CULTURA VIEŢII

II. MIJLOACE CONTRACEPTIVE ARTIFICIALE

Deosebim cinci mari grupe de astfel de mijloace:

1. Spirala sau IUD (Intra-Uterin-Device)

Există deja de la începutul secolului 20. Pe vremea aceea se fabrica din ceramică. Din cauza unor experienţe neplăcute s-a renunţat, dar în perioada contemporană, noile materiale sintetice ar putea-o readuce masiv în uz.

Spirala este în primul rând un mijloc abortiv timpuriu. Prin producerea intenţionată a unei congestii de iritaţie în ţesutul conjunctiv uterin, implantarea embrionului este împiedicată şi acesta moare. Rolul spermicid al cuprului înglobat în materialul spiralei moderne nu schimbă hotărâtor acest mecanism de funcţionare. Tot atât de puţin convingătoare este şi descrierea mai recentă a spiralei care pretinde că IUD pur şi simplu ar împiedica realizarea fecundării.

Efecte secundare

Cele mai importante sunt, aici, infecţiile, mai ales în zona trompelor uterine, ceea ce conduce adesea la închiderea lor şi deci la sterilitate. Datorită acestor infecţii apare un mare pericol de sarcină extrauterină (de 10 ori mai frecventă decât la femeile fără spirală) şi sarcină ovariană (de 4 ori mai frecventă). Prin urmare, implantarea unui IUD la o nulipară este, din punctul de vedere al ginecologiei academice, un procedeu greşit profesional.

Un alt efect sunt perforaţii ale uterului, însoţite de pericolul rănirii peretelui intestinului, de exemplu.

Sângerările şi durerile sunt alte posibile efecte secundare.

În SUA, din cauza acestor factori de risc, se află în curs circa 2500 procese de responsabilitate personală, implicând pretenţii la daune de ordinul a miliarde de dolari. Din această cauză, din anul 1987, IUD a fost retras de pe piaţă în SUA. Industria farmaceutică a avut această iniţiativă chiar înainte de a se fi pronunţat interdicţia FDA (Food and Drug Administration). Această abilă mişcare de şah a avut drept scop asigurarea posibilităţii de a produce în continuare spirale pentru export în alte ţări. Verdictul FDA ar fi provocat mari dificultăţi pentru continuarea exportării produsului.

Şi în acest caz putem constata un spectru larg de efecte colaterale, pe de o parte, iar pe de alta, efectul de avort timpuriu, cu aspecte etice care nu pot fi trecute cu vederea.

2. Condom-ul sau prezervativul

A fost mult timp criticat şi respins. I s-a atribuit un foarte ridicat coeficient de eşecuri în evitarea sarcinii. Abia odată cu masiva răspândire a Sindromului Imuno-deficienţei Umane Dobândite (SIDA) a reintrat brusc în uz, propagat de stat cu milioane luate din veniturile din impozite, deşi ar trebui să se recunoască un coeficient foarte ridicat de eşecuri şi în evitarea propagării SIDA.

Astfel, medicul ginecolog Prinz, din München, a stabilit prin calcule statistice [92] că - la un index Pearl de 5 - 100 bărbaţi infectaţi cu SIDA infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul. Îl putem asemăna cu ruleta rusească. Este deci clară iresponsabilitatea celor care susţin prezervativul ca o protecţie împotriva SIDA: se trece alături de miezul problemei şi trebuie să o numim o adevărată înşelătorie periculoasă.

3. Spermicide sub forma de supozitoare, săruri, alifii, spray-uri, tampoane

Acestea sunt substanţe chimice destinate uciderii spermatozoizilor.

Incertitudinea împiedicării fecundării prin acest procedeu nu este nevoie să mai fie scoasă în evidenţă. Vom semnala doar o informaţie recentă, furnizată de Societatea Central-europeană pentru Medicina Reproducerii, de Societatea Elveţiană pentru Planificarea Familiei şi de Societatea Elveţiană pentru Sterilitate şi Fertilitate în cadrul unei sesiuni de perfecţionare care a avut loc în ianuarie 1989 la Schaffhausen: Toate sărurile, alifiile, spary-urile, tampoanele, supozitoarele anticoncepţionale conţinând monoxidol-9 nu produc doar reducerea mobilităţii spermatozoizilor şi a funcţiei lor acroseminale, ci au ca efect şi o "decondensare a nucleului lor celular". Se pot produce leziuni moleculare în spermatozoizi şi modificări ale structurii ADN. În cazul unei fecundări, acestea conduc la malformaţii ale zigotului. Până în prezent nu s-au semnalat, totuşi, naşteri cu malformaţii, pentru că, oricum, embrionii astfel apăruţi se elimină de regulă prin avort timpuriu. Aşadar, şi în acest caz ne aflăm în faţa unui efect abortiv, care nu fusese identificat ca atare până în prezent.

4. Sterilizarea bărbatului şi a femeii

Este cunoscută de mult timp. Se realizează pe cale chirurgicală, deseori fără o indicaţie medicală, şi constituie un mijloc radical de evitare a sarcinii.

Există două tehnici operaţionale: laparotomia, deschiderea cavităţii abdominale, şi laparoscopia, intervenţie realizată prin examinarea vizuală a cavităţii abdominale. Penetrarea cu succes a abdomenului este asigurată în mare măsură de tehnica nouă a laparoscopiei, care face superfluă laparotomia.

Efecte secundare

Intervenţia nu este lipsită de riscuri şi aceasta mai ales în cazul femeilor, la care este necesară anestezia totală şi deschiderea abdomenului, indiferent de metoda adoptată pentru sterilizare.

Pericole deosebite prezintă sterilizarea tubelor prin laparoscopie; dubla introducere a acestora în abdomen, fără control vizual, orbeşte, poate produce, de exemplu, răniri ale vezicii urinare, intestinelor şi pe traiectul vaselor sangvine etc.

Conform unui studiu întocmit de Royal College of Obstreticians and Gynecologists (1978) [104] cota de cazuri cu complicaţii este de 29,1 la 1000 de laparoscopii pentru diagnostic şi de 40,6 la 1000 de laparoscopii de sterilizare.

Hirsch (1977) [37] prezintă comparativ ratele de cazuri mortale pentru sterilizarea tubară cu laparoscopie, sterilizarea chirurgicală, inhibitorii de ovulaţie şi IUD:

• Sterilizare tubulară prin laparoscopie: 2,5 - 10,0 la 100.000

• Sterilizare chirurgicală transabdominal/transvaginal: 10,0 - 43, 0 la 100.000

• Inhibitor de ovulaţie (anual): 2,2 - 4,5 la 100.000

• IUD (anual): 0,1 - 1,0 la 100.000

Urmări pe termen lung ale sterilizării

Sarcini extrauterine:

Acestea survin în urma unor eşecuri în sterilizare. Diferite studii indică procente variind între 13,6 şi 90% din cazuri.

Sarcina extrauterină după sterilizare tubulară este o complicaţie foarte gravă şi constituie cauza a circa 10% din cazurile de deces a mamei.

Tulburări ale ciclului menstrual:

O serie de cercetări descriu în mod repetat tulburări menstruale de diferite tipuri: hipermenoree şi dismenoree urmate de frecvente hysterectomii (20% mai multe hysterectomii după sterilizarea tubulară). Sindromul de şoc la tampon apare accentuat mai frecvent la femeile sterilizate faţă de cele nesterilizate.

Donnez şi colaboratorii [20] au "cercetat în 1981 funcţiunea luteică după sterilizare şi au constatat la 54% din femei un nivel foarte scăzut al progesteronului după electrocoagularea tubelor, comparativ cu numai 20% după sterilizarea cu clipsuri Kulka-Clemens. Acest efect este atribuit întreruperii continuităţii arterei utero-ovariene. Măcar parţial, îşi găsesc astfel o explicaţie şi tulburările menstruale menţionate mai sus. De curând s-a formulat supoziţia că la femeile supuse sterilizării tubulare apare cu frecvenţă mai mare carcinomul mamar; se poate lua în considerare şi ipoteza că apariţia carcinomului mamar este legată de tulburările hormonale (dereglarea ciclului).

Tulburări psihice:

În 1978, psihiatrul Petersen [83] semnala că în jur de 5% dintre femei regretă intervenţia (de sterilizare). În 1986, literatura de specialitate vorbeşte de 10-15% - adică de două până la trei ori mai multe cazuri în 10 ani! Deşi Petersen afirmă că majoritatea femeilor, bărbaţilor şi a cuplurilor au senzaţia unei despovărări după sterilizarea tubară, totuşi, tot el subliniază seriozitatea consecinţelor psihice şi consideră: "Faptul real al dificultăţilor scoate în evidenţă cu pregnanţă că această intervenţie în sfera sexuală este un act cu efecte profunde şi care trebuie să fie tratat cu toată seriozitatea; el impune explicaţii deplin transparente, consiliere individualizată şi o decizie bine cântărită".

Referitor la urmările nefavorabile, percepţia multora dintre persoanele interogate a fost contradictorie (aşa numita disonanţă cognitivă). Pe de o parte, se exprimă energic satisfacţie pentru rezultatele operaţiei. Dar pe de altă parte, se relatează şi situaţii nedorite consecutive acesteia, "negându-se însă, în general, legăturile interne cu operaţia. Probabil este vorba aici de «satisfacţie de justificare» cu ajutorul căreia persoanele operate caută să-şi înăbuşe propriile îndoieli sau scepticismul altora în absenţa posibilităţii de a produce astfel de dovezi. Îndoiala (ambivalenţa) sporeşte inconştient în forul lor interior, dând naştere la tulburări cu atât mai puternice". În continuare, Petersen spune: "O cercetare foarte amănunţită pe durata unui an la un grup de femei din Zürich a furnizat o concluzie importantă, cu puternice valenţe generalizatoare: femeile cu sensibilitatea medie trec printr-un fel de doliu tăcut de 6 până la 12 luni; ele trebuie să facă faţă în acest timp unei dorinţe după copil care apare în mod repetat sub diferite forme (de pildă, «fanteziile de restituire», reprezentări mentale ale dorinţei de a purta o sarcină, care ar fi un semn de sănătate psihică şi de dominare sănătoasă a situaţiei de contracepţie ireversibilă). Femeile mai robuste psihic, puternic răzbătătoare nu trec prin astfel de situaţii. Cele nevrotice sau care au suferit tulburări sufleteşti din diverse alte cauze îşi refulează tristeţea - dar dezvoltă în schimb tulburări sexuale şi psihosomatice (cum ar fi simptomele unei sarcini)".

O prognoză defavorabilă au, după o serie de autori, acele femei la care sterilizarea s-a produs asociată cu o operaţie cezariană, cu un avort sau cu perioada de leuzie. De asemenea, pentru femeile cu personalitate preoperativă tulburată, cu probleme relaţionare cronice sau acute, cu motivare contraceptivă redusă sau cu un comportament precedent neglijent în ceea ce priveşte contracepţia sau indicaţiile medicale, psihiatrice şi eugenice. "În general, atunci când responsabilitatea proprie este înlăturată şi este acordată unei alte instanţe de decizie şi responsabilitate (medic, familie, autoritate oficială etc.), cu atât mai mare va fi nemulţumirea ulterioară. Din această cauză, nemulţumirea este mai mare în urma operaţiei la indicaţia medicală, psihiatrică sau eugenică, decât la cea din motive de planificare familială. Cei afectaţi şi-au declinat responsabilitatea şi transformă în ţapi ispăşitor medicul sau chiar indicaţia impersonală." [85]

Pentru practica medicală este important faptul că nici vârsta subiectului în momentul operaţiei şi nici numărul copiilor proprii nu au vreo influenţă asupra urmărilor psihice a contracepţiei ireversibile... Maturitatea personală şi maturitatea deciziei pentru contracepţia definitivă nu se pot aprecia nici după numărul copiilor, nici după numărul anilor trăiţi." [85]

În ceea ce priveşte libidoul, facem trimitere la consideraţiile dezvoltate cu privire la inhibitorii de ovulaţie, valabile în totalitate şi aici.

Împotriva sterilizării în perioada de lehuzie există constatarea frecventă a aşa-numitor "sudden unexpected death", respectiv "sudden infant death syndrome" (SIDS), adică brusca şi neaşteptata moarte a copilului, care survine în primul an de viaţă a acestuia.

Sintetizând cele de mai sus, putem spune:

Alături de argumentele împotriva sterilizării în timpul lehuziei, rata mult prea ridicată a complicaţiilor după sterilizarea tubară constituie un argument împotriva opţiunii pentru această intervenţie. Pe lângă toate acestea, creşterea de două-trei ori în numai zece ani a repercusiunilor psihice ale intervenţiei arată că nu ne este permis să neglijăm nici acest aspect al problemei.

În afară de aceasta, observăm în ultimul timp o creştere a cererilor de refertilizare (procesul invers sterilizării). Cea mai căutată este metoda coagulării (căile ovariene/trompele uterine sunt sudate în trei locuri situate alăturat). Dar cota de succese în refertilizare este încă foarte nesatisfăcătoare.

Este însă demn de semnalat că în anii 1986-1987 ginecologii americani şi-au afirmat deschis consensul de a aplica pe viitor deosebit de restrictiv sterilizarea tubară.

5. Efectul depresiv asupra ovulaţiei şi cel de avort timpuriu exercitat de Pilula Anti-Baby

5.1. Preistoria

Cercetările asupra mecanismelor de comandă hormonale pot fi urmărite până spre anii '20 ai secolului nostru. Savanţii germani Ludwig Haberland, Adolf Butenandt, Karl Junkmann şi Werner Bickenbach, alături de Walter Stöckel şi Heinrich Martins au lucrări scrise în domeniul cercetării medicale hormonale.

În SUA, în anul 1943, chimistul Russel E. Marker este primul savant care reuşeşte să producă progesteron pur dintr-un extract de rădăcini de jam mexican sălbatic. În 1951, o echipă condusă de George Rosenkranz şi Carl Djerassi obţine din acelaşi material de bază primul progestagen eficace pe cale orală, denumit Norethisteron.

În acelaşi an, activista feministă Margaret Sanger, cu ocazia unei vizite în SUA, i-a cerut lui Gregory Pincus, fiziologul principal de la Worcester Foundation, să elaboreze noi metode de prevenire a sarcinii. Mijlocul trebuia să fie "nedăunător, absolut sigur, simplu şi practic, universal valabil şi estetic". Cinci ani mai târziu, în 1956, Pincus, împreună cu ginecologii John Rock şi Celseo Garcia puteau deja să anunţe în revista "Science" primele încercări reuşite de evitare a sarcinii cu o pilulă combinată conţinând estrogen şi progestagen

Rezultatele au fost verificate cu o serie de teste pe parcursul a trei ani în mahalalele din San Juan, Puerto Rico, pe un grup de 1308 femei care s-au oferit voluntar. Pincus realizase prima pilulă Anti-Baby pentru evitarea sarcinii. Enovid-10 se chema preparatul care, pe data de 18 august 1960, a fost pus în vânzare şi care promitea femeilor absolută siguranţă împotriva unei sarcini nedorite. El conţinea o combinaţie între hormonul sexual feminin estrogen şi progestagen, cu o doză de 85 micrograme estrogen.

De la bun început, savanţii şi medicii au fost unanimi în a considera că acest nou medicament nu trebuie să fie comercializat decât sub control medical strict. Pe atunci, se recomanda ca pilula să nu fie administrată mai mult de doi ani consecutivi.

Deşi doza era mult prea ridicată, totuşi era însoţită de reclama dibace care lăuda calităţile de absolută siguranţă şi de bună tolerabilitate şi susţinea că produsul nu este vătămător, pilula Anti-Baby şi-a început mersul triumfal în jurul lumii, purtând vălul care ascundea modul în care se realiza efectul scontat: luată fără grijă şi reflecţie de către femei, prescrisă de către medici fără grijă şi reflecţie suplimentară. A devenit mina de aur a vânzătorilor de pilule şi medicamente.

Deja în 1961, la un an după americani, pătrundea pe piaţă şi Schering AG din Berlin cu "Anoviar", prima pilulă Anti-Baby europeană.

Astăzi, sunt 50, multe cu aceleaşi substanţe în compoziţie. Nu pot fi comparate în nici un caz cu cele din 1961. Conţinutul în hormoni, cu cele 85 micrograme de estrogen, era de circa 40 de ori mai mare decât cel din pilulele noilor generaţii. Compoziţia şi dozajele au fost continuu modificate şi reduse în scopul diminuării proporţiilor efectelor secundare posibile (14 : Concepte vol. 10/1990, p. 7).

În SUA, ţara de origine a pilulelor Anti-Baby, s-a produs un mare reflux de la mijlocul anilor '70, o mişcare de retragere care se menţine şi în prezent: vânzările au scăzut drastic, după ce comisia de supraveghere americană a avertizat împotriva unor grave efecte secundare ale pilulei cu hormoni. Numai cca. 1 din 13 din femeile între 15 şi 45 de ani din SUA mai iau pilula ca mijloc de reglare a sarcinii, adică un procent de numai 8%. Alta e situaţia în Germania: aici 1/3 din femeile între 15 şi 45 de ani (deci 33% !) înghit regulat pilula. Pe tot globul, se apreciază că 60 până la 80 de milioane de femei îşi administrează zilnic mijlocul de evitare a sarcinii. De pe la mijlocul anilor '70, numărul consumatoarelor de pilule a rămas aproximativ constant (14 : Concepte vol. 10/1990, p. 7).

Preparatul hormonal "Pilula" este un preparat chimic, prin care se intervine intenţionat în ciclul natural de reglare hormonală a corpului feminin, deconectându-l de la ritmul natural, cu efecte importante asupra întregului organism. Acest tip de produse chimice face parte din clasa steroizilor (de care aparţin şi preparatele cu cortizon), cu toate avantajele şi dezavantajele lor.

Prin hormonii artificiali, pilula Anti-Baby are efect asupra mai multor organe din corpul feminin, fie împiedicând sarcina, fie provocând avort timpuriu:

• asupra ovarelor, împiedicând eliberarea ovulelor (inhibitor al ovulaţiei);

• asupra consistenţei mucozităţii cervixului în colul uterin, îngroşând mucusul şi astfel îngreuind sau chiar împiedicând înaintarea spermatozoizilor spre uter şi trompele uterine;

• asupra ţesutului mucoasei uterului, astfel încât implantarea vitală a ovulului fecundat în acest ţesut nu mai poate avea loc şi ovulul fecundat moare (inhibarea implantării, deci efect de avort timpuriu);

• asupra trompelor uterine, în sensul că ovulul fecundat este transportat atât de lent, încât nu mai ajunge la timp la implantarea salvatoare şi piere (factorul tubar, tot efect de avort timpuriu).

Se discută deja despre o corelaţie cauzală între scăderea artificială a vitezei de transport a ovulului fecundat în trompele uterine (ceea ce determină epuizarea rezervei proprii de materii nutritive) şi creşterea numărului de sarcini extrauterine (în trompele uterine). Ovulul fecundat, care şi-a epuizat rezerva de hrană înainte de a ajunge la implantarea în ţesutul uterin, face o ultimă încercare de supravieţuire prin implantarea în tub.

Fără îndoială că revoluţia în prevenirea sarcinii (numită contracepţie) o datorăm "inhibitorilor de ovulaţie". De fapt, această formulă verbală este un fals, pentru că, aşa cum am văzut mai sus, efectele pilulei Anti-Baby nu se limitează la inhibarea ovulaţiei şi la modificarea mucoasei colului uterin, ci poate acţiona şi în sensul avortului timpuriu. Dar având în vedere că în literatura de specialitate a intrat în uz formula inhibitori de ovulaţie (prescurtat IO), acest termen va fi folosit şi de noi, în continuare. (În Anglia, dimpotrivă, s-a încetăţenit în literatura medicală termenul de Orale Contraceptives, cu prescurtarea OC.)

Aşadar, în cele ce urmează, formula inhibitori de ovulaţie va fi folosită nu doar în sensul de împiedicare a ovulaţiei, ci şi în acela de avort timpuriu.

Asupra acestor inhibitori de ovulaţie vom plasa centrul de greutate al consideraţiilor noastre.

5.2. Efectul de inhibare a eliberării ovulului

Inhibarea ovulaţiei

Intenţia iniţială a inventatorilor pilulei era inhibarea ovulaţiei prin imitarea procesului ciclic cu componente de estrogen şi progesteron în doză ridicată. Tipurile de pilulă produse la început corespundeau acestui model într-o mai mare măsură prin conţinutul enorm de mare de estrogen şi progesteron.

Efectele secundare obligă la micşorarea fracţiunii de hormoni

Din cauza ratei înalte de efecte secundare obiective şi subiective, fapt curând constatat, procentul de hormoni a fost micşorat continuu. S-a indicat drept ideală o limitare a dozei de inhibitori ai ovulaţiei de 0,05 mg ethinylestradiol, în timp ce fracţiunii de progesteron nu i se dădea prea mare atenţie. S-a descoperit apoi că, la o scădere în continuare a fracţiunii de estrogen până la 0,035-0,030 mg ethinylestradiol, este absolut necesară asocierea în inhibitor şi a unui progestagen nou produs, de exemplu desogestrelul. De altfel, este clar că potenţialul în progestagen trebuie să fie corespunzător de ridicat. În ultimul timp, se vorbeşte despre "doza de inhibare a ovulaţiei".

7-10% ovulaţii care străpung bariera

Scăderea numărului de hormoni a condus la o creştere a numărului de ovulaţii care nu au putut fi împiedicate. Deja în anii '60 erau 7% cazuri, apoi 7-10%. Dovada ovulaţiilor penetrante la doze scăzute de hormoni a fost făcută atât histologic, cât şi pe cale chimică, în laborator. Astfel, Kurt S. Ludwig, în 1983 [66], relatează asupra unor cercetări histologice asupra ovarelor aflate sub influenţa inhibitorilor de ovulaţie. El a găsit foliculi aproape gata de migrare în primele două cicluri. Deja în 1985 el putea să dovedească prezenţa de corpora lutea în cursul primelor două şi, parţial, în cursul celui de-al doilea ciclu. Dar pe vremea aceea erau în uz doar inhibitori cu dozaje mari, astfel încât putem deduce că în cazul preparatelor cu dozaje joase, ovulaţia survine mult mai frecvent.

Un studiu din Olanda [132] arăta că 30% din mostrele de foliculi erau de 18 mm sau mai mult, ceea ce corespunde unei mărimi preovulatorii în stratul exterior. La aproape 60% din cazurile cercetate apăreau creşteri foliculare. La 4% din cazuri s-a presupus existenţa unei ovulaţii la doza de 0,03-0,04 mg ethinylestradiol şi diferite doze de progesteron.

Corespunzător, s-au furnizat şi cote de eşec. De exemplu:

• La preparatele trei faze - 1,87%

• La preparatele două faze - 3,7%

• Minipilula - 13,7%

Pentru minipilulă, Ludwig [66] a găsit în mod regulat corpora lutea recente.

La preparatele-trei-faze nu se dă ca sigură inhibarea ovulaţiei. În unele condiţii este posibil să se producă în medie o ovulaţie la fiecare 4 luni. Referitor la contracepţia orală cu combinaţii de doză joasă, revista Extracta gynecologica din 1986 [71] dădea publicităţii următoarea concluzie: După 7 zile fără hormoni, geneza foliculară a ovarelor arată în a şaptea zi foliculi deja atât de dezvoltaţi, încât se poate vorbi de o oarecare creştere a nivelului gonadotropic. Iar această situaţie survine mai ales atunci când, în timpul celor 7 zile precedente de administrare a pilulei, una din ele a fost uitată. Iar atât de des recomandata înghiţire a două pilule în ziua următoare uitării poate determina chiar o ovulaţie favorizată de constelaţia în estrogen astfel rezultată! De asemenea şi o amânare a administrării pilulei după intervalul fără hormoni creşte riscul unei sarcini nedorite. În ceea ce priveşte obişnuitele serii de 21 de zile, autorii recomandă insistent să se adauge în completare şi o formă de contracepţie alternativă, dacă s-a uitat luarea pilulelor în primele 7 zile după începutul seriei.

Toate acestea corespund şi celor descrise în detaliu în broşura "Pilula" [90] ca fiind "regula celor 14 zile": după fiecare uitare de a lua pilula (adică orice amânare mai mare de 12 ore), urmează o perioadă de 14 zile în care există pericolul unei sarcini nedorite şi, deci, în care este recomandabil un mijloc de protecţie suplimentar. De asemenea, omiterea unei pilule spre sfârşitul seriei în curs are fără îndoială efect asupra intervalului fără pilulă, trebuind să fie respectată şi în acest caz "regula celor 14 zile".

După d-na prof. Marianne Mall-Häfeli, Basel, 1983 [68], în cazul preparatelor cu doze scăzute de estrogeni şi o doză de progestagen de tărie medie sau joasă, se constată în timpul tratamentului o situaţie favorabilă ovarului cistic: astfel, se pot observa în timpul administrării de IO foliculi de curând deplasaţi, corpora lutea şi implantări luteice. Determinări ale progesteronului pot dovedi prezenţa ovulaţiilor. Astfel de "tipuri de reacţie" se pot explica prin creşterea iniţială şi apoi scăderea concentraţiei de estrogen determinată de pilule tocmai în mijlocul ciclului de tratament. Aceasta poate acţiona în sensul unei reacţii-inverse-pozitive (feed-back pozitiv), prin care se pot explica eşecurile izolate semnalate (referirea se face la pilulele-trei-faze).

Pe lângă aceasta, "combinaţia cu Chlormadinon arată o putere de inhibare mai redusă decât la Diane. În consecinţă, se constată cazuri de valori ale progesteronului mai ridicate în cursul tratamentului, respectiv la 3 din 29 de paciente. Explicaţia acestei situaţii ar fi că în cazuri izolate se ajunge la ovulaţie, formare de corpus-luteum sau luteinizare".

"Dar întrucât la cercetarea unor grupe mari de aplicare a Chlormadinonului nu s-au observat produceri de sarcini, putem considera acest fapt drept o indicaţie a efectelor legate de factori multipli ale inhibatorului de ovulaţie. Chlormadinonul se comportă în doze mici similar cu progesteronul, adică menţine efectul inhibitor al estrogenului la nivelul hipofizar". În felul acesta, Mall-Häfeli indică acţiunea de inhibiţie a implantării ovulului exercitată de pilulă.

După d-na N. Van de Vange [132], într-un referat din iunie 1986, în tratamentul cu micropilulă apar 4,2% cazuri de ovulaţii ciclice şi corpora lutea. În afară de acestea, ea mai scrie următoarele: "Pe baza cercetărilor întreprinse se poate concluziona că siguranţa contraceptivă a micropilulelor nu se sprijină pe inhibarea ovulaţiei".

5.3. Efectul de ucidere a ovulului fecundat

Împiedicarea implantării

Împiedicarea implantării se bazează pe modificările secretorii ale endometrului şi pe schimbările regresive ale acestuia, în sensul secreţiei insuficiente, transformări provocate de IO. Schimbările regresive devin tot mai severe odată cu mărirea duratei de administrare a "inhibitorului". La tratamentul cu preparatele în combinaţie se observă aproape totdeauna aşa numita "secreţie încremenită", în care glandele sunt îngustate şi în stare de nefuncţionare, cu un aspect aproape de atrofie, iar stroma arată o reacţie pseudodeciduală. După administrarea constantă de preparate combinate de-a lungul a mai multor ani stroma este de obicei a-funcţională şi fibroasă. Femeile reacţionează diferit la o administrare de lungă durată de preparate secvenţiale şi pe trepte; în unele cazuri, şi după multe luni de tratament, pot rămâne semne de activitate secretorie a glandelor, dar în alte cazuri, după scurt timp deja, ele îşi pierd capacitatea funcţională cu o preponderentă reacţie de stromă.

Diverşi autori indică în literatura de specialitate efectul de împiedicare a implantării ovulului exercitat de pilulă:

• Mutscheler, de exemplu, scrie în al său "Manual de farmacologie" [73]: "Anticoncepţionalele orale, chiar dacă se mai produce ovulaţia, împiedică totuşi implantarea ovulului (întrucât încetează activitatea normală a endometrului)".

• De asemenea Häussler [32]: Directorul celei de-a doua clinici universitare de ginecologie din München, prof. dr. R. Fikentscher afirma în referatul său...că la aşa numiţii inhibitori ai ovulaţiei efectul de împiedicare a ovulaţiei nu se realizează întotdeauna şi în circa 7% din cazuri au loc ovulaţii (Goldzieher, Mears şi Gual). Dar încă de atunci, din 10 decembrie 1967, prof. Fikentscher mergea cu raţionamentul mai departe: "Nu este potrivit să se considere tratamentul medical hormonal drept un inhibitor al ovulaţiei, ci drept o potenţială împiedicare a implantării".

• Reprezentanţii unei mari firme producătoare de hormoni admiteau deja în cadrul unui simpozion medical din 1967 că la administrarea de inhibitori ai ovulaţiei au loc până la 67% emiteri de ovule şi că este deci posibilă fecundarea, dar în continuarea procesului va fi, de regulă, împiedicată implantarea ovulului fertilizat în uter. [32]

• Hauser, Lucerna, spunea în 1974 [33] că expresia "inhibitor al ovulaţiei" "nu este o formulă întru totul corectă" din cauza celor 7% produceri totuşi posibile de ovule.

• În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Haller, din Göttingen [30]: "Folosirea termenului de substanţe care împiedică ovulaţia pentru preparatele aflate în comerţ poate fi contestată în ceea ce priveşte rigurozitatea ei".

• Beller, Münster, 1979/80 [5]: "Efectul abortiv al pilulei - pilula şi IUD = abortive timpurii".

• În acelaşi sens şi Centrala Federală pentru Cercetare în Domeniul Sănătăţii din Köln (80): "Inhibitor al ovulaţiei care împiedică implantarea".

• Taubert şi Kuhl, în cartea lor "Contracepţie cu hormoni" (1980) [125] : "Efectul de împiedicare a implantării al aproape tuturor pilulelor".

• În revista "Der informierte Arzt" (Medicul informat) din 1987 [142]: "D-na prof. Marianne Mall-Häfeli din Basel este convinsă că blocarea axei hipotalamo-hipofizare în tratamentul cu micropilula este de o foarte mare importanţă. Atunci când se administrează pilule în dozaje înalte, datorită blocării acestei axe funcţionale, ovarul intră într-o stare de imobilism; această presiune este mai redusă în cazul preparatelor cu dozaje mici. Dar întrucât efectul anticoncepţionalelor orale este mutlifactorial, siguranţa tratamentului nu are de suferit datorită acestei schimbări. Totuşi, datorită blocajului mai mic se poate ajunge la o creştere foliculară în ovar şi, în continuare, la o producere endogenă de estrogen. Această relativă hiperestrogenemie se exprimă fiziologic la pubertate şi premenopauză prin uşoare sângerări, sângerări bruşte şi congestii ale sânilor ca semne clinice. Dacă astfel de simptome apar în mod persistent la consumatoarea de pilule, D-na prof. Mall-Häfeli este de părere că este indicată trecerea la un preparat cu progestageni mai puternic inhibitori". Şi aici se face referire la efectul multifactorial, deci la împiedicarea implantării şi la factorul tubar; factorul cervical nu arată direct efectul avut în vedere iniţial. La acest efect multifactorial se fac referiri în mod repetat şi în alte publicaţii recente.

• Este de asemenea interesant că în SUA, la Congresul "Federaţiei Naţionale a Avortului" (NAF - National Abortion Federation) din 1985 [74], cu ocazia discuţiilor asupra planificării familiei s-a ajuns la următoarea formulă acceptată de Congres: "Make no mistake, the pill and IUD are abortive" ("Nu vă faceţi iluzii. Pilula şi spirala sunt abortive").

5.4 Modificarea mucoasei cervicale

Este cunoscut faptul că în ciclul natural progesteronul îngroaşă mucoasa cervicală şi creează astfel o anumită barieră pentru ascensiunea spermatozoizilor. Această stare face parte şi din efectele IO dar creşterea vâscozităţii nu este deplină, situaţie dovedită de sarcinile care apar la pacientele care-şi administrează pilula, cazurile fiind în continuă creştere numerică în ultimii ani datorită preparatelor cu doze tot mai mici. S-ar putea deduce din toate acestea şi faptul că progestagenii folosiţi în prezent ca înlocuitori - aşa cum rezultă şi din ultimul citat din d-na prof. Mall-Häfeli -, pe lângă blocajul mai redus, au şi un efect mai redus asupra cervixului şi deci este uşurată ascensiunea spermatozoizilor. În experienţele pe animale chiar şi la preparatele cu dozaje mari s-a constatat prezenţa spermatozoizilor în tuburi.

5.5. Un alt efect ucigător al pilulei cu hormoni artificiali:
factorul tubar sau transportul încetinit al ovulului fecundat în trompele uterine

Vom prezenta aici teoria conform căreia motilitatea tubului este tulburată de anticoncepţionalele hormonale şi drept urmare este încetinit transportul embrionului.

În această privinţă, d-na prof. dr. Mall-Häfeli, Basel [67]: "Acţiunea pilulei este multifactorială - transportul tubar încetinit, el singur, conduce la îmbătrânirea ovulului şi la împiedicarea dezvoltării unui embrion viabil, aşa cum am putut constata şi la fertilizările in vitro". Adică, datorită faptului că embrionul are de suportat un transport prea lent prin trompele uterine, el suferă anumite vătămări şi în momentul când ar trebui să realizeze implantarea nu mai are capacitate vitală şi moare. Efectiv "se usucă" pentru că nu ajunge la timp la implantarea care i-ar salva viaţa oferindu-i substanţele hrănitoare necesare dezvoltării.

De asemenea şi din Schering - Information [107] : "Estrogenii şi progestagenii influenţează mobilitatea tubelor şi astfel transportul ovulului, încât ovulul nu mai ajunge în timp util la endometriu pentru a găsi condiţii favorabile implantării. În afară de aceasta, se modifică şi compoziţia secreţiilor tubului şi, drept urmare, maturizarea ovulului."

5.6. Factorii exogeni (externi) care influenţează "efectul de împiedicare a sarcinii" al pilulei

Perseverenţa pacientei

După cum arată diverse studii, nu se poate conta prea mult pe seriozitatea administrării. S-a constatat uitarea administrării pilulei în 2-7% din cazuri.

Organon descrie într-un studiu despre Marvelon că 4-5% dintre femei uită 1-4 tablete pe ciclu. Totuşi, la 1 : 160 femei, deci 15 : 222 cicluri, s-a produs o singură sarcină [79]. Chiar şi această "siguranţă" trebuie să constituie o indicaţie pentru acest tip de efect multifactorial al "inhibitorilor de ovulaţie" şi deci a acţiunii lor abortive.

Interacţiunile: alcool, cofeină, nicotină, medicamente

Până acum a fost prea puţin cunoscut şi s-a dat prea puţină atenţie rolului important jucat de cantităţile mari de alcool, cofeină sau nicotină. Mai ales cofeina şi nicotina au o influenţă care nu poate fi neglijată. Au intrat în discuţie şi interacţiunile cu medicamentele (de exemplu cu Antizida, administrarea îndelungată a laxativelor etc.). Mai de mult se considera că mai ales sau chiar exclusiv antibioticele ar avea o influenţă dăunătoare asupra efectului anticoncepţionalelor. În prezent însă sunt referiri la aproape toate grupele de medicamente, aşa cum reiese din Organon-Broschüre [78]. Nu degeaba a editat Organon această broşură extrem de scumpă. Cu cât este mai jos dozată pilula, cu atât mai frecvent intervin astfel de interacţiuni, ceea ce putem afirma bazându-ne şi pe propria noastră experienţă.

Formulă enzimatică atipică

Observaţiile lui Grünental [27]: "Afară de aceasta sunt cazuri de paciente la care, probabil din cauza unei constituţii enzimatice personale diferită de medie, pilula nu este pe deplin eficientă (paciente care în ciuda administrării atente a pilulei au rămas totuşi gravide de 2-3 ori)".

Tulburări în tranzitul intestinal

Este de mult cunoscut că diareea şi voma reduc folosirea pilulelor în mod remarcabil. Aşa cum s-a constatat de repetate ori, este suficientă masiva indispoziţie a întregului aparat digestiv, sesizată adesea abia retrospectiv de paciente, ca să se ivească refuzul pilulei. Dar şi recomandarea de a lua o a doua pilulă în caz de diaree sau vomă nu are prea multe şanse de succes, pentru că modificările enterice împiedică resorbţia suficientă a celei de-a doua pilule. La pilulele cu dozaj redus acest fenomen este şi mai clar marcat.

Alimentaţia naturală acidă din Asia

Este interesantă de asemenea o comunicare din publicaţia Deutschen Ärzteblatt (1986) [42], în care se face o comparaţie între efectul "inhibitorilor de ovulaţie" în Asia şi Europa. În Asia predomină o alimentaţie naturală acidă, care neutralizează efectul alcalin al pilulei. În consecinţă sunt numeroase eşecuri, dacă nu chiar ineficacitate totală.

Toţi aceşti factori completează tabloul indiciilor care dovedesc efectul de avort timpuriu al pilulei.

Informaţii manipulate despre efectul de avort
timpuriu al pilulei cu hormoni şi al spiralei.
O definiţie a omului, cu efect nimicitor.

S-a căutat ani de zile să se ascundă efectul de avort timpuriu al pilulei şi al spiralei, ştiindu-se foarte bine că o divulgare promptă a acestui fapt ar fi determinat multe femei să se abţină de la folosirea pilulei.

Această tactică face parte din arsenalul managementului şi este sintetizată în formula "Verbal engineering precedes social engineering" (Manipularea prin limbaj - manipulare a societăţii).

Următorul exemplu ne arată aceasta foarte limpede: Un grup de ginecologi din mai multe ţări întruniţi în cursul anilor '60 "fixa" drept "început" al vieţii omului implantarea, deci şi definirea începutului stării de sarcină începând cu acest moment. [5] În acest fel, primele 14 zile după fecundare rămân fără nici o apărare. Pe vremea aceea, această doctrină era importantă pentru modul de acţiune abortiv al spiralei care era deja binecunoscut grupului respectiv.

Aceasta priveşte şi inhibitori de ovulaţie, al căror efect abortiv timpuriu îl cunosc desigur şi ei.

Dar şi pentru fertilizarea-in-vitro/transferul-de-embion este această graniţă a celor 14 zile de foarte mare importanţă. Într-adevăr, fertilizarea-in-vitro/transferul-de-embion lucrează direct cu embrioni ca materie primă şi în unele ţări în acest interval de timp este permisă utilizarea embrionului în scopuri de cercetare. Iată de unde rezultă "lărgimea de orizont" a deciziei grupului.

Devine vizibilă aici o foarte bine închegată ideologie a valorii şi non-valorii (Wert-Umwert-Ideologie), pe care sociologa Gerlinda Smauz a sintetizat-o, într-un text din 1983, în felul următor:

"Când trebuie ucişi oameni, li se atribuie mai întâi prin definiţie un statut inferior, non-uman. Este şi cazul fetusului: pentru a-l putea ucide legal în trupul mamei, se decide că nu i se vor recunoaşte nici un fel de calităţi specifice omului." [117] Ideea se aplică, desigur, şi pentru oul omenesc fecundat până la realizarea completă a implantării, datorită faptului că începutul vieţii omului s-a hotărât, din motive pur utilitariste, să fie considerat la sfârşitul implantării. Întocmai cum remarca Gerlinda Smauz : pentru a coborî pragul care opreşte uciderea celui nenăscut, i s-a atribuit un statut inferior, non-uman, motivat de dimensiunile microscopice ale oului omenesc fecundat.

De asemenea practici fac uz statele unde domneşte nedreptatea, care consideră grupele de populaţie nedorită drept inferioare rasial sau nedemne de a trăi sau chiar contestă membrilor lor calitatea de fiinţe omeneşti. Dar omul nu devine om printr-o definiţie, ci este om din clipa fecundării!

În articolul "Noţiunea «om» în dreptul penal", apărut în 1964 în Österreichiche Juristenzeitung, 1964, p. 383ff, consilierul aulic Dr. Raimund Meyer arată următoarele: "Viaţă şi sănătate sunt termeni care aparţin nemijlocit atât fiinţei cât şi originii dumneavoastră în virtutea ordinii existenţiale primare: fiinţă şi conţinut, început şi sfârşit al vieţii sunt determinate în exclusivitate pornind de la biosferă. Chiar şi ordinea de drept şi-a recunoscut dependenţa de acest domeniu al ordini ontologice, exterior sferei juridice. Faptul în sine, momentul temporal precis şi cauza morţii, ca sfârşit al vieţii sunt precizate exclusiv de medicină. Numai acolo unde îi lipseşte medicinii obiectul de cercetare, adică mortul, păşeşte în locul ei ştiinţa juridică sprijinindu-se pe supoziţiile specific juridice oricând contestabile: realitatea morţii, timpul şi cauza morţii în cadrul procedurii juridice de cercetare a cazului de deces. De pe poziţia acestei ordini existenţiale a vieţii se ia o hotărâre şi asupra începutului ei. Ceea ce aparţinea odinioară în această direcţie concepţiei despre lumea teologiei speculative a devenit în ultimele decenii proprietatea comună a cunoştinţelor şi concluziilor bine fundamentate ale biologiei şi ştiinţelor ei ajutătoare.

Atât în sperma bărbatului cât şi în celula-ou a femeii se găsesc acele gene corporale şi spirituale din care, prin unirea lor, rezultă oameni nou formaţi. Viaţa lor proprie are o durată limitată în timp. Numai prin unirea lor apare o viaţă nouă. Ştiinţa biologică, în cercetările ei, consideră că această nouă viaţă începe odată cu fecundarea.

Dar acest obiect de cercetare al ştiinţei, supus nenumăratelor ei experienţe, este o realitate a lucrurilor dinainte de formularea concluziilor ştiinţei. Deci nu avem de a face cu o ordine a lucrurilor stabilită de om în cursul evoluţiei lor, ci o ordine ontologică a existenţei, total independentă de cunoştinţele omeneşti şi de voinţa omului. Această ordine existenţială ontologică a creaţiei nu a fost scoasă din lume de necunoaşterea ei de-a lungul mileniilor cât a durat această ignoranţă; tot atât de puţin ar putea să o facă inoperantă o majoritate parlamentară, opinia publică, manipulările de limbaj, un consens al literaturii juridice şi al jurisprudenţei sau al oricărui congres internaţional de ginecologie, cu toate ingenioasele lor formulări."

Informaţie manipulată asupra cotei reale de eşecuri ale pilulei

Având în vedere datele expuse mai sus, siguranţa pilulei moderne nu mai poate fi garantată. "Proverbiala" ei siguranţă se clatină. Guttmacher-Institut din New York a apreciat în 1989 că procentul de eşecuri ale pilulei este în prezent de 6%. [43] Cei ce refuză pilula dovedesc acest fapt şi noi cunoaştem situaţia din practica de zi cu zi. Siguranţa în folosirea pilulei nu mai corespunde datelor oficiale, deşi industria farmaceutică persistă să conteste această realitate.

Cotă ridicată de eşecuri în cazul persoanelor tinere

Toate acestea devin o problemă tot mai importantă pentru cei tineri. Pentru aceştia cota de eşecuri este minimum de două ori mai mare decât pentru cei mai în vârstă.

Ne speriem când aflăm că în SUA la fiecare 30 de secunde o fată tânără (sub 20 de ani) este însărcinată. "Mai mult de o treime din cazurile de început de sarcină din SUA sunt la femei tinere, sub 19 ani. Este procentul cel mai ridicat din toată lumea." [76]

Dar mai nouă este informaţia că în 18% dintr-un număr de 51 cazuri de graviditate la tinere s-au folosit inhibitori de ovulaţie. [63] Revista Selecta scrie despre protecţia împotriva gravidităţii la adolescenţi: "Libertinajul sexual, înlesnit de pilulă, pune o problemă foarte mare celor tineri, neexperimentaţi în contracepţie: tot mai multe adolescente ajung gravide fără să o dorească, iar numărul de avorturi creşte. Trebuie să se însuşească noi forme de evitare a sarcinii şi să se inventeze anticoncepţionale de efect." [76] Şi aici, iarăşi, nerecunoaşterea sau nesocotirea adevăratelor cauze ale răului.