CATEHISM

Aţi căutat articolele 55-58.

55. În ce constă providenţa divină?
    

    Ea constă în dispoziţiile cu care Dumnezeu conduce creaturile sale spre perfecţiunea ultimă, la care el le-a chemat. Dumnezeu este autorul suveran al planului său. Însă pentru realizarea sa se foloseşte şi de cooperarea creaturilor. În acelaşi timp, el dăruieşte creaturilor demnitatea de a acţiona ele însele, de a fi cauză unele pentru altele.

56. Cum colaborează omul cu providenţa divină?
    

    Dumnezeu dăruieşte şi cere omului, respectând libertatea sa, să colaboreze cu acţiunile sale, rugăciunile sale, dar şi cu suferinţele sale, trezind în el "să voiască şi să înfăptuiască după bunăvoinţa sa" (Fil 2,13).

57. Dacă Dumnezeu este atotputernic şi providenţă, atunci de ce există răul?
    

    La această întrebare, pe cât de dureroasă pe atât de misterioasă, poate să dea răspuns numai întregul credinţei creştine. Dumnezeu nu este în nici un fel, nici direct nici indirect, cauza răului. El luminează misterul răului în Fiul său, Isus Cristos, care a murit şi a înviat pentru a învinge acel mare rău moral, care este păcatul oamenilor şi care este rădăcina celorlalte rele.

58. Pentru ce permite Dumnezeu răul?
    

    Credinţa ne dă certitudinea că Dumnezeu nu ar permite răul, dacă din rău nu ar scoate binele. Dumnezeu a realizat deja în mod minunat acest lucru în moartea şi învierea lui Cristos; într-adevăr, din cel mai mare rău moral, uciderea Fiului său, el a scos cele mai mari bunuri, glorificarea lui Cristos şi răscumpărarea noastră.

Pasajul solicitat se află inclus în Partea întâi : Mărturisirea credinţei, Secţiunea a doua : Mărturisirea de credinţă creştină. Click aici pentru a vedea articolul în context.

Puteţi să mergeţi şi direct la indexul analitic.