndeplinirea canonului de pocăinţă reprezintă calea de împăcare cu Dumnezeu. Dacă aceasta este realizată, vom fi împăcaţi cu noi înşine şi între noi: pacea vine din împăcare.

Cererea de iertare unul faţă de altul este uşoară şi cu adevărat din inimă dacă ne-am cerut întâi iertare de la Dumnezeu şi I-am primit iertarea. Tot aşa şi îndreptarea este mai uşoară şi mai profundă.

Căinţa şi iertarea reciprocă sunt ocazii zilnice de a ne arăta unul altuia că ne iubim şi de a ne construi iubirea cu ajutorul lui Dumnezeu, de la Care iubirea izvorăşte, ca şi toată iertarea.

Când părinţii, inspiraţi de iubire, caută sfinţenia lui Dumnezeu prin căinţă şi grabnică iertare reciprocă, prin îngăduinţă şi iertare faţă de copii, îi învaţă fără cuvinte pe aceştia despre bunătatea şi iertarea Tatălui Ceresc. Copiii vor avea încredere în dragostea şi iertarea lui Dumnezeu şi o vor căuta dacă vor respira dragoste şi iertare în familie.

Harul primit în Sfânta Taină a Pocăinţei şi prin Sfânta Taină a Euharistiei ne va ajuta să facem faţă încercărilor şi să biruim ispitele, să descoperim mai uşor voia lui Dumnezeu pentru noi şi să o împlinim cu credinţă, cu curaj şi cu bucurie25.

• "Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduiţi-vă unii pe alţii în iubire, silindu-vă să păziţi unitatea Spiritului, întru legătura păcii" (Ef. 4,2-3).

• "Să nu întristaţi pe Spiritul Cel Sfânt al lui Dumnezeu întru Care aţi fost pecetluiţi în ziua răscumpărării. Orice amărăcie şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat, în Cristos" (Ef. 4, 30-32).

• "Soarele să nu apună peste mânia voastră" (Ef. 4,26 b).

• "Îngăduiţi-vă unii pe alţii, iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum Cristos v-a iertat pe voi, aşa să iertaţi şi voi. Iar peste toate acestea îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii" (Col. 3,12-14).

Doamne, Tu singur eşti drept, fără păcat, sfânt, mult milostiv, mult îndurător şi-Ţi pare rău de răutăţile oamenilor. Uneşte-ne în dragoste, dăruieşte-ne întoarcere, pocăinţă din toată inima, în bună înţelegere şi pace plinind poruncile Tale, să ne învrednicim de Împărăţia Ta cea cerească.