CULTURA VIEŢII

Capitolul al V-lea
Prima parte: Bioetică, sexualitate şi procreare umană

Delimitarea şi actualitatea temei

Ne menţinem în mod necesar şi deliberat în optica bioeticii, care înseamnă reflecţia morală strâns legată de biologie şi medicină, şi de aceea, nu vom putea, în acest capitol, să acordăm un spaţiu şi altor perspective care se pot oferi referitor la tema sexualităţii.

Acest capitol încearcă doar să relanseze tema sexualităţii în viziunea corporalităţii şi a persoanei şi să pună astfel premizele tratării etice a problemelor procreării responsabile, a avortului, a intervenţiilor medico-chirurgicale pentru schimbarea sexului, a tratamentului tulburărilor sexuale, a sterilizării şi a tehnologiilor fecundării artificiale. Aşadar, un punct de vedere limitat dar ţinând de structura obiectivă şi perenă a vieţii umane şi astfel valabil indiferent de schimbările culturale şi de influenţa ideologiilor.

Pentru o situare istorică a reflecţiei noastre, şi în limitele necesare, nu putem să nu amintim două componente culturale importante pentru a înţelege atitudinile şi schimbările sociale.

Prima este cea mai răspândită şi reprezintă permisivitatea hedonistă, de origine burgheză, concomitentă culturii industriale şi postindustriale, rezumabilă la "sexualitate ca obiect de consum", sexualitate fără risc şi fără scrupule ⁽¹⁾ . Este vehicolul cel mai eficient al mentalităţii contraceptive şi avortive. În acest context sociologic figurează unii factori de schimbare culturală surveniţi în utlimii cincizeci de ani, după ultimul război mondial şi până acum, concomitent cu consecinţele industrializării. Aceşti factori culturali au avut un efect pozitiv şi anume faptul că au situat dezbaterile pe tema sexualităţii la nivel antropologic şi au determinat depăşirea înţelegerii sexualităţii ca genitalitate, dar au contribuit, în multe medii sociale şi culturale la revendicarea şi puternica detaşare a comportamentului sexual de orice normă etică (liberalizarea sexului) şi chiar conceperea acestei liberalizări drept condiţie primară ăentru totala eliberare a omului.

Semnalăm câteva etape în această direcţie. Fundamental a fost aportul lui S. Freud ⁽²⁾ la afirmarea sexualităţii ca dimensiune a întregii persoane şi a individuării valenţei sexualităţii în procesul de maturizare şi de socializare a individului. Totuşi, pentru Freud aceasta înseamnă că nu persoana este cea care se exprimă în dimensiunea sexualităţii, ci sexualitatea exprimă şi structurează personalitatea cu dinamicile ei legate de profunzimea inconştientului. Manifestprile normale şi cele patologice ale personalităţii sunt "determinate" de aceste dinamici, cel mai important dintre ele fiind reprezentat de "complexul lui Oedip". Manifestările personalităţii, chiar şi cele mai geniale şi spirituale, precum cultura şi arta sunt produsul şi elaborarea acestor dinamici şi a aşa numitelor "mecanisme de apărare" (sublimare, represiune, fugă, agresiune etc). Imaginea însăşi a familiei este configurată în lumina suspiciunii că ar fi o împletitură de reprimări, instincte şi tensiuni profunde.

Această viziune a răsturnat concepţia clasică a sexualităţii în relaţia sa cu persoana şi mai ales a suscitat o nouă linie comportamentală. Ar fi totuşi inexact să i se atribuie lui Freud o pedagogie a libertinajului şi a elementului licenţios în privinţa sexualităţii: el justifică mecanismele blocării forţelor instinctuale şi sugerează mecanismul sublimării, dar este o realitate că pornind de la Freud şi-a deschis calea o concepţie pansexualistă şi deterministă asupra persoanei: sexul este totul, sexului nu i se comandă, nevroza şi suferinţele personalităţii nu se datorează decât reprimărilor sexualităţii. Întreaga educaţie tradiţională este prezentată ca o mare forţă de reprimare, iar cultura datoriei ca rezultat al unei nevroze colective. Manuale de psihologie, de pedagogie, de istorie a artei şi a religiilor, reviste şi filme au adus în lume această revoluţie lipsită de orice viziune transcendentă, impregnată de severă "suspiciune" şi de un determinism îngrijorător pe seama tuturor manifestărilor de viaţă ascetică şi religioasă.

Filozofia existenţialistă a lui J.P. Sartre şi tendinţele înrudite, prezente în literatură şi în film, au contribuit nu cu puţin la concepţia nihilistă asupra moralei şi la exaltarea experienţei sexuale ca expresie liberă şi formă privilegiată, dacă nu unică, de comunicare.

Nu se poate trece sub tăcere efectul bulversant produs de publicarea aşa zisului Raport Kinsey ⁽³⁾ . Autorul principal, un zoolog, ilustrează cu statistici şi procente rezultatele unui vast sondaj în rândurile societăţii americane asupra comportamentelor sexuale chiar şi asupra celor mai anormale şi aberante, concluzionând că comportamentele sexuale nu sunt decât un mecanism relativ simplu care este atent la reacţia erotică atunci când stimulii fizici şi psihici sunt suficienţi şi "este de aceea lipsit de sens să fie chemate în cauză categorii precum binele şi răul, ceea ce este licit sau ilicit, ceea ce este normal sau anormal" ⁽⁴⁾ . În viziunea weberiană asupra culturii, schimbării structurilor sociale care determină trecerea de la societatea agricolă tradiţională la cea de tip industrial îi corespunde în mod inevitabil o schimbare a cadrului cultural şi deci şi a comportamentelor în realitatea vieţii de familie şi a sexualităţii preconjugale, extraconjugale şi în însăşi viaţa cuplului. O supoziţie de determinism sociologic stă la baza şi derivă ca o concluzie din această descriere: o ecuaţie între a fi şi a trebui să fii, adică între realitatea sociologică şi moralitate - ce se poate exprima în formula deja citată: is=ought - cu posibilitatea unor efecte terifiante (terrific impact) ⁽⁵⁾

Alt stimulent pe calea liberalizării sexului şi a separării lui de responsabilităţile procreării a fost reprezentat de răspândirea şi livberalizarea contraceptivelor şi în mod deosebit a "pilulei Pinkus". Fenomenul acesta, a cărui explozie s-a petrecut exact în anii "contestatari", a avut ca efect, în afară de favorizarea hedonismului şi a contestării moralei sexuale conjugale tradiţionale şi pe acela de a fi împrumutat o armă - după cum vom arăta în continuare - pentru politizarea planurilor de controlare a natalităţii.

Nu poate fi ţinută sub tăcere nici altă contribuţie cu caracter bulversant şi totuşi luat în consideraţie de unele şcoli, în forme şi tehnici mai puţin brutale faţă de cele originare, şi anume cel propus, în domeniul terapiilor sexologice de sexologii americani William H. Masters şi Virginia E. Johnson, ale căror teorii au fost apoi reluate de Kaplan şi Skinner ⁽⁶⁾ .

Construită pe baza scrierilor behaviorismului pozitivist, opera celor doi analiza reacţiile neurofiziologice ale actului sexual la bărbat şi la femeie, "reducând" dinamica gestului unitiv la o complexă împletitură de reacţii măsurabile. Au fost oferite măsurători instrumentale ale acestor reacţii, au fost răspândite înregistrări filmate, iar repetarea lor era sugerată ca tehnică "terapeutică".

În sfârşit, trebuie luată în considerare ideologia marxistă. Pentru Marx, familia trebuie legată de productivitate. Un semn tragic al acestui "caracter funcţional" al familiei în relaţie cu productivitatea este tocmai faptul că prima societate marxistă consideră necesar ca femeia să intre în lumea muncii şi să fie legalizat avortul dacă acesta poate împiedica realizarea femeii ca muncitoare.

Pentru neomarxişti revoluţia sexuală, concepută ca al doilea timp al revoluţiei sociale de eliberare trebuie să fie coeficientul major pentru instaurarea unei noi societăţi. În noua societate omul ar trebui să fie eliberat nu numai de munca dependentă de fabrică, ci şi de dependenţa erotică şi afectivă care se petrece în cadrul căsătoriei şi de dependenţa spiritului care are loc în viaţa morală. Principalul reprezentant al acestei ideologii este H. Marcuse, prin care se ajunge chiar să se teoretizeze eliberarea sexualităţii de heterosexualitate şi să se vorbească despre "polimorfism" şi deci de "libera alegere a sexului" ⁽⁷⁾

Respingerea legăturii sexualitate-stare conjugală-familie desface legătura dintre iubire şi viaţă în interiorul familiei şi face ca procrearea să devină cu totul accidentală. Vârfurile ideologizante şi radicale ale mişcării feministe, iniţiate de Simone de Beauvoir, au teoretizat dreptul la avort şi la contracepţie, ca drept al femeii, adoptând un concept de eliberare a femeii de origine şi extracţie neomarxistă şi revendicând pentru femeie un rol politico-social alternativ celui din căminul familial.

Procreativitatea reprimată de hedonism şi înjosită de ideologia marcusiană a fost transformată de asemenea în obiect de control şi de programare în cadrul politicilor demografice mondiale. Acesta este cel de al doilea factor sau componentă istorico-culturală de care trebuie ţinut cont.

Neomalthusianismul, luându-şi ca punct de referinţă teoriile lui Thomas Robert Malthus ⁽⁸⁾, le-a dus mai departe furnizând bazele teoretice ale politicilor antinataliste practicate astăzi în lume. Printre altele, teoriile explicitate de neomalthusieni pe plan economico-social nu mai au consistenţa celor proferate de Malthus: lipsa surselor de energie sau contaminarea progresivă, care sunt motivaţiile cele mai recente în susţinerea birth control , nu sunt legate fatalmente de creşterea populaţiei şi nu constituie raţiuni valide pentru o politică mondială cu caracter antinatalist. Întotdeauna, în ciuda incertitudinii datelor demografice (de exemplu Population Bureau prevedea o populaţie mondială pentru anul 2046 de aproximativ 10 miliarde, ⁽⁹⁾ , în timp ce altele prevedeau 11 miliarde deja pentru 2025 ⁽¹⁰⁾ ), nu au lipsit cei ce au prevăzut spectacole de sărăcie extremă - la limita supravieţuirii - pentru toţi locuitorii Planetei ⁽¹¹⁾ . Asupra lipsei de fundament a teoriilor malthusiene şi neomalthusiene s-au pronunţat diferiţi autori care au afirmat că resursele disponibile pe Pământ sunt suficiente pentru toţi, atât actualmente cât şi în viitor. ⁽¹²⁾

Adevăratele raţiuni ale acestor previziuni catastrofice rezidă în faptul că prevalează teama că acel baby-boom al popoarelor în curs de dezvoltare ar putea ameninţa bunăstarea şi asistenţa politică a marilor puteri economice. Iar politica neomalthusiană, care se arată a fi "agresivă" în privinţa propunerii malthusiene, se concretizează în faptul că impune societăţilor în curs de dezvoltare dar şi întregii lumi limitarea naşterilor ca o condiţie a ajutoarelor economice pentru dezvoltare.

Pilula a devenit în acest context o armă politică şi un mijloc de dominare economică. O dovadă a politicii Statelor Unite s-a manifestat şi la Conferinţa Internaţională asupra Populaţiei şi dezvoltării care a avut loc la Cairo, în cadrul căreia a fost zdruncinată "politica stabilită la Ciudad de Mexico", la precedenta Conferinţă Internaţională asupra Populaţiei (1984), a administraţiei Reagan. Li se recunoaştea, într-adevăr, familiilor, dreptul autonom de a-şi planifica naşterile şi se afirma că "în nici un caz avortul nu trebuie promovat ca mijloc de planificare familială" ⁽¹³⁾ . Se poate înţelege astăzi mai bine valoarea poziţiei Magisteriului Bisericii Catolice, în special cu Paul al VI-lea, care cu Humanae Vitae ha declarat că viaţa este "inseparabilă" de iubirea conjugală, ambele fiind deasupra dominaţiei omului ⁽¹⁴⁾. Şi Ioan Paul al II-lea, preocupat de existenţa unor atari politici, în Scrisoarea enciclică "Evangelium Vitae" a denunţat tonul catastrofic, fără bază reală, pe care îl asumă cei ce se ocupă de probleme demografice (n.16), gravitatea politicilor care duc la eliminarea atâtor vieţi umane pe cale de a se naşte" (n.4)

Politica demografică mondială se desfăşoară între cele două slogane: contracepţie pentru combaterea mizeriei; cel mai bun contraceptiv este dezvoltarea economică.

Noi reţinem faptul că în interiorul acestei probleme, care atinge viaţa şi destinele popoarelor, trebuie să se afle un apel etic: problema poate avea, deci, doar o soluţie etică, prin educarea la procreare responsabilă: nici biologism spontaneist, nici libertate fără norme etice, nici legislaţie impusă, ci iubire responsabilă, administrare conştientă a vieţii în cadrul căsătoriei. ⁽¹⁶⁾

Treptat, medicina a fost antrenată de-a lungul timpului şi de ideologii şi de politici antinataliste şi, în sfârşit, de legi, riscând astfel să fie redusă la un instrument executiv sau al politicilor dominante sau al mentalităţilor curente: contracepţie, avort, sterilizare, toate acestea cer intervenţia medicinii şi a medicului.

E bine de notat acea escalation care s-a produs în aplicarea programelor de planificare politică a naşterilor: s-a început cu propaganda şi difuzarea contraceptivelor, s-a trecut într-o a doua etapă la avort, s-a ajuns la sterilizarea voluntară ⁽¹⁷⁾ . Această gradaţie nu este întâmplătoare: introducerea avortului necesită un teren cultural contraceptiv: este deci nevoie mai întâi de crearea mentalităţii pentru ca naşterile să fie considerate drept un rău de evitat, antilife mentality, o dată încetăţenită această mentalitate, avortul este calea de scăpare a maternităţii nedorite, sterilizarea se prezintă în ultimă instanţă atât ca o cale mai sigură cât şi ca un fapt mai puţin traumatizant, pentru evitarea naşterilor şi chiar, în sfârşit, ca un element ideologic eliberator. Aceste atitudini culturale au necesitat campanii propagandistice speciale mai ales acolo unde tradiţiile culturale erau şi sunt mai rezistente. Căutarea mijlocului cel mai eficient şi facil pentru răspândirea pe plan social a condus la stimularea cercetării farmacologice pentru producerea unor contraceptive cu factor de risc la adresa sănătăţii din ce în ce mai scăzut şi medicamente avorbive care astfel pot deplasa problema avortului chiar la domiciliu ⁽¹⁸⁾

O iniţială revizuire a politicilor internaţionale pare să se fi afirmat în ultima vreme în SUA în privinţa alegerii metodelor de difuzare şi mai ales pentru încetarea răspândirii avortului, dar este încă prea devreme să se stabilească eficienţa şi durata noii atitudini.

Note

1. H. Schelsky, Soziologie der Sexualität, Hamburg 1955 (trad. It. Il sesso e la societa, Milano 1970), citat de Häring, Sessualita...p.999; W. Barclay, Ethics in a permissive society, Glasgow-London 1971; G. Concetti, Sessualita, amore e procreazione, Milano 1990, pp.40-64

2. A se vedea C. Musatto (sub îngrijirea), Opere di S. Freud, 12 vol., Torino 1966-1980; A. Milano, Freud, critico della religione per l'autonomia della morale, "Aspernas", 1981, 3-4, pp. 397-425; Kaplan H.I., Sadock B.J., Grebb J.A., Psichiatria, Centro Scientifico Internazionale Torino, 1996, pp. 237-253

3. A.C. Kinsey-W.B. Pomeroy-C.E. Martin, Sexual behaviour in the human male, Philadelphia 1984 (trad.it. Il comportamento sessuale dell'uomo Milano 1950); Id. Sexual behaviour in the human female, Philadelphia 1953 (Il comportamento sessuale della donna, Milano 1955( A se vedea sinteza acestei etape evolutive a culturii în materie de sexualitate în L. Ciccone, Etica della sessualita, în E. Sgreccia (sub îngrijirea) ,Corso di bioetica, Milano 1986, p. 69-94, cu bibliografie; V. Melchiorre (sub îngrijirea), Amore e matrimonio nel pensiero filosofico e teologico moderno, Milano 1976; Schelsky, Soziologie...

4. Kinsey et al.,Sexual behaviour...p. 556; Ciccone, Etica...p. 73.

5. A. Kardiner, Sex and morality, New York 1954, p. 73, citat de Ciccone, Etica..., p. 73.

6. W.H. Masters-V.E. Johnson, Human sexual response, New York 1966 (trad.it. L'atto sessuale nel uomo e nella donna, Milano 1968); Id.,Human sexual inadequacy, New York 1970 (trad.it.Patologia e terapia del rapporto coniugale, Milano 1970); H. Kaplan, Nuove terapie sessuali, Milano 1976; B. Abraham-R. Perto, Psicoanalisi e terapie sessuologiche, Milano 1979; R. Skinner, One flesh: separate persons, London 1976.

7. Marcuse, Eros e civilta, Torino 1972; Melchiore (sub îngrijirea) Amore e matrimonio...pp. 458 ss.

8. T.R. Malthus a propus primul necesitatea de a se efectua birth control din motivul presupusei lipse de alimente pe Terra. Teoria lui asupra creşterii geometrice a populaţiei şi aritmetice a alimentelor s-a dovedit destul de curând neîntemeiată. Totuşi, ca remedii pentru stăvilirea populaţiei, el nu le sugera oamenilor nimic altceva decât sfatul de a se căsători la o vârstă cât mai avansată, o viaţă de abstinenţă şi "coitus interruptus" (T.R. Malthus, Essay on the principal of population as it affects the future improvement of society, 1798)

9. Population Reference Bureau (ed), World population data sheet 1991

10. United Nations, World population prospects 1990, New York, 1991

11. Cfr. K.M. Leisinger-K.Schmitt, All our people, Washington D.C., 1994; M.L. Di Pietro - A.C. Spagnolo, Sovrappopozatione come sottosviluppo? Aslcune rifflessioni per capire la posizione cattolica alla Conferenza de Il Cairo, "Bioetica" 1995,2, pp.216-228

12. Cfr: Battle of the bulge, "The economist" , 3.9. 1994: pp. 19-21. V. anche le review di Cantoni, Il problema della popolazione mondiale e le politiche demografiche. Aspetti etici, Piacenza 1994; ID., Popolazioni e risorse. Alcune pietre d'inciampo, "Agricoltura", 1995, 269/270, pp.2-19; R. Cascioli, Il complotto demografico, Casale Monferrato(Asti) 1996.

13. Di Pietro-Spagnolo, Sovrappopolazione come sottosviluppo?...; Cantoni, Il problema della poplazione...pp.87-102

14. Pentru aceste consideraţii în domeniul proceselor procreaţiei v. lucrarea noastră:Divieto morale e profezia în Sfreccia, Il dono della vita...pp. 205-211.

15. Ioan Paul al II-lea, Scris. Enciclică "Evangelium Vitae" (25.3.1995) Citta del Vaticano 1995. A se vedea şi Commento interdisciplinare alla "Evangelium Vitae", condus şi coordonat de R. Lucas Lucas (ed.italiaana). Pontificia Accademia per la Vita-Libreria Editrice Vaticana, Vaticano 1997.

16. Cfr. Ioan Paul al II-lea, Ogni politica demografica deve rispettare l'uomo, în Insegamenti di Giovanni Paolo II: Libreria Ed. Vaticana, Citta del Vaticano 1984, vol. VII, I, pp. 1625-1636; Pontifico Consiglio per la Famiglia, Evoluzioni demografiche...; Ioan Paul al II-lea, Scris. Enc."Evangelium Vitae", nn. 16 şi 91

17. A se vedea sentinţa Curţii de Casaţie Italiene din 18.6. 1987 în care se declara că sterilizarea voluntară, chiar pentru scopuri hedoniste, nu este un delict. Despre aceasta se va vorbi pe larg în capitolul "Bioetica şi sterilizarea"

18. Centrul de Bioetică - Universitatea Catolică "Sacro Cuore", documentul Sulla cosidetta "contraccezione d'emergenza": problema medico, etico, giuridico, "Vita e Pensiero", Milano 1997, 5, pp. 353-361.