FAMILIA

Iubirea întrupată

Fiindcă suntem oameni în carne şi oase, înseamnă că şi iubirea noastră va fi neapărat o iubire întrupată. O trăim şi o manifestăm "trup şi suflet". Dar nu ne stăpâneşte numai atracţia fizică şi dorinţa de satisfacţie sexuală. Dăruirea trupurilor este semn al dăruirii totale a omului întreg. Dincolo de unirea fizică, sexualitatea este capacitate de relaţie spirituală şi trupească, dialog de iubire între noi ca soţi.

Orice act conjugal într-o iubire adevărată, totală, este deschis spre o nouă viaţă. Ca soţi care ne iubim cu adevărat suntem şi potenţiali părinţi, iar copiii sunt oglindire a iubirii conjugale.

Unirea trupească face şi mai mult iubirea conjugală să fie neîmpărţită cu nimeni altcineva. Credinţa noastră unul faţă de altul se cere trăită în fapte, dar şi în gânduri, în cuvinte, în gesturi, în îmbrăcăminte. Cum am putea pretinde că ne iubim cu adevărat dacă nu ne-am păstra numai unul pentru altul? Dacă gândurile noastre ar rătăci la altcineva, dacă ochii ne-ar purta dorinţa în altă parte, dacă îmbrăcămintea ne-ar dezvălui privirilor străine, nu am încălca legământul nostru solemn de iubire? Iubirea adevărată este o iubire credincioasă.

În clipele în care suntem atinşi de boală sau slăbiţi în puteri, iar atracţia nu mai este mereu la fel de puternică, avem ocazia să dăm dovadă de valoarea şi forţa iubirii noastre în ceea ce are ea mai uman şi anume: iubirea spirituală. Iubirea spirituală angajează mintea, voinţa, dăruirea de sine, răbdarea, fidelitatea. Grija reciprocă, gingăşia gesturilor, căldura privirii, cuvintele şi tonul vocii... fac trupul părtaş la iubirea spirituală. Nu trebuie să credem că numai aspectele sexuale pot exprima ceea ce purtăm în gând şi în inimă.

• "Eu a iubitului meu sunt şi el este al meu!" (Ct. Ct. 6,3).

• "Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca o brăţară! Căci iubirea ca moartea e de tare. (...) Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile să o potolească" (Ct. Ct. 8,6-7).

• "Să nu săvârşeşti adulter" (Ex. 20,14; Deut. 5,18).

• "Pentru învârtoşarea inimii voastre v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar la început n-a fost aşa. Iar Eu vă zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter" (Mt. 19,8-9).

• "Aţi auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu săvârşeşti adulter». Eu însă vă spun vouă: că oricine se uită la femeie poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui" (Mt. 5,32).

• "Fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, deasemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; deasemenea, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre" (1 Cor. 7,2-5).

• "Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui" (1 Cor. 10,24).

• "Oricine va primi în numele Meu pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte. Şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel Care M-a trimis pe Mine" (Mc. 9,37).

• "Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul să şi-l pună pentru prietenii săi" (In. 15,13).

Dumnezeule Cel Sfânt, Care din ţărână l-ai făcut pe om şi din coasta lui ai zidit-o pe femeie şi i-ai dat-o lui ajutor asemenea lui, pentru că aşa a plăcut măririi Tale, să nu fie omul singur pe pământ: Însuţi, Stăpâne, uneşte-ne zi de zi tot mai mult, pentru că de la Tine este unirea bărbatului cu femeia. Leagă-ne împreună în bună înţelegere, încununează-ne cu iubire; uneşte-ne într-un trup, dăruieşte-ne rod pântecelui, dobândire de oameni buni şi viaţă fără prihană.