CULTURA VIEŢII

13. Un stat încetează de a mai fi stat de drept
dacă legea care interzice avortul nu mai este observată?

Un stat de drept nu depinde de faptul că legislaţia e observată sau nu e observată. În statele totalitare, de pildă în cele cu regim comunist, dreptul garantează tirania şi legalizează despotismul. Legile sunt observate, dar prin aceasta statele respective nu devin state de drept. Un stat de drept există atunci când legea este în serviciul dreptăţii pentru toţi şi nu numai pentru un grup care este mai puternic sau mai numeros. Dacă este încălcat dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi, nu mai avem de-a face cu un stat de drept, ci cu o societate de oameni «unidimensionaţi», după expresia lui Marcuse.
 

E adevărat că unde legea interzice avortul, unii magistraţi, în urma presiunilor care se fac din partea unor forţe obscure, din partea opiniei publice, a presei şi a radio-televiziunii, evită să pună legea în aplicare. E o metodă obişnuită pentru a se obţine abrogarea unei legi: se începe prin a o viola în mod public şi masiv, căutându-se complicitatea aparatului statal. Se obţine în felul acesta suprimarea legii pentru simplul motiv că ea nu este aplicată, şi, deci, este inutilă. În această situaţie însuşi magistratul cere legislatorului suprimarea legii. Totuşi nu este vorba de un vid juridic, ci de un vid judiciar, în sensul că legea există dar magistraţii nu o aplică, ceea ce atrage după sine două urmări: îl lipseşte pe copilul nenăscut de o protecţie legală la care are dreptul şi îi lasă nepedepsiţi pe cei care organizează delicvenţa.
 

Un act medical este act medical deoarece corespunde obiectivului său care este acela de a salva viaţa, de a o îmbunătăţi şi nu pentru că sunt folosite instrumente, medicamente, instalaţii medicale, tehnici şi cunoştinţe avansate, nici pentru faptul că cel care îl săvârşeşte are o diplomă universitară. Un trecător care face respiraţie artificială unui înecat săvârşeşte un act medical; un medic care colaborează la o tortură folosind cunoştinţele şi aparatele cele mai avansate nu săvârşeşte un act medical. Faptul că un medic înlocuieşte un călău nu e suficient pentru a se da torturii calificativul de act medical.

La fel avortul nu poate fi considerat un act medical pentru faptul că el este săvârşit de un medic, cu aparatură şi în condiţii optime. În 1941, medii SS de la Auschwitz se felicitau pentru faptul că au umanizat exterminarea, înlocuind oxidul de carbon cu un gaz pe bază de cianură. Oamenii au făcut progrese extraordinare în tehnica şi arta de a-i ucide pe semenii lor în bune condiţii. Violurile şi omuciderile se săvârşesc întotdeauna în condiţii proaste pentru victimele lor, dar nimeni nu se gândeşte să le legalizeze pentru a putea fi săvârşite în condiţii bune şi sub control medical.

16. De vreme ce avorturile se săvârşesc clandestin, nu e mai bine să se legalizeze avortul pentru a se micşora numărul lor?

Din mărturiile medicilor care practică avortul se ştie că numărul avorturilor clandestine care se publică este exagerat în intenţia de a face impresie şi de a se cere legalizarea avortului.

Astfel dr. B. Nathanson afirmă că cifra reală a avorturilor clandestine, în Statele Unite, a fost umflată de zece ori. În Spania, când s-a propus legalizarea parţială a avortului, susţinătorii au prezentat cifra de trei sute de mii de avorturi clandestine, ca după aprobarea legii să se constate că în primele şase luni s-au înregistrat în toată Spania doar două sute de cazuri de avorturi.

În Germania, partizanii avortului susţineau că se fac anual un milion de avorturi ilegale şi că se înregistrează în fiecare an 15 mii de decese. O anchetă serioasă, făcută de Asociaţia Medicilor Germani, a ajuns la concluzia că numărul avorturilor ilegale era sub 75 de mii şi că media anuală era de 30 de decese. De fapt numărul total al deceselor înregistrate la femeile între 12-50 de ani, deci la anii fertilităţii, nici nu ajungea la 15 mii.

Experienţa din ţările în care s-a legalizat avortul arată că, prin legalizare, numărul avorturilor clandestine nu a scăzut. Se pare că în general numărul avorturilor clandestine este mai mare decât al celor «legale».

«Datele de care dispunem? arată că, în ciuda unei creşteri sensibile a numărului avorturilor terapeutice (= legale), în perioada 1968-1969, din păcate, nu s-a înregistrat nici o schimbare importantă în cazurile de avort spontan (= ilegal) care cer internare în spital.

Faptul că legalizarea avortului nu a dus până în prezent la o diminuare a numărului de avorturi spontane sau a cazurilor de moarte provocată de avort? nu ne surprinde; dimpotrivă, confirmă experienţa făcută de numeroase ţări.» (British Med. Journal, 30 mai 1970)

Motivele principale sunt două: în mediile în care mai persistă mentalitatea că avortul este crimă adevărată, femeile care avortează caută discreţia pentru a nu-şi compromite «reputaţia»; în mediile în care mentalitatea abortistă a prins rădăcini, considerând că avortul nu e o faptă rea, femeile avortează fără să mai ţină cont de motivele şi condiţiile prevăzute de lege, bineînţeles clandestin şi în «condiţii nefavorabile».

Desigur că sunt şi alte motive: o fată necăsătorită nu va face avortul legal, de teamă să nu se afle şi să nu-şi piardă «onoarea» în faţa lumii, ca şi o femeie cu un copil conceput din adulter, spre a nu afla soţul. Unde se cere şi consimţământul soţului pentru avortul legal, iar acesta refuză, evident că femeia va avorta clandestin. Femeile sărace şi simple, din motive economice şi pentru a evita birocraţia din spitale, practică în continuare avortul clandestin.