CULTURA VIEŢII

Capitolul al V-lea
A doua parte: Bioetica şi tehnologiile de fecundare umană

Definirea problemei etice

Fecundarea înseamnă şi comportă punerea în act a unei noi fiinţe, un nou individ; când este vorba despre om, fecundarea este sinonimă cu procrearea. În schimb, un tip de intervenţie biomedicală şi tehnică asupra procreării, nu poate fi evaluat la fel ca orice act fiziologic şi tehnic, cum ar putea fi, de exemplu, dializa renală, care, neputându-se petrece în interiorul organismului în manieră organică, este practicată în exterior, în mod artificial, fără ca acest fapt să comporte în sine probleme etice.

Fecundarea sau procrearea umană este un act personal al cuplului şi are drept rezultat un individ uman: aceasta cheamă în cauză responsabilitatea soţilor, structura însăşi a vieţii conjugale şi cu atât mai mult destinul persoanei chemate să se nască.

Tema ţine de domeniul medical datorită unei raţiuni: tratarea eventualei sterilităţii feminine sau masculine. Problema etică de clarificat este următoarea: până la ce punct actul medical, intervenţia medicului sau a biologului are caracter de ajutor terapeutic sau devine un act substituitv sau manipulator? A trata înseamnă a înlătura obstacole, a ajuta desfăşurarea proceselor; nu înseamnă a se substitui responsabilităţii persoanelor, în cazul acesta responsabilităţii cuplului, prin ceea ce acestuia îi este propriu, exclusiv şi inalienabil.

De aceea, va trebui să ne întrebăm, pornind de la cunoaşterea posibilităţilor deschise de ştiinţă şi de tehnică, până la ce punct fecundarea artificială în uter sau in vitro intră în activitatea licită a biologului sau a medicului: aceasta presupune o referire centrală la valorile umane (persoana copilului pe cale de a se naşte, natura căsătoriei) care sunt chemate în cauză. Soluţia etică poate arunca o lumină chiar şi asupra problematicii sociale şi juridice deschise de acest tip de intervenţie medico-biologică. Bioetica este chemată în cauză plenar şi legitim ⁽³⁸⁾ .

Ne aflăm într-un punct nodal al aplicaţiilor ştiinţifice şi tehnice, unde este necesar mai mult ca oricând să se opereze distincţia dintre ceea ce din punct de vedere tehnic este posibil - şi chiar util - şi ceea ce din punct de vedere moral este licit. Mai mult, este vorba de un punct capital al comportamentului cuplului şi al medicului, unde moralitatea trebuie să se bazeze pe criterii de obiectivitate etică şi nu doar pe simpla intenţionalitate.

Pentru a avea o imagine a principalelor tehnici în uz putem să ne referim la următorul tabel rezumativ:

Inseminarea artificială (IA)

Din raţiuni evidente, datele inerente istoriei, statisticii şi indicaţiilor cu privire la inseminarea artificială le lăsăm pe seama textelor specializate. În continuare noi vom aborda însă tehnicile folosite, pentru că va fi deosebit de util să le avem la îndemână atunci când vom face evaluările etice.

Tehnici folosite

Prelevarea spermei masculine pentru inseminarea artificială poate fi executată puţin înainte de transferarea ei în căile genitale feminine, utilizându-se astfel spermă "proaspătă", sau se poate preleva cu mult timp înainte şi conserva prin congelare (crioconservare), apoi decongela cu puţin înainte de introducerea în căile genitale feminine.

În privinţa modalităţilor de prelevare, aceasta se poate efectua legat de un raport sexual, sau după raportul sexual, sau fără raportul sexual.

a) În conexiune cu raportul sexual: în urma "coitus interruptus": recoltare imediată în capsulă sterilă;

cu condom (prezervativ)

b) După un raport conjugal: cu condom perforat, care permite recoltarea unei părţi a spermei; prelevând sperma din vagin; recoltând sperma reziduală din uretra masculină; în cazul circulaţiei retrograde, prin recoltarea spermei din interiorul vezicăi împreună cu urină tratată preventiv cu o bază antiacidă şi separarea succesivă.

c) Separat de raportul conjugal: prin masturbare; prin prelevarea spermei din uretră după poluţie involuntară; prin electroejaculare; prin spremitura prostatei şi veziculei seminale; prin punctura epididimală (MESA=microsurgical epididimial sperm aspiration) sau a ductului deferent; prin biopsie testiculară.

Trebuie notat că prin punctura epididimică se prelevează gameţi masculini care nu au ajuns complet în stadiul de maturizare.

Sperma prelevată este transferată în căile genitale feminine în momentul ciclului menstrual cel mai apropiat de ovulaţia spontană sau indusă prin administrarea de hormoni, precum gonadotrofinele umane menopausale (hMG) şi succesiv gonadotrofinele corionice umane (hCG) sau doar cu clomifen citrat.

Sperma poate fi depozitată în diferite părţi ale căilor genitale feminine, conform tipului de obstacol care se doreşte a fi depăşit: în vagin, de exemplu, în cazul unei impotentia coeundi (inseminare intravaginală), la nivelul intracervical pentru impermeabilitate uterină (inseminare intrauterină sau IUI) sau tubarică (inseminare intratubarică sau ITI), pentru grave oligostenospermii, la nivel intraperitoneal (inseminare intraperitoneală directă sau IPI), sau în sedii multiple în acelaşi timp.

În cazul în care, în interiorul unui cuplu legitim se întrebuinţează sperma bărbatului prelevată în strânsă conexiune sau imediat după actul conjugal se vorbeşte, după unii moralişti, de inseminare artificială omogenă "impropriu zisă", pentru a o distinge de forma "propriu zisă", care comportă prelevarea spermei din afara raportului sexual ⁽³⁹⁾ .

Rezultatele

Succesul IAO diferă în funcţie de tehnica utilizată şi de indicaţii. Rezultatele cele mai bune se obţin de la cuplurile în care bărbatul este normospermic.

În medie, graviditatea se obţine în proporţie de 25% din cazurile tratate. Unii autori consideră că procentajele sunt mai scăzute, nedepăşind 15-16%.

Procentajele de succes IAE, în termeni de copii născuţi în urma unui ciclu terapic este între 10% - cu spermă congelată - şi 20% - cu spermă proaspătă. Discrepanţa ar putea fi imputată reducerii potenţialului de fertilitate în cazul spermei congelate. ⁽⁴⁰⁾

Evaluarea etică a inseminării artificiale intracorporale

Pentru evaluarea morală a acestui capitol de inseminare artificiali problemele se referă la scopul urmărit prin intervenţia în viaţa de relaţie a cuplului, dar priveşte şi mijloacele, tehnicile folosite. În privinţa scopului, trebuie ţinut cont în cazul IAE, că dincolo de finalitatea "terapeutică" există o finalitate eugenistică, chiar şi atunci când este determinată de absenţa sterilităţii bărbatului.

Examenul moral al problemei diferă după cum este vorba de inseminare artificială omogenă sau heterogenă, în legătură cu natura şi cu structura procreării umane în cadrul familiei.

Realităţile expuse în acest paragraf trebuie privite în perspectiva generală a problematicii procreării.

Note

38. Cfr. E. Sgreccia, ML Di Pietro, Procreazione artificiale, la Scuola, Brescia, 1999; A. Scola, Quale vita? La Bioetica in questione, , Leonardo Milano , 1998, pp. 143-168.

39. Leuzzi, Il dibattito sull'inseminazione artificiale, pp. 350.353

40. N. Garcea , Tecniche di procreazione assistita, "Medicina e Morale", 1989, I, pp. 59-66, M.S. Mills-H.A. Eddowes-DF Cahill et al., A prospective controlled study of in vitro fertilization, gamete intra-fallopian transfer and intrauterine insemination combined with superovulation, "Hum Reprod", 1992, 7(4), p. 490-494; K. Zikopoulos-CP West- PW Thong et al., Homologus intrauterine insemination has no advantage over natural intercourse when used in combination with ovulation induction for the treatment of unexplained infertility, "Hum. Reprod.", 1993, 8(4) 563-567.