CATEHISM

Aţi căutat articolele 503-520.

503. Ce spune porunca a şaptea?
     

     Ea enunţă destinaţia şi împărţirea universală şi proprietatea privată a bunurilor şi respectarea persoanelor, a bunurilor lor şi a integrităţii creaţiei. Biserica îşi întemeiază pe această poruncă doctrina sa socială, care cuprinde conduita corectă în activitatea economică şi în viaţa socială şi politică, dreptul şi obligaţia muncii umane, dreptatea şi solidaritatea dintre naţiuni, iubirea faţă de cei săraci.

504. În ce condiţii există dreptul la proprietatea privată?
     

     Dreptul la proprietatea privată există cu condiţia să fie dobândită sau primită în mod corect şi cu condiţia să rămână primordială destinaţia universală a bunurilor pentru satisfacerea necesităţilor fundamentale ale tuturor oamenilor.

505. Care este scopul proprietăţii private?
     

     Scopul proprietăţii private este garantarea libertăţii şi demnităţii fiecărei persoane, ajutând-o să satisfacă nevoile fundamentale proprii ale celor de care este responsabilă şi ale altora care trăiesc în necesitate.

506. Ce stabileşte porunca a şaptea?
     

     Porunca a şaptea stabileşte respectarea bunurilor altuia, prin practicarea dreptăţii şi a dragostei, a cumpătării şi a solidarităţii. Îndeosebi cere respectarea promisiunilor făcute şi a contractelor încheiate; repararea nedreptăţii comise şi restituirea a ceea ce s-a furat; respectarea integrităţii creaţiei, prin folosirea prudentă şi moderată a resurselor minerale, vegetale şi animale care sunt în univers, cu atenţie specială faţă de speciile ameninţate de dispariţie.

507. Ce comportament trebuie să aibă omul faţă de animale?
     

     Omul trebuie să trateze animalele, creaturi ale lui Dumnezeu, cu bunăvoinţă, evitând atât iubirea excesivă faţă de ele, cât şi folosirea lor nediscriminată, mai ales pentru experimente ştiinţifice efectuate în afara limitelor raţionale şi cu suferinţe inutile pentru animalele respective.

508. Ce interzice porunca a şaptea?
     

     Porunca a şaptea interzice înainte de toate furtul, care este uzurparea bunului altuia împotriva voinţei raţionale a proprietarului. De asemenea, plătirea de salarii nedrepte; specularea valorilor bunurilor pentru a scoate avantaj în dauna altora; falsificarea de cecuri sau facturi. De asemenea, interzice comiterea de fraude fiscale sau comerciale, provocarea în mod voluntar de daune proprietăţilor private sau publice. Interzice şi camăta, corupţia, abuzul privat de bunurile sociale, lucrările rău executate în mod vinovat, risipa.

509. Care este conţinutul doctrinei sociale a Bisericii?
     

     Doctrina socială a Bisericii, ca dezvoltare organică a adevărului evangheliei cu privire la demnitatea persoanei umane şi la dimensiunea sa socială, conţine principii de reflecţie, formulează criterii de apreciere, oferă norme şi orientări pentru acţiune.

510. Când intervine Biserica în materie socială?
     

     Biserica intervine dând o apreciere morală în materie economică şi socială atunci când acest lucru este cerut de drepturile fundamentale ale persoanei, de binele comun sau de mântuirea sufletelor.

511. Cum trebuie exercitată viaţa socială şi economică?
     

     Trebuie exercitată, conform propriilor metode, în domeniul ordinii morale, în slujba omului, în integralitatea sa şi a întregii comunităţi umane, respectând dreptatea socială. Ea trebuie să-l aibă pe om ca autor, centru şi scop.

512. Ce se opune doctrinei sociale a Bisericii?
     

     Se opun doctrinei sociale a Bisericii sistemele economice şi sociale care sacrifică drepturile fundamentale ale persoanelor sau care fac din profit regula lor exclusivă sau scopul lor ultim. Pentru aceasta Biserica refuză ideologiile asociate în timpurile moderne cu "comunismul" sau cu formele atee şi totalitare de "socialism". De asemenea, ea refuză, în practica "capitalismului", individualismul şi primatul absolut al legii pieţei asupra muncii umane.

513. Ce semnificaţie are munca pentru om?
     

     Pentru om munca este o obligaţie şi un drept, prin care el colaborează cu Dumnezeu creatorul. Într-adevăr, muncind cu angajare şi competenţă, persoana actualizează capacităţile înscrise în natura sa, preamăreşte darurile Creatorului şi talanţii primiţi, se întreţine pe sine însuşi şi familia sa, slujeşte comunitatea umană. În afară de aceasta, cu harul lui Dumnezeu, munca poate să fie mijloc de sfinţire şi de colaborare cu Cristos pentru mântuirea celorlalţi.

514. La ce tip de muncă are dreptul orice persoană?
     

     Accesul la o muncă sigură şi onestă trebuie să fie deschis tuturor, fără discriminare nedreaptă, respectând libera iniţiativă economică şi retribuirea corectă.

515. Care este responsabilitatea statului cu privire la muncă?
     

     Statului îi revine obligaţia de a garanta siguranţa cu privire la libertăţile individuale şi ale proprietăţii, pe lângă o monedă stabilă şi servicii publice eficiente; să supravegheze şi să conducă exercitarea drepturilor omului în sectorul economic. În raport cu circumstanţele, societatea trebuie să ajute cetăţenii să-şi găsească un loc de muncă.

516. Ce datorie au conducătorii de întreprinderi?
     

     Conducătorii de întreprinderi au responsabilitatea economică şi ecologică a operaţiunilor lor. Trebuie să ia în considerare binele persoanelor şi nu numai creşterea profiturilor, chiar dacă acestea sunt necesare pentru a asigura investiţiile, viitorul întreprinderilor, locurile de muncă şi buna funcţionare a vieţii economice.

517. Ce obligaţii au muncitorii?
     

     Ei trebuie să-şi îndeplinească munca cu conştiinciozitate, competenţă şi dăruire, căutând să rezolve eventualele controverse prin dialog. Recurgerea la grevă non-violentă este legitimă din punct de vedere moral atunci când apare ca instrument necesar, în vederea unui avantaj proporţionat şi ţinând cont de binele comun.

518. Cum se realizează dreptatea şi solidaritatea între naţiuni?
     

     La nivel internaţional, toate naţiunile şi instituţiile trebuie să acţioneze în solidaritate şi subsidiaritate, cu scopul de a elimina sau măcar de a reduce mizeria, inegalitatea resurselor şi mijloacelor economice, nedreptăţile economice şi sociale, exploatarea persoanelor, acumularea de datorii de către ţările sărace, mecanismele perverse care împiedică dezvoltarea ţărilor mai puţin dezvoltate.

519. În ce mod participă creştinii la viaţa politică şi socială?
     

     Credincioşii laici intervin în mod direct în viaţa politică şi socială, animând, cu spirit creştin, realităţile vremelnice şi colaborând cu toţi, ca martori autentici ai evangheliei şi făcători de pace şi de dreptate.

520. De unde se inspiră iubirea faţă de săraci?
     

     Iubirea faţă de săraci se inspiră din evanghelia Fericirilor şi după exemplul lui Isus în atenţia sa constantă faţă de săraci. Isus a spus: "Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut" (Mt 25,40). Iubirea faţă de săraci se realizează prin angajarea împotriva sărăciei materiale şi chiar împotriva numeroaselor forme de sărăcie culturală, morală şi religioasă. Faptele de milostenie, spirituale şi trupeşti, şi numeroasele instituţii de binefacere apărute de-a lungul secolelor, sunt o mărturie concretă a iubirii preferenţiale faţă de săraci care îi caracterizează pe discipolii lui Isus.

Pasajul solicitat se află inclus în Partea a treia : Viaţa în Cristos, Secţiunea a doua : Mărturisirea de credinţă creştină. Click aici pentru a vedea articolul în context.

Puteţi să mergeţi şi direct la indexul analitic.