CULTURA VIEŢII

Capitolul al VI-lea
A doua parte: Bioetica şi transplanturile de organe

Perspective legislative şi cooperare internaţională

Consiliul Europei, după principiile ce au inspirat Convenţia Drepturilor omului, care este carta sa fundamentală şi, ca să spunem aşa, constituţională, a dezvoltat o intensă activitate de cooperare între statele membre, pe planul legislaţiilor sanitare.

Sunt amintite în primul rând în cadrul european, mereu pe planul enunţării principiilor generale, Carta Socială Europeană, care la articolul 11 prevede obligaţia din partea naţiunilor de a salvgarda şi ocroti sănătatea cetăţenilor şi, de asemenea, Codul European de Securitate Socială, care garantează măsurile de prevenţie, tratamentele medicale şi de reabilitare.

Principiile călăuzitoare care au însufleţit legislaţia Consiliului Europei în materie de transfuzii de sânge (Codul de la Reykjavik din 1975), de schimbare a testului de compatibilitate a ţesuturilor (Acordul n. 84 din 1974), de probleme referitoare la transplanturi, inserările şi prelevările de ţesuturi şi de organe de origine umană (Recomandarea 78/29, Recomandarea 79/5), sunt orientate în favoarea colaborării şi a securităţii sanitare şi spre împiedicarea comercializării. ⁽⁵⁾

Pentru a garanta o mai mare uniformitate legislativă între diferitele ţări europene Recomandarea 78/29 aprobată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 11 mai 1978 conţine o serie de reguli, definiţii şi invitaţii adresate statelor membre pentru legislaţiile lor naţionale.

Semnalăm în mod particular indicaţiile privitoare la consimţământ pentru prelevarea organelor de la persoana vie şi cele privitoare la sancţiunile precise în cazul declarării false a morţii pentru a obţine anticipat transplantul de la cadavru. În aceeaşi Recomandare guvernele sunt invitate să prevadă în documentul de identitate sau în permisul de conducere posibilitatea de declaraţie preventivă din partea cetăţenilor pentru donarea post mortem. Indicaţia generală şi tendinţa documentului este de a favoriza printre statele membre posibilitatea de se prevala de "consimţământul prezumptiv", acolo unde nu rezultă în mod explicit voinţa contrară a subiectului de viu, pentru prelevarea de organe post mortem. Această poziţie a fost subliniată chiar de Conferinţa Miniştrilor europeni ai Sănătăţii desfăşurată la Paris pe 16-17 noiembrie 1987. ⁽⁶⁾ De aceea, tendinţa este de a considera cadavrul ca res communitatis: în acelaşi timp se invită la respect faţă de convingerile religioase ale celui aflat încă în viaţă; astfel de convingeri ar comporta contrarietatea faţă de donarea de organe post mortem.

Prin constatarea morţii clinice este interzisă prelevarea dacă donatorul nu a pierdut ireversibil şi total funcţiile cerebrale: dar se precizează că aceasta nu exclude ca unele funcţii ale anumitor organe să poată fi menţinute în viaţă în mod artificial ⁽⁷⁾ .

Articolele 9 şi 14 ale acestei Recomandări prescriu gratuitatea donării de organe şi de ţesuturi, drepturile de rambursare a cheltuielilor şi garanţia asigurărilor sociale pentru daune rezultate din donarea ex vivo.

Celelalte prescripţii privesc examenele prealabile, locul şi condiţiile prelevării şi transplantului.

Recomandarea 79/5 cuprinde măsurile de garanţie şi vamale pentru transportul rapid şi înlesnit pe plan internaţional al substanţelor destinate transplantului. Marfa călătoreşte cu "etichetă" europeană.

Datorită acestor dispoziţii, integrate conform celor stabilite de Rezoluţia Parlamentului European n. 24/79 asupra băncilor de organe ⁽⁸⁾ sunt organizate "băncile" de date şi colaborările pentru transferul către acestea, aflate în conexiune în plan internaţional pentru a repera organul de transplantare, pentru a cunoaşte tipizarea şi pentru transportul aerian al organelor şi, în caz de calamitate, chiar al sângelui pentru transfuzii şi al altor substanţe destinate transplantului.

Să mai cităm, în sfârşit, ce stabileşte aşa numita "Convenţie asupra Bioeticii" a Consiliului Europei ⁽⁹⁾ . În acest text, chiar dacă nu este pe larg abordat argumentul donării de organe post mortem - argument amânat pentru un ulterior protocol specific - trebuie subliniată interzicerea de a comercializa părţi ale corpului uman.

Înainte de a aborda mai detaliat aspectele etice ale problemei menţionăm câteva documente cu caracter deontologic, care privesc acest argument. Fac referiri la transplanturi articolele 13, 14 şi 15 ale Principiilor de Etică medicală europeană, aprobate de Conferinţa Internaţională a Ordinelor Medicilor din Comunitatea Economică Europeană (CEE) , 6 ianuarie 1987. Chiar a XXXIX-a Adunare a Asociaţiei Medicale Mondiale (AMM) a aprobat, în octombrie 1987, o Declaraţie asupra transplanturilor de organe. Noul Codice Italian de Deontologie medicală (1995) consideră în două articole, 36 şi 37, problema acceptării morţii şi a menţinerii în viaţă a subiectului mort din punct de vedere clinic cu scopul de a nu lăsa să se întrerupă activitatea organelor destinate transplantului. ⁽¹⁰⁾

Note

(5) F. Marziale, Cooperazione europea nell'ambito dei trapianti e problemi etici, în Aa. Vv., Trapianto di cuore... pp. 184-207; Torelli, Le medecin et les droits...În privinţa complexelor probleme ale comercializării organelor umane a se vedea: Anzani, Trapianti d'organo: problemi ed aspetti sociali, op. Cit., pp. 49-74; Berlinguer-Cafarra, La merce finale...op.cit.

(6) Conference of European Health Ministers, Organ Transplantation, în apendice volumul lui A. Bompiani-E.Sgreccia (sub îngrijirea), Trapianti d'organo, Milano 1989, pp. 2295-305

(7) Adunarea Medicală Mondială, Declaraţie asupra determinării momentului morţii, Sydney 1968, Venezia 1983 (în Introna F. - Tantalo M. -Coiafigli A., Il codice di deontologia medica correlato a leggi e documenti, Cedam, Padova 1992, p. 248)

(8) Parlamentul european, Rezoluţia n. 24/79 asupra băncilor de organe, în D. Chiassi (sub îngrijirea) Serviciul de studii al Camerei Deputaţilor, XII Legislatura - Indagine Conoscitiva sui Trapianti n. 16, XII legislatură, februarie 1996, p. 15.

(9) Committee of Ministers of Council of Europe, Convention for the protection of Human Richts and Dignity of the Human being with regard to the application of Biology and Medicine: Convention of Human Rights and Biomedicine, Strasbourg 19. 11. 1996