CATEHISM

Aţi căutat articolele 487-502.

487. Ce datorie are persoana umană faţă de propria identitate sexuală?
     

     Dumnezeu l-a creat pe om bărbat şi femeie, cu demnitate personală egală şi a înscris în el vocaţia iubirii şi a comuniunii. Revine fiecăruia să accepte propria identitate sexuală, recunoscându-i importanţa pentru toată persoana, specificitatea şi complementaritatea.

488. Ce este castitatea?
     

     Castitatea este integrarea pozitivă a sexualităţii în persoană. Sexualitatea devine cu adevărat umană atunci când este integrată în mod corect în relaţia de la persoană la persoană. Castitatea este o virtute morală, un dar al lui Dumnezeu, un har, un rod al Duhului.

489. Ce anume presupune virtutea castităţii?
     

     Ea presupune dobândirea stăpânirii de sine, ca expresie a libertăţii umane finalizată pentru dăruirea de sine. În acest scop, este necesară o educaţie integrală şi permanentă care se realizează în etape de creştere treptată.

490. Care sunt mijloacele care ajută la trăirea castităţii?
     

     Sunt numeroase mijloace la îndemână: harul lui Dumnezeu, ajutorul sacramentelor, rugăciunea, cunoaşterea de sine, practicarea unei asceze adaptate la diferitele situaţii, exercitarea virtuţilor morale, îndeosebi a virtuţii cumpătării, care face ca pasiunile să fie conduse de către raţiune.

491. În ce mod sunt chemaţi cu toţii la trăirea castităţii?
     

     Toţi, urmându-l pe Cristos model de castitate, sunt chemaţi să ducă o viaţă curată conform stării proprii: unii trăind în feciorie sau în celibatul consacrat, un mod eminent de a se dedica mai uşor lui Dumnezeu cu inimă neîmpărţită; alţii, dacă sunt căsătoriţi, realizând castitatea conjugală, dacă nu sunt căsătoriţi, trăind castitatea în continenţă.

492. Care sunt principalele păcate împotriva castităţii?
     

     Sunt păcate în mod grav contrare castităţii, fiecare după natura propriului obiect: adulterul, masturbarea, desfrâul, pornografia, prostituţia, violul, actele homosexuale. Aceste păcate sunt expresie a viciului necurăţiei. Dacă sunt comise asupra minorilor, aceste acte sunt un atentat şi mai grav împotriva integrităţii lor fizice şi morale.

493. De ce porunca a şasea, deşi spune "să nu săvârşeşti adulter", interzice toate păcatele împotriva castităţii?
     

     Deşi în textul biblic al decalogului se citeşte "să nu săvârşeşti adulter" (Ex 20,14), tradiţia Bisericii urmează în ansamblu învăţăturile morale din Vechiului şi Noului Testament şi consideră că porunca a şasea înglobează toate păcatele împotriva castităţii.

494. Care este datoria autorităţilor civile faţă de castitate?
     

     Deoarece sunt ţinute să promoveze respectarea demnităţii persoanei, ele trebuie să contribuie la crearea unui ambient favorabil castităţii, chiar împiedicând, cu legi adecvate, răspândirea unora din ofensele grave la adresa castităţii amintite mai sus, pentru a-i proteja mai ales pe minori şi pe cei mai slabi.

495. Care sunt bunurile iubirii conjugale, spre care este orânduită sexualitatea?
     

     Bunurile iubirii conjugale, care pentru cei botezaţi este sfinţită de sacramentul Căsătoriei, sunt: unitatea, fidelitatea, indisolubilitatea şi deschiderea spre fecunditate.

496. Ce semnificaţia are actul conjugal?
     

     Actul conjugal are o dublă semnificaţie: de unire (dăruirea reciprocă a soţilor) şi procreatoare (deschiderea spre transmiterea vieţii). Nimeni nu trebuie să rupă conexiunea inseparabilă pe care Dumnezeu a voit-o între cele două semnificaţii ale actului conjugal, excluzând una sau alta dintre ele.

497. Când este morală reglementarea naşterilor?
     

     Reglementarea naşterilor, care reprezintă unul din aspectele paternităţii şi maternităţii responsabile, este în mod obiectiv conformă cu moralitatea atunci când este realizată de către soţi fără impuneri externe, nu din egoism, ci din motive serioase şi cu metode conforme criteriilor obiective ale moralităţii, adică prin abstinenţa periodică şi recurgerea la perioadele nefertile.

498. Care sunt mijloacele imorale pentru reglementarea naşterilor?
     

     Este în mod intrinsec imorală orice acţiune - cum ar fi, de exemplu, sterilizarea directă sau contracepţia - care, atât în vederea actului conjugal, cât şi în desfăşurarea lui sau în desfăşurarea consecinţelor sale naturale, şi-ar propune, ca scop sau ca mijloc, să împiedice procrearea.

499. De ce sunt imorale inseminarea şi fecundarea artificială?
     

     Sunt imorale pentru că disociază procrearea de actul prin care soţii se dăruiesc reciproc, instaurând astfel o stăpânire a tehnicii asupra originii şi asupra destinului persoanei umane. De asemenea, inseminarea şi fecundarea heterologă, prin recurgerea la tehnici care implică o persoană străină de cuplul conjugal, lezează dreptul copilului de a se naşte dintr-un tată şi dintr-o mamă cunoscuţi de el, legaţi între ei prin căsătorie şi cu dreptul exclusiv de a deveni părinţi numai unul împreună cu celălalt.

500. Cum trebuie considerat un copil?
     

     Copilul este un dar al lui Dumnezeu, darul cel mai mare al căsătoriei. Nu există un drept de a avea copii ("copilul datorat, cu orice preţ"). Există în schimb dreptul copilului de a fi rod al actului conjugal al părinţilor săi şi dreptul de a fi respectat ca persoană din momentul conceperii sale.

501. Ce pot să facă soţii atunci când nu au copii?
     

     Atunci când darul copilului nu le este acordat, soţii, după ce au epuizat formele medicale legitime, pot să arate generozitatea lor prin încredinţare sau adopţie, sau făcând servicii semnificative în favoarea aproapelui. Astfel se realizează o fecunditate spirituală preţioasă.

502. Care sunt ofensele aduse demnităţii căsătoriei?
     

     Ele sunt: adulterul, divorţul, poligamia, incestul, unirea liberă (convieţuirea, concubinajul), actul sexual înainte sau în afara căsătoriei.

Pasajul solicitat se află inclus în Partea a treia : Viaţa în Cristos, Secţiunea a doua : Mărturisirea de credinţă creştină. Click aici pentru a vedea articolul în context.

Puteţi să mergeţi şi direct la indexul analitic.