CULTURA VIEŢII

Capitolul al IV-lea
Prima parte: Bioetica, genetica şi diagnosticarea prenatală

Manipularea şi ingineria genetică

Importanţa şi delimitarea temei

Bioetica, după cum se poate constata din cele expuse despre originea sa istorică, a primit cea mai directă provocare din partea descoperirilor ingineriei genetice. In opinia publică ca şi în publicaţiile destinate popularizării, expresii ca " manipulare genetică" şi "inginerie genetică" sunt percepute într-un context de incertitudine şi în acelaşi timp de invitaţie la vigilenţă maximă. Incertitudinile şi alarmările sporesc acolo unde nu se cunosc bine nici semnificaţia, nici posibilităţile efective de aplicare.

O primă incertitudine terminologică care este prezentă în diferite publicaţii este oferită de faptul că în cadrul accepţiei generice de "manipulare genetică" de factus se înţeleg şi alte intervenţii asupra vieţii, mai ales asupra vieţii copilului care urmează să se nască, ca de exemplu procreaţia artificială, care direct şi propriu-zis, nu implică intervenţii asupra codului genetic, ci asupra gameţilor şi embrionilor pentru a asigura procrearea şi realiza experimente.

Este la fel de adevărat că se poate profita de procrearea artificială, mai ales in vitro, pentru a realiza şi intervenţii asupra codului genetic al embrionului sau în gameţi, dar în sine, după părerea noastră, cele două mari tematici, inginerie genetică şi procreare artificială trebuie considerate distincte. Insăşi expresia de "manipulare genetică" este foarte generică şi nu poate semnifica decât orice intervenţie (a manipula, a mânui, a transforma cu mâinile) asupra patrimoniului genetic. In schimb, prin inginerie genetică se înţelege în sens propriu: totalitatea tehnicilor menite să transfere în structura celulei unei fiinţe vii unele informaţii pe care altfel nu le-ar fi avut..

Se înregistrează atitudini diferite chiar printre cercetători. Unii sunt optimişti gândindu-se la marile speranţe care se deschid în domeniul terapiei genetice sau geneterapiei: această atitudine este proprie celor care lucrează în domeniu, biologi moleculari sau genetişti, care atunci când se gândesc la aceste speranţe, nu doresc piedici sau obligaţii ale legilor şi nu dau importanţă mijloacelor care ar urma să fie folosite, ca în cazul experimentelor pe embrioni, considerate de unii necesare pentru atingerea scopului lor.

Alţii sunt mai preocupaţi de posibilele devieri legate de inginerie şi manipulare, care, odată începute, ar putea schimba statutul genetic al umanităţii, revoluţie ce ar întrece, prin importanţă, riscul oricărei alte revoluţii de tip politic sau militar. Aceasta este o atitudine mai frecvent întâlnită printre jurişti şi moralişti.

Este normal ca tocmai acest curent de opinii să facă presiuni în favoarea unei legislaţii clare, care să supună unor obligaţii legale pe cei ce lucrează în cercetare - despre a căror activităţi nu se cunosc prea multe lucruri - fapt care ar linişti opinia publică.

Ne aflăm, desigur, în faţa unui moment important al istoriei ştiinţei şi al istoriei umanităţii.

Momentul istoric actual, de fapt, este definit în istoria civilizaţiei umane ca epocal pentru capacitatea sa excepţională de schimbare pe care o include şi o poate aplica; la o analiză aprofundată, el apare ca un moment "paradoxal".

Niciodată etica nu a fost atât de importantă pentru medicină, biologie şi societate: aceste descoperiri ştiinţifice au făcut ca morala, care se ocupă de viaţă, să fie un punct de interes pentru toţi, o problemă prioritară în societate şi a societăţii la nivel mondial.

Această importanţă apare mai evidentă şi documentată dacă amintim pe scurt progresul rapid al ştiinţelor biologice, posibilităţile pe care le comportă pentru viitorul omului şi problemele etice pe care le ridică oamenilor de ştiinţă şi comunităţii civile.

Trebuie să adăugăm că această temă se află în atenţia nu numai a moraliştilor dar şi a organismelor naţionale şi internaţionale, care au elaborat unele linii normative.

Prima formulare îşi are originea în concluziile la care a ajuns conferinţa de la Asilomar din februarie 1975, la care au participat cei mai mari experţi mondiali în manipulările genetice in vitro, care a furnizat o primă clasificare a riscurilor (patru nivele de conţinere) a făcut o listă a experimentelor care trebuie interzise, a sugerat necesitatea unor măsuri de supraveghere şi reglementare, relevând în acelaşi timp posibilităţile pozitive existente pentru progresul uman.

Redăm în prezenta schemă normativele internaţionale cele mai importante:

1. Guidelines for Research Involving ADN Molecules publicate în iulie 1977 de către National Institute of Health (NIH) în SUA. Apoi (în 1984) aceste Guidelines au fost actualizate, fiind precizat ulterior domeniul de aplicare al cercetărilor şi prevăzute obligaţii şi proceduri bine specificate pentru Recombinant Advisory Committee (RAC) şi pentru Federal Register.

2. In 1985 acelaşi NIH a emanat câteva Points to consider in the design and submission of human somatic-cell gene therapy protocols. Aplicabilitatea acestor Points este limitată la cercetările efectuate în instituţii care primesc deja finanţare pentru cercetările privind ADN-recombinat de către NIH (după precedentele Guidelines)

3. Raportul Williams în Regatul Unit, publicat în 1976 (Report of the working party of the practice of Genetic Manipulation). Raportul Williams prevede o autodisciplină a cercetătorilor prin elaborarea unui "cod de conduită"

4. Raportul Comisiei de Anchetă al Parlamentului Germaniei Federale privind perspectivele şi riscurile ingineriei genetice din 1987 (Deutscher Bundestag, Report of the Commision of Enquiry on prospects and risk of genetic engineering). După modelul acestor normative au apărut şi cele din alte ţări: Australia, Canada, Franţa, Tările de Jos, URSS.

Câteva etape importante pe drumul ingineriei genetice

Nu dorim să repetăm aici informaţiile de bază privind biologia şi genetica, ci ne vom limita la ceea ce este absolut necesar pentru înţelegerea termenilor etici ai problemei; vom începe cu o sinteză a etapelor istorice ale dezvoltării geneticii:

1956: descoperirea cromozomilor umani ca structuri fundamentale şi purtătoare de material genetic. Mendel le-a denumit elementa, iar Morgan în 1910 le-a studiat compoziţia chimică.

1965: se realizează prima cell-fusion, fuziune între celulele umane şi murine prin trecerea genelor ("atribuirea") în cromozomii umani. Atunci Hotchkin a introdus primul termenul de inginerie genetică (genetic engineering) cu semnificaţia pe care am indicat-o la început.

1967: începe aplicarea tehnicilor de diagnosticare prenatală în domeniul genetic.

1969: se anunţă descoperirea endonucleozei de restricţie.

1970: sinteza primei gene artificiale

1971: se realizează pentru prima dată DNA recombinant.

1981: se realizează naşterea primilor şoareci prin clonare.

Trebuie să observăm rapiditatea crescătoare a etapelor evolutive ale acestei ştiinţe.

Succesele obţinute, după cum se vede, nu sunt puse toate şi în mod automat într-o lumină proastă, ca fiind evenimente sinistre, pentru că ele deschid totodată şi posibilităţi de intervenţie pozitivă.

Înainte de toate s-au făcut mari şi importante progrese în cunoaşterea informaţiei genetice a fiecărui cromozom:

se cunosc mai bine, acum, mecanismele productive ale imunoglobulinei şi structurile cromozomilor X şi Y; s-au realizat aplicaţii tehnologice şi industriale pentru producerea moleculelor polipeptidice de mare importanţă: insulina umană, interferonul, somatostatina, somatotropina, vaccinurile antigripale, contra hepatitei A şi B şi altele; s-a deschis posibilitatea realizării unei genetoterapii; etc.

În dicţionarul acestui capitol se va găsi sub denumirea de " inginerie genetică" definiţia tehnologiilor grupate după obiectivul de destinaţie.