CULTURA VIEŢII

Capitolul al IV-lea
Prima parte: Bioetica, genetica şi diagnosticarea prenatală

Terapia genică

Comitetul Naţional italian pentru Bioetică (CNB) defineşte terapia genică prin aceşti termeni: " introducerea în organisme sau celule umane a unei gene, adică a unui fragment ADN, care are efectul de a preveni şi/sau trata o situaţie patologică " ⁽¹⁶⁾

Am amintit deja că spre terapia genică se îndreaptă cele mai mari speranţe de aplicare a ingineriei genetice.

Distincţia fundamentală, în cadrul terapiei genice, se face între terapia genică asupra celulelor somatice, de exemplu limfocite, măduvă osoasă, care trebuie să aibă ca efect restituirea normalităţii celulelor afectate ale individului bolnav, şi terapia genică asupra celulelor liniei germinale (gameţi sau embrioni precoce) modificarea aşteptată trebuind să se producă în genomul subiectului care va fi conceput sau care a fost deja conceput, precum şi la descendenţii săi.

Principiul etic fundamental de apreciere a acestor intervenţii este cel al intangibilităţii patrimoniului genetic al unui subiect, la rândul său bazat pe respectul integrităţii fizice a persoanei; acest principiu este compatibil - ba mai mult după părerea noastră necesar - cu dreptul bolnavului la menţinerea sau recuperarea integrităţii şi propriei dotări genice conform principiului terapeutic. De aceea din perspectiva acestui dublu principiu pot fi admise atât terapia genică de tip somatic, cât şi cea de tip germinal în cazul în care scopul şi obiectivul sunt cele terapeutice. Terapia genică germinală, totuşi, se respinge din două motive diferite:

1. pentru că metodica actuală nu permite atingerea rezultatului terapeutic fără riscuri incontrolabile şi acesta este un motiv legat de actualele cunoştinţe ştiinţifice;

2. când se încalcă scopul terapeutic şi se urmăreşte modificarea constituţiei genetice: în acest caz, interzicerea este absolută şi necondiţionată de stadiul cunoştinţelor, pentru că se configurează o alterare contrară principiului respectării vieţii şi identităţii biologice şi a egalităţii între oameni.

Toate acestea nu ne autorizează să considerăm terapia genică, şi chiar cea somatică, fără dificultăţi şi fără condiţii.

Condiţiile etice pentru terapia genică cu caracter somatic sunt legate de faptul că aceste terapii experimentale pot să comporte riscuri, precum mutaţii dăunătoare, dezordini proliferative sau fenomene de respingere, sau răspândirea unui eventual vector viral.

Diferiţi autori împărtăşesc următoarele condiţii:

1. condiţii relative la alegerea patologiei tratabile:
   • boli datorate anomaliei unei singure gene structurale recesive şi deci susceptibilă de a primi o terapie completă cu o singură genă sănătoasă;
   • boli grave şi cu slabe speranţe de viaţă;
   • boli pentru care astăzi nu există terapie alternativă.
     Astfel de boli sunt de exemplu deficenţă de ADA, sindrom Lesch-Nyhan, fibroză chistică, etc.
2. celelalte condiţii, legate de controlul tehnicilor, sunt următoarele:
   • obligaţia de a notifica protocoalele folosite cu referire la tehnicile aplicate şi de a pune la dispozitia structurilor autorităţii civile la nivel naţional sau regional;
   • evaluarea structurilor;
   • documentaţia privind gravitatea bolii şi lipsa de alternative; ignorarea efectelor colaterale;
   • aşteptarea unui final pozitiv plauzibil.

In aceste direcţii există de acum acordul actelor normative europene ⁽¹⁷⁾ şi ale CNB, precum şi opinia comitetelor autorizate ca Grupul celor 7 ţări cele mai dezvoltate ⁽¹⁸⁾ .

Este clar că şi pentru aceste terapii este necesar consensul pacientului, date fiind riscurile şi stadiul experimental al terapiei; acest consens, pentru că este vorba de terapie, poate fi dat de reprezentant în cazul minorilor sau când cel în cauză se află în imposibilitatea de a o face.

Caracterul deosebit al acestor terapii după cum rezultă în multe state, face necesară o autoritate centrală care să verifice şi să controleze protocoalele şi structurile.

Note

16. Comitato Nazionale per la Bioetica, Terapia genica...

17. Parlamentul European, Risoluzione A2-327-91...

18. International Conference on Bioethics (Rome, 10-15 April. 1988),The Human genome sequencing: ethical issues. Class International, Brescia 1989 (Concluziile Grupului de Studiu al celor Şapte Ţări mai Intens Industrializate au fost publicate în "Medicina e Morale", 1988, 2, pp. 308-315).