FAMILIA

"Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă"

Încă prin Sfânta Taină a Botezului am primit de la Cristos eliberarea de păcatul strămoşesc şi ne-am unit cu Mântuitorul şi cu lucrarea Sa în Biserică şi în lume. Suntem iarăşi fii ai lui Dumnezeu, facem iarăşi parte din Poporul Lui, din Biserică. Suntem parte din Noul Legământ al lui Dumnezeu cu oamenii, sigilat de Cristos prin Jertfa Lui pe Cruce.

Noul şi Veşnicul Legământ Îl uneşte pe Mirele Cristos cu Biserica, Mireasa Sa. "Iubirea mai tare ca moartea"7 a lui Dumnezeu pentru noi, cântată în Vechiul Testament în cuvintele mirelui către mireasă, este împlinită pe Cruce. Isus le umple de înţelesul lor cel mai adânc: mai mare iubire nu există. Şi pentru că nu poate fi cuprinsă în vorbe omeneşti, ne ajută să ne apropiem de înţelesul ei copleşitor pe o cale deja cunoscută de noi: harul dăruirii totale a lui Isus şi al unirii Sale cu oamenii pe care îi mântuieşte este reprezentat de căsătoria celor botezaţi. Căsătoria lor devine semnul harului lui Cristos, pe care ni-l şi împărtăşeşte.

Chiar şi pentru oamenii din jurul lui Isus, când divorţul ajunsese să fie îngăduit datorită împietririi inimilor, căsătoria cu greu putea să fie reprezentarea iubirii unice, absolute, totale, despre care vorbea El. De aceea, mai întâi a readus căsătoria la izvorul ei: la Dumnezeu Care este iubire8. După acest chip şi după această asemănare9 am fost creaţi, bărbat şi femeie, pentru ca iubirea dintre noi să devină chipul iubirii absolute şi neclintite cu care Dumnezeu îl iubeşte pe om. "N-aţi citit că Cel Ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă"10. Cristos a arătat astfel că instituţia Căsătoriei nu este efect al întâmplării sau rod al unor impulsuri naturale inconştiente; ea este o înţeleaptă orânduire a Creatorului. Scopul Lui este de a-Şi realiza prin ea planul de iubire pentru omenire. Prin dăruirea reciprocă personală care este proprie soţilor şi rezervată numai lor, soţii urmăresc comuniunea dintre ei şi împlinirea personală reciprocă. Comuniunea lor de iubire şi viaţă este totodată şi în vederea colaborării cu Dumnezeu la naşterea şi educarea copiilor11: "Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a spus: «Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi, umpleţi pământul şi supuneţi-l»"12.

Aceasta este temelia naturală a căsătoriei. Pe această temelie Isus înalţă şi mai sus căsătoria, prin Jertfa Sa mântuitoare. O face parte activă din lucrarea Sa de mântuire a omului. După cum Creatorul a vrut ca prin dragostea dintre bărbat şi femeie să dea chip iubirii Sale pentru oameni, Cristos Mântuitorul vrea ca prin Sfânta Taină a Căsătoriei, iubirea soţilor creştini să reprezinte iubirea Sa pentru Biserică şi să ne-o împărtăşească. Aceasta este aşezarea căsătoriei în Dumnezeu prin Sfanta Taină a Căsătoriei.

Căsătoria noastră ca botezaţi este o Sfântă Taină nu pentru că noi vrem să reprezentăm iubirea lui Cristos pentru Biserică sau pentru că viaţa noastră de credinţă este bogată, ci pentru că prin Botez am devenit fii ai lui Dumnezeu cu Fiul Său Unul-Născut şi am intrat în Biserică. Chiar dacă nu am avea o credinţă vie, legământul nostru căsătoresc este un sacrament; dar viaţa noastră nu ar fi după intenţia lui Dumnezeu şi după credinţa primită în Botez13.

Bogăţia legăturii dintre Sfânta Taină a Botezului şi Sfânta Taină a Căsătoriei este sporită prin faptul că în familie, prin Botez, sunt primiţi în familia lui Dumnezeu copiii dăruiţi de El. Rodnicia soţilor chemaţi de Domnul să fie tată şi mamă nu se mărgineşte la rodnicia după trup: ei sunt chemaţi la rodnicia spirituală de a conlucra cu Dumnezeu la creşterea Împărăţiei Sale. Aduc pe lume copii, dar nu pentru lume, ci pentru ca Domnul să fie preamărit în ei în veşnicie: Căsătoria şi familia creştină să construiască Biserica. De fapt, în familie, omul se naşte şi este progresiv introdus în comunitatea umană prin educaţie şi, mai mult, prin Botez şi prin educaţia la credinţă este introdus în familia lui Dumnezeu care este Biserica.