CATEHISM

Aţi căutat articolele 76-78.

76. Ce este păcatul strămoşesc?
    

    Păcatul strămoşesc, în care se nasc toţi oamenii, este starea de privare de sfinţenia şi dreptatea originală. Este un păcat "contractat" şi nu "săvârşit" de noi; este o condiţie din naştere, şi nu un act personal. Din cauza unităţii de origine a tuturor oamenilor, el se transmite la urmaşii lui Adam prin natura umană, "nu prin imitare, ci prin propagare". Această transmitere rămâne un mister pe care nu-l putem înţelege pe deplin.

77. Ce alte consecinţe provoacă păcatul strămoşesc?
    

    Ca urmare a păcatului strămoşesc, natura umană, fără să fie coruptă în întregime, este rănită în forţele sale naturale, este supusă ignoranţei, suferinţei, puterii morţii şi este înclinată spre păcat. Această înclinaţie este numită concupiscenţă.

78. După primul păcat, ce a făcut Dumnezeu?
    

    După primul păcat, lumea a fost inundată de păcate, însă Dumnezeu nu l-a lăsat pe om în puterea morţii, ci, dimpotrivă, i-a prezis în mod misterios - în "Protoevanghelie" (Gen 3,15) - că răul va fi învins şi omul va fi ridicat din cădere. Este prima vestire a lui Mesia răscumpărătorul. De aceea, căderea chiar va fi numită fericită vină, pentru că "a avut parte de un Răscumpărător aşa de mare" (Liturgia din Privegherea pascală).

Pasajul solicitat se află inclus în Partea întâi : Mărturisirea credinţei, Secţiunea a doua : Mărturisirea de credinţă creştină. Click aici pentru a vedea articolul în context.

Puteţi să mergeţi şi direct la indexul analitic.