CULTURA VIEŢII

Capitolul al IV-lea
Prima parte: Bioetica, genetica şi diagnosticarea prenatală

Norme etice particulare

Să vedem acum în mod sintetic efectul acestor criterii şi principii generale; o vom face urmărind, în general, schema aplicaţiilor lor posibile.

Înainte de toate există necesitatea justificată din punct de vedere etic de a salvgarda securitatea biotechnologiilor atât în laboratoare cât şi în relaţie cu mediul. A fost prima alarmă în jurul ingineriei genetice: posibilitatea devastării biosferei prin bomba biologică. In legătură cu acest fapt a fost necesară formularea primelor norme şi guidelines pentru securitatea mediului şi pentru a oferi o garanţie privind laboratoarele. In laboratoare, într-adevăr, se pot ingineriza microorganisme care pot avea un grad mare, mic sau mediu de periculozitate pentru cel care lucrează acolo, iar în cazul pătrunderii accidentale în mediu, acest lucru poate dăuna populaţiei. La acest tip de securitate trebuie adăugat riscul datorat răspândirii în mod deliberat în mediu a microorganismelor inginerizate.

Liniile etice generale în acest domeniu, concret sunt următoarele: a) apărarea vieţii şi sănătăţii omului;b) salvgardarea mediului. Aceste două principii care trebuie să fie aplicate simultan în evaluarea biotehnologiilor impun să se ţină cont nu atât de tehnica în sine cât de produsul şi de periculozitatea consecinţelor.

În privinţa pătrunderii organismelor modificate genetic se pot distinge diferite tipologii: plantele (deja din anul 1989 au fost recensate peste 30 de specii genetic modificate), animalele superioare pentru îmbunătăţirea indivizilor şi a produselor; microorganismele: bacterii şi viruşi.

În privinţa răspândirii în mediu a microorganismelor genetic modificate, prima condiţie de eticitate este evaluarea riscului. S-a constatat că introducerea în mediu a unor astfel de organisme modificate sfârşeşte prin a avea efecte negative în proporţie de 10-20%. Efect negativ înseamnă o perturbare importantă a echilibrelor ecologice, dispariţia unor specii sălbatice sau un comportament extrem de invaziv . Efectele negative sunt legate de trei factori:

• lipsa unor duşmani naturali;
• efect negativ asupra altor organisme;
• distrugerea directă a ecosistemelor.

De aceea, înainte de a se trece la răspândirea organismelor modificate, Instituţiile conducătoare (precum OCSE, directivele comisiilor CEE) cer autorilor să răspundă la aceste 5 întrebări:

• dacă organismul modificat este capabil de supravieţuire;
• dacă este capabil de reproducere;
• dacă este capabil să formeze populaţie şi să se răspândească;
• dacă organismul este capabil să confere altor organisme trăsăturile ce i-au fost conferite în mod artificial;
• dacă factorii enumeraţi (supravieţuire, răspândire, stabilire şi răspândirea organismului) sunt de natură a produce efecte nedorite pentru om şi mediu. ⁽⁷⁾

Identificarea factorilor de risc trebuie să fie efectuată pentru fiecare caz în parte şi cere o capacitate complexă de monitorizare şi o instrumentalizare adecvată ⁽⁸⁾, deoarece, ca o cerinţă etică, nu trebuie să existe riscuri pentru sănătate şi mediu.

O altă cerinţă este să existe o adevărată utilitate pentru societatea actuală fără pericol pentru cea viitoare. Experimentul ca scop în sine nu trebuie încurajat.

Este necesar, de asemenea, să existe o adecvată informare a publicului pentru eliminarea falselor temeri sau pentru informare asupra unor avantaje reale.

Trebuie, apoi, să se acţioneze pentru conservarea speciilor pe cale de dispariţie şi pentru salvgardarea biodiversităţii prin realizarea unor bănci seminale şi îmbunătăţirea tehnicilor reproductive artificiale.

Trebuie să fie luate în seamă şi problemele de macroetică privind punerea biotehnologiilor la dispoziţia ţărilor în curs de dezoltare pentru soluţionarea problemelor alimentare fără a se creea o dependenţă ulterioară nefavorabilă faţă de ţările producătoare de biotecnologii.

Chiar dacă efectele benefice aşteptate în acest domeniu al biotecnologiilor nu sunt chiar cele scontate, este sigur că acest sector va avea o dezvoltare puternică în viitorul apropiat, cu mari repercusiuni atât în agricultură, cât şi în zootehnie şi industria alimentară.

Note

7. C. Mantegazzini, The Environmental Risks from Biotechnology, London 1986

8. H. Halvorson (ed) Engineered Organisms in the Environment: Scientific Issues, Washington (DC), 1985; Aa.Vv. Biotechnology Risk Assessment, Oxford 1986; Mantegazzini, The Environment...; M. Kvistgaard- AMOlsen, Biotechnology and the Environment, Bruxelles 1986; OCSE, Recombinant DNA Safety Considerations, Paris 1986; OTA, Field testing engineered organism:genetic and ecological issues, Wasshington (DC) 1988; P.Regal, The Adaptive potencial of Geneticaly Engineered Organisms in Nature, "Trends in Biotechnology", 1988, 6, pp. 36-38; M. Sussman et al. (eds), The Release of Geneticaly Engineered Micro-organisms, New York 1988; J. Defaye et al. (eds), Risk management in Biotechnology, Paris 1990; OCSE, Good Developmental Practices for small scale field research, Paris 1990.