CULTURA VIEŢII

MANIPULAREA GENETICĂ, INGINERIA GENETICĂ

Prin expresiile manipulare genetică şi inginerie genetică se înţeleg acele tehnici care îşi propun să modifice genomul sau patrimoniul genetic al unei celule sau al unui individ, urmărind crearea de specii noi de plante şi animale sau îmbunătăţirea celor existente.

Cel care a descoperit marile legi ale eredităţii acum vreo 140 de ani în urmă a fost călugărul Gregor Mendel, realizând hibrizi de mazăre în grădina mănăstirii Königkloster din Brno. În continuare, genetica a făcut paşi gigantici. Prin 1940 s-a descoperit că acizii nucleici (ADN) din care sunt formaţi cromozomii, purtătorii genelor, constituie suportul material al eredităţii.

În 1965 s-a reuşit pentru prima dată fuziunea de celule umane cu celule de şoareci cu trecerea de gene în cromozomii umani, dându-se unei celule caracteristici genetice pe care altfel nu ar putea să le aibă.

În 1967 au început să se dezvolte tehnicile diagnosticului prenatal pentru studierea condiţiilor genetice ale foetus-ului şi pentru depistarea anomaliilor genetice.

Ştim că celulele umane cuprind 50.000 sau poate 100.000 de gene repartizate pe cei 46 de cromozomi.

Se ştie că gena este o unitate transmisă, normal, fără modificări din generaţie în generaţie, care determină anumite caracteristici la individul care o poartă.

Până în 1983, cercetătorii localizaseră deja peste 3750 de gene, descoperind care sunt funcţiile lor. Astfel s-a aflat că gena responsabilă de distrofia musculară de tip Duchenne este pe cromozomul 10, că gena insulinei se află pe cromozomul 11, că tot pe cromozomul 11 se află gena responsabilă de psihoza maniaco-depresivă, ş.a.m.d.. În prezent se cunosc circa 4.000 de boli datorate unor gene patogene. Deosebit de importantă pentru medicină este descoperirea genelor oncogene. Este vorba de proto-oncogene care, captate întâmplător de un retrovirus, se pot transforma în oncogene printr-un mecanism care nu este prea bine cunoscut.

Se prevede că în circa 10 ani întreg genomul uman sau codul genetic va fi decodat. Masa de informaţie genetică înscrisă în cele circa şase miliarde de perechi de nucleotizi ai ADN-ului vor umplea 3000 de volume, fiecare volum având o mie de pagini, fiecare pagină având 4000 de litere.

O cucerire importantă pentru medicina legală este determinarea amprentelor genetice: un individ poate fi identificat, practic fără risc de a greşi, prin examinarea ADN-ului său în diferite cazuri cum ar fi crima, violul, aflarea paternităţii.

Ingineria genetică cunoaşte succese extraordinare în industria farmaceutică graţie clonării moleculare. Gene specific umane sunt introduse în special în bacterii. Prin tehnica clonării se pot reproduce masiv şi fără limită substanţe având aceleaşi caracteristici biologice şi funcţionale pe care le au în om. Astfel se produc hormoni indispensabili pentru buna funcţionare a organismului uman, cum ar fi insulina, interferonul, somatotropul sau hormonul creşterii.

Desigur, această manipulare genetică a microorganismelor prezintă şi un real pericol. Pot fi produse noi specii de bacterii care rezistă la toate vaccinurile cunoscute şi care, scăpate din laboratoare, de sub control, pot ucide populaţii întregi. După unii, aici trebuie căutată apariţia misteriosului virus al SIDEI.

Ingineria genetică e capabilă să opereze modificări genetice ale speciilor prin diferite combinaţii genetice: se obţin astfel plante transgenice şi animale transgenice. În zigotul unui individ aparţinând unei specii se transferă sau se injectează o genă a unui individ aparţinând altei specii. De pildă, gena hemoglobinei unui iepure injectată în zigotul unui şoarece se transmite la descendenţii şoarecelui.

În perspectivă, cunoaşterea completă a genelor umane va duce la cunoaşterea completă a mecanismelor responsabile de fiecare funcţie a organismului şi, în consecinţă, la cunoaşterea genelor patologice responsabile de bolile ereditare.

Aceste cunoştinţe sunt benefice pentru omenire întrucât deschid medicinei perspective mari în diagnosticarea şi terapia bolilor încă necunoscute.

Terapia genetică sau chirurgia genetică este permisă din punct de vedere moral, întrucât pot fi tratate boli genetice, fiind tratată o genă bolnavă sau înlocuită, prin transplant, cu o genă normală, la rădăcina sănătoasă.

Diagnosticul prenatal este permis din punct de vedere moral dacă se face cu scopul de a depista şi preveni bolile cromozomiale, dar nu cu scopul de a elimina copilul afectat de asemenea boli.

Într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat se va putea modifica patrimoniul ereditar uman adăugând, supri-mând sau înlocuind în zigot o genă sau mai multe, modificându-se astfel corpul uman şi specia umană. Aceste modificări, evident, vor trece la descendenţi. Asemenea manipulări genetice la subiecţi normali, care nu vizează remedierea unei situaţii patologice ci ameliorarea rasei umane, sau realizarea unor performanţe, să zicem sportive, sau a unei capacităţi excepţionale de muncă, suprapotenţarea inteligenţei şi memoriei, etc., nu sunt permise din punct de vedere etic. Aceste tehnici îşi au justificarea când sunt folosite pentru ameliorarea speciilor de plante şi de animale. Modificarea patrimoniului genetic uman se naşte din intenţii eugeniste, rasiste.

Intervenţiile care modifică patrimoniul genetic uman, falsificând identitatea omului, lezează drepturile persoanei umane. Fiecare om are dreptul să vină pe lume cu natura umană lăsată de Dumnezeu şi nu fabricat în laborator, aşa cum îl doresc părinţii sau statul. Prin urmare, sunt permise intervenţiile terapeutice asupra genomului celulelor somatice, dar nu asupra celulelor germinale sau ale zigotului.

Ingineria genetică e în stare, de asemenea, să izoleze gene umane şi să le injecteze nu numai în microorganisme, dar şi în celulele altor animale. De pildă, oaia Dolly, clonată anul trecut (1997) poartă o genă umană pe care o vor purta şi descendenţii săi.