CULTURA VIEŢII

Capitolul al V-lea
A treia parte: Bioetica şi sterilizarea

Evaluarea morală

Problema sterilizării voluntare, cu scopul de a obţine direct şi simplu infertilitatea, este diferită de celelalte tipuri de sterilizare, sterilizarea forţată şi sterilizarea terapeutică.

Prima a fost condamnată nu numai de Biserica Catolică, ci şi de de simţul comun, pentru dubla raţiune a lezării integrităţii şi a ofensei aduse libertăţii persoanei. ⁽⁹⁴⁾

Despre sterilizare ca pedeapsă pentru delict sexual rămâne doar amintirea istorică a unor excese penale, inumane.

Sterilizarea terapeutică sau curativă, practicată de mult timp în spitale, nu ridică probleme deosebite din punct de vedere moral. Procedeul, motivat deseori de apariţia unor tumori sau de alte procese patologice care nu pot fi tratate decât prin extirparea organelor genitale, este licit, dar ca orice intervenţie chirurgicală ce comportă o amputare, el trebuie să se conformeze următoarelor condiţii: să fie subordonat binelui totalităţii organismului, să fie necesar pentru salvarea corpului, iar atare necesitate să nu poată fi atinsă altfel. De asemenea, necesitatea trebuie să fie actuală. ⁽⁹⁵⁾

Subliniem că raţiunile care susţin judecata morală asupra iliceităţii sterilizării forţate şi asupra liceităţii celei curative sunt evidente din punct de vedere etic: în primul caz este lezată, fără vreo necesitate curativă, integritatea persoanei fizice şi este agresată libertatea persoanei în privinţa unui drept fundamental şi inalienabil, şi anume, posibilitatea de a procrea în cadrul căsătoriei; în al doilea caz, salvarea organismului, conform principiului totalităţii binelui personal, este elementul care cere şi legitimează intervenţia, care în mod evident trebuie să fie oricum adusă la cunoştinţa pacientului pentru a avea consimţământul său.

Principiul terapeutic sau al totalităţii va fi aprofundat mai departe.

Problema etică se pune într-o manieră acută în privinţa sterilizării cu scop contraceptiv şi cu caracter voluntar, adică practicată cu consensul persoanei interesate. ⁽⁹⁷⁾

Poziţia Magisteriului Bisericii catolice asupra acestui punct este foarte clară. Este suficient să cităm câteva documente dintre cele mai semnificative şi explicite: motivaţiile cuprinse sunt demne de atenţie chiar şi în lumina simplei raţiuni umane.

În Enciclica Humanae Vitae, Paul al VI-lea afirmă: "În egală măsură trebuie exclusă - după cum a declarat de mai multe ori Magisteriul Bisericii - sterilizarea directă, atât perpetuă cât şi temporară, atât a bărbatului cât şi a femeii" ⁽⁹⁸⁾ . Mai răspândit şi interesant şi pentru referinţele făcute în privinţa opiniilor unor teologi, este documentul Sfintei Congregaţii pentru Doctrina Credinţei despre Sterilizarea în spitalele catolice, document emis în 13 martie 1975, în care se afirmă textual: "Orice sterilizare care prin sine însăşi, adică prin propria natură şi condiţie, are unicul efect imediat a face facultatea procreatoare incapabilă de procreare, trebuie să fie considerată sterilizare directă, în sensul în care acest termen este înţeles în declaraţii ale magisteriului pontifical, în special de Pius al XII-lea. De aceea, chiar dacă există o bună intenţie din partea celor ale căror intervenţii sunt determinate de tratarea sau prevenirea unei boli fizice sau mintale previzibilă sau temută ca rezultat al gravidităţii, sterilizarea astfel făcută rămâne în continuare absolut interzisă conform doctrinei Bisericii. Şi într-adevăr, sterilizarea facultăţii (de procreare) este interzisă dintr-un motiv şi mai grav , pentru că produce o stare de sterilitate a persoanei aproape întotdeauna ireversibilă. Nu poate fi invocată nici o dispoziţie a autorităţii publice, care ar încerca să impună strerilizarea directă ca fiind necesară binelui comun, căci această sterilizare lezează demnitatea şi inviolabilitatea persoanei umane. În mod similar, nu poate fi nici măcar invocat, în acest caz, principiul totalităţii, în virtutea căruia sunt justificate intervenţii asupra organelor motivate de un bine superior al persoanei; sterilitatea în sine, într-adevăr, nu este orientată spre binele integral al persoanei, înţeles corect, "în observarea dreptei ordini a lucurilor şi a bunurilor", din moment ce este contrară binelui moral al persoanei, care este binele cel mai înalt, privând prevăzuta şi liber aleasa activitate sexuală de un element esenţial." ⁽⁹⁹⁾

O sterilizare "contraceptivă", care a devenit instrument de control al naşterilor - ("contracepţia, sterilizarea şi avortul trebuie cu siguranţă numărate printre cauzele care contribuie la determinarea situaţiilor de puternică scădere a natalităţii. Poate apărea uşor tentaţia de a recurge la aceleaşi metode şi atentate împotriva vieţii şi în situaţiile de "explozie demografică"" ⁽¹⁰⁰⁾ ) este "rodul" din ce în ce mai evident al unei mentalităţi contrare vieţii şi care recurge "la contracepţie, sterilizare, avort şi chiar la eutanasie, ca semn de progres şi de cucerire a libertăţii..." ⁽¹⁰¹⁾

Note

94 La condanna della Chiesa Cattolica fu pronunciata oltre che nella Casti Connubii di Pio XI, anche in vari interventi del S. Ufficio nel 1931 e nel 1940, nel Discorso di Pio XII alle ostetriche del 29.10.1951 e in altri interventi in occasione di Congressi Medici l'8.10.1953 e il 12.9.1958. La prassi dell'India imposta per ragioni demografiche e stata interessata dalla condanna della S. Congregazione per la Dottrina della Fede del 13.3.1975 ("L'Osservatore Romano" del 12.9.1976), ribadita dalla Conferenza Episcopale Indiana con una dichiarazione del 22.11.1977. E risaputo che tale politica e stata causa non secondaria della caduta di tale Governo. Si veda anche A. Fonseca, Sterilizzazione obbligatoria in India, "La Civilta Cattolica", 1976, III, pp. 153-162.

95 I. Paquin, Morale e Medicina, Roma 1962, pp. 239-241; Tettamanzi, La Sterilizzazione: problemi..., p. 120; Tettamanzi, Bioetica. Difendere le frontiere della vita, p. 274.

96 Cfr. I. Carrasco de Paula, La esterilizacion anticonceptiva, in AA. W., Manual de Bioetica General Rialp Madrid, 1994, pp. 226-236.

97 In merito si puo confrontare anche Tettamanzi, Bioetica. Difendere le frontiere della vita, pp. 275-277.

98 Paolo VI, Enciclica "Humanae Vitae", n. 14.

99 S. Congregazione per la Dottina della Fede, La sterilizzazione negli ospedali cattolici (13.3.75), n. 1, in Enchiridion Vaticanum, 5, pp. 736-737. Numerosi sono i documenti pontifici relativi alla sterilizzazione: Pio XII, Allocuzioni: 29.10.1951; 7.9.1953; 12.9.1958, in AAS, 1951, 43, pp. 843-844; 1953, pp. 606 e 675; 1958, 56, pp. 743-745. Per un ulteriore acclaramento di tali pronuciamenti si veda anche: Congregazione per la Dottrina della Fede, Riposte ai dubbi proposti circa l'"isolamento uterino" ed altre questioni, "Medicina e Morale", 1994, 6, pp. 1202-1203

100 Giovanni Paolo II, Enciclica "Evangelium Vitae", Citta del Vaticano 1995, n. 16

101 Ibi, n. 17