CULTURA VIEŢII

Capitolul al V-lea
A doua parte: Bioetica şi tehnologiile de fecundare umană

Aspecte morale ale inseminării artificiale omogene

Acest tip de inseminare nu prezintă, în general, contraindicaţii sau dificultăţi de ordin moral, în măsura în care este vorba de un ajutor terapeutic şi integrativ pentru ca actul conjugal în sine să fie complet în toate componentele sale (fizice, psihice, spirituale), şi să poată avea efect procreativ.

Chiar pentru Magisterul Bisericii Catolice o asemenea practică nu ridică probleme etice, cu condiţia ca tehnicile acţionate (în particular pentru prelevarea spermei) să fie ele însele, morale. După prelevare, sperma poate fi şi tratată, în mod licit, pentru o mai bună "capacitare".

Evaluarea morală a inseminării artificiale omologe, oricum este diferită de cea eterologă, fie că este vorba de o adevărată inseminare artificială, fie de un simplu ajutor dat actului conjugal.

În cazul inseminării artificiale "impropriu zise" este acţionat un ajutor de ordin tehnic, pentru ca serma ejaculată în mediul şi în coincidenţă cu actul conjugal, să poată ajunge la celula ou şi astfel să se petreacă fecundarea.

Magisteriul Catolic, deja prin Pius al XII-lea şi prin Paul al VI-lea cu Humanae Vitae a stabilit apoi în Instrucţiunea "Donum Vitae" un prag de netrecut: salvgardarea unităţii fizico-spirituale a actului conjugal; astfel, intervenţia ginecologului este licită doar dacă ajută eficienţa acestui act şi caracterul lui complet procreativ, dar nu trebuie să i se substituie.

Procrearea este privată de perfecţiunea proprie dacă nu este rodul unirii atât fizice cât şi spirituale a soţilor: "procrearea unei noi persoane, prin care bărbatul şi femeia colaborează cu puterea Creatorului, va trebui să fie rodul şi semnul dăruirii personale reciproce a soţilor, al iubirii şi al fidelităţii lor. Fidelitatea soţilor, în unitatea căsătoriei, comportă respectul reciproc al dreptului lor de a deveni tată şi mamă doar unul prin celălalt" ⁽⁴¹⁾

Astfel, inseminarea artificială omogenă, care comportă o disociere între uniunea soţilor şi procreare, "nu poate fi admisă, decât doar în cazul în care mijlocul tehnic nu ar substitui actul conjugal, ci s-ar prezenta ca o facilitare şi un ajutor pentru ca acesta să-şi atingă scopul natural" ⁽⁴²⁾. Şi unica formă de intervenţie care poate fi considerată un "ajutor" dat actului conjugal este, cum am spus deja, inseminarea artificială impropriu zisă.

În acest punct trebuie să clarificăm ce înţelege Magisteriul Catolic atunci când cere respectarea structurii naturale a actului procreativ.

În sensul acesta, aş dori să ofer doar câteva puncte de reflecţie, căci tema ar putea fi abordată amplu pornind de la o discuţie adecvată asupăra a ceea ce trebuie să se înţeleagă prin lege naturală.

a. Natura despre care se vorbeşte în documentele Magisteriului Catolic şi pentru care se cere respectul cuvenit, nu este în sine doar natura biologică, acel bios, ci natura în sens metafizic, caracteristica structurală a persoanei umane, graţie căreia persoana este ceea ce este , o individualitate în care spirit şi corp sunt unite astfel încât în corp se întrupează şi se manifestă spiritul, iar spiritul informează, structurează şi însufleţeşte corporalitatea.

b. Legea despre care se vorbeşte în documentele Magisteriului Catolic este legea morală naturală, nu o lege fizică şi biologică. În procrearea artificială este acţionată întotdeauna legea biologică, căci dacă nu ar fi respectată, făcând să se întâlnească gametul masculin cu cel feminin nu ar exista fecundare. Ceea ce nu se respectă este legea morală naturală, care obligă la a considera omul ca persoană în totalitate. În această lumină, actul sexual procreativ este expresia spiritului de iubire personală în corporalitatea care se dăruieşte.

Ceea ce se condamnă nu este tehnica, nici folosirea tehnologiei asupra corporalităţii umane, ci faptul că această practică introduce o separare şi un dualism între dimensiunea biologică a fecundării şi dimensiunea spirituală a "eului" sponsal.

Criteriile indicate în Instrucţiunea "Donum Vitae" înţeleg să excludă deci legitimarea moralei în sensul pur subiectiv (morala intenţionalităţii).

Un punct crucial este a şti şi a clarifica dacă în cazul celor doi soţi, care trăiesc într-o legitimă şi completă uniune conjugală şi doresc să aibă un fiu, faptul că se prelevă sperma în afara actului specific determină o separare reală a elementului fizic al procreaţiei de componenta sa psihico-spirituală.

Instrucţiunea "Donum Vitae" a indicat faptul că globalitatea vieţii conjugale nu este suficientă pentru a asigura demnitatea actului procreării ⁽⁴³⁾, atunci când este lipsită de fiecare act care alcătuieşte interioritatea vieţii conjugale.

Într-adevăr, în paragraful 14 din "Humanae Vitae" se subliniază că legătura între dimensiunea unitivă şi cea procreativă în actul conjugal trebuie să se realizeze în fiecare act şi nu doar global, în sfera vieţii conjugale, înţelegând astfel să corecteze aşa zisul "principiu al globalităţii" propus de unii teologi. Pe de altă parte, este evident că dacă un comportament este inacceptabil din punct de vedere moral, el este inacceptabil, mai ales, în fiecare dintre actele care îl exprimă.

O consideraţie aparte trebuie făcută în cazul impotenţei, care trebuie să fie examinată nu doar din punct de vedere medical, ci şi din punct de vedere etic şi canonic.

Când impotenţa este "psihică" şi deci, reversibilă, căsătoria rămâne validă şi ajutorul medical şi psihologic este oferit cuplului ca susţinere terapeutică ⁽⁴⁴⁾ (este cazul în care se situează şi posibilitatea inseminării artificiale); dar când impotenţa este totală, apare alt fapt cu prioritate, şi anume acela al invalidităţii căsătoriei.

Doar dacă o căsătorie este validă şi încheiată legitim este licit ajutorul dat fertilităţii-fecundităţii actului conjugal.

Note

41. Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Istruzione...p. II,nn. I; a se vedea şi Catehismul Bisericii Catolice, nn.2375-2379, Citta del Vaticano, 1992, pp. 580-581 care reia indicaţiile din Instrucţiunea Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei

42. Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Instrucţiune...p. II,.n 6

43. Ibi, p. II. N. 5

44. Asupra acestui subiect v. C. Zaggia (sub îngrijirea) Progresso biomédico e Diritto Matrimoniale Canónico, Padova 1992; M.L.Di Pietro-S.M. Correale, Valutazione delle terapie medico-chirurgiche e protesiche dell'impotentia coeundi nell'uomo ai fini della validita del matrimonio canonico, "Apollinaris", 1993, LXVI, pp. 273-314