CATEHISM

Aţi căutat articolele 466-486.

466. Pentru ce trebuie respectată viaţa umană?
     

     Pentru că este sacră. Încă de la începutul său, ea presupune acţiunea creatoare a lui Dumnezeu şi rămâne pentru totdeauna într-o relaţie specială cu Creatorul, unicul său scop. Nimănui nu-i este permis să distrugă în mod direct o fiinţă umană nevinovată, acest lucru fiind în mod grav contrar demnităţii persoanei şi sfinţeniei Creatorului: "Să nu ucizi pe cel nevinovat, nici pe cel drept" (Ex 23,7).

467. De ce nu se împotriveşte acestei norme legitima apărare a persoanelor şi a societăţii?
     

     Deoarece prin legitima apărare se actualizează alegerea de a apăra şi de a valoriza dreptul la viaţa proprie sau a altuia, şi nu alegerea de a ucide. Legitima apărare, pentru cel care are responsabilitate faţă de viaţa altuia, poate fi şi o obligaţie gravă. Totuşi, ea nu trebuie să ducă la o folosire a violenţei mai mare decât este necesară.

468. La ce foloseşte o pedeapsă?
     

     O pedeapsă, aplicată de o autoritate publică legitimă, are scopul de a repara dezordinea introdusă de greşeală, de a apăra ordinea publică şi siguranţa persoanelor, de a contribui la corectarea celui vinovat.

469. Ce pedeapsă se poate aplica?
     

     Pedeapsa aplicată trebuie să fie proporţională cu gravitatea delictului. Astăzi, ca urmare a posibilităţii de care dispune statul pentru a reprima delictul făcându-l inofensiv pe vinovat, cazurile de necesitate absolută de pedeapsă cu moartea "sunt de acum foarte rare, dacă nu chiar practic inexistente" (Evangelium vitae). Atunci când mijloacele nesângeroase sunt suficiente, autoritatea se va limita la aceste mijloace, pentru că acestea corespund mai bine condiţiilor concrete ale binelui comun, sunt mai conforme cu demnitatea persoanei şi nu-i iau definitiv vinovatului posibilitatea de a se corecta.

470. Ce interzice porunca a cincea?
     

     Porunca a cincea interzice cele ce se împotrivesc în mod grav legii morale:
     omuciderea directă şi voluntară şi cooperarea la ea;
     avortul direct, voit ca scop şi ca mijloc, precum şi cooperarea la avort, sub pedeapsa excomunicării, pentru că fiinţa umană, încă de la zămislirea sa, trebuie respectată şi ocrotită în mod absolut în integritatea sa;
     eutanasia directă, care constă în a pune capăt vieţii persoanelor handicapate, bolnave sau aproape de moarte, printr-o faptă sau prin omiterea unei acţiuni datorate;
     sinuciderea şi cooperarea voluntară la ea, deoarece este o ofensă gravă adusă iubirii juste faţă de Dumnezeu, faţă de sine şi faţă de aproapele: cât priveşte responsabilitatea, ea poate să fie agravată din cauza scandalului sau atenuată de tulburări psihice deosebite sau de temeri grave.

471. Ce proceduri medicale sunt permise, atunci când moartea este considerată iminentă?
     

     Îngrijirile care sunt de obicei datorate unei persoane bolnave nu pot fi întrerupte în mod legitim. În schimb, sunt legitime folosirea de analgezice, care nu au ca scop moartea, şi renunţarea "la înverşunarea terapeutică", adică la folosirea de proceduri medicale excesive şi fără speranţă raţională într-un rezultat pozitiv.

472. Pentru ce societatea trebuie să ocrotească orice embrion?
     

     Dreptul inalienabil la viaţă al oricărui individ uman, încă de la zămislirea sa, este un element constitutiv al societăţii civile şi al legislaţiei sale. Atunci când statul nu depune toate eforturile în slujba drepturilor tuturor şi îndeosebi ale celor mai slabi, între care cei zămisliţi şi încă nenăscuţi, sunt ameninţate înseşi fundamentele unui stat de drept.

473. Cum se evită scandalul?
     

     Scandalul, care constă în a face pe alţii să comită un rău, se evită respectând sufletul şi trupul persoanei. Dacă în mod deliberat sunt induşi alţii să păcătuiască în mod grav, se comite un păcat grav.

474. Ce obligaţie avem faţă de trup?
     

     Trebuie să avem o grijă raţională faţă de sănătatea fizică, proprie şi a altuia, evitând totuşi cultul trupului şi orice fel de excese. De asemenea, trebuie evitate folosirea stupefiantelor, care provoacă daune foarte grave sănătăţii şi vieţii umane, şi abuzul în mâncare, alcool, tabac şi medicamente.

475. Când sunt legitime din punct de vedere moral experimentele ştiinţifice, medicale sau psihologice pe persoane sau pe grupuri umane?
     

     Sunt legitime din punct de vedere moral dacă sunt în slujba binelui integral al persoanei şi al societăţii, fără riscuri disproporţionate pentru viaţa şi integritatea fizică şi psihică a subiecţilor, informaţi cum se cuvine şi care-şi dau acordul.

476. Sunt permise transplantul şi donarea de organe, înainte şi după moarte?
     

     Transplantul de organe este acceptabil din punct de vedere moral, cu acordul donatorului şi fără riscuri excesive pentru el. Pentru actul nobil de donare a organelor după moarte trebuie să fie constatată în mod deplin moartea reală a donatorului.

477. Care practici nu respectă integritatea corporală a persoanei umane?
     

     Ele sunt: răpirile şi sechestrele de persoane, terorismul, tortura, violenţele, sterilizarea directă. Amputările şi mutilările unei persoane sunt permise din punct de vedere moral numai pentru scopuri terapeutice indispensabile ale persoanei respective.

478. Care sunt grijile datorate celor muribunzi?
     

     Muribunzii au dreptul de a trăi cu demnitate ultimele momente ale vieţii lor pământeşti, mai ales cu sprijinul rugăciunii şi sacramentelor care pregătesc pentru întâlnirea cu Dumnezeul cel viu.

479. Cum trebuie să fie tratate trupurile răposaţilor?
     

     Trupurile răposaţilor trebuie să fie tratate cu respect şi dragoste. Incinerarea lor este permisă dacă este făcută fără a pune în discuţie credinţa în învierea trupurilor.

480. Ce cere Domnul de la fiecare persoană în ceea ce priveşte pacea?
     

     Domnul, care proclamă "fericiţi făcătorii de pace" (Mt 5,9), cere pacea inimii şi denunţă imoralitatea mâniei, care este dorinţa de răzbunare pentru răul primit, şi a urii, care duce la a dori răul pentru aproapele. Aceste atitudini, dacă sunt voluntare şi acceptate în ce priveşte lucrurile de mare importanţă, sunt păcate grave împotriva dragostei.

481. Ce este pacea în lume?
     

     Pacea în lume, care este cerută pentru respectarea şi dezvoltarea vieţii umane, nu este o simplă absenţă a războiului sau echilibrul forţelor contrastante, ci este "liniştea ordinii" (Sfântul Augustin), "rodul dreptăţii" (Is 32,17) şi efectul dragostei. Pacea pământească este imagine şi rod al păcii lui Cristos.

482. Ce anume cere pacea în lume?
     

     Ea recere împărţirea egală şi ocrotirea bunurilor persoanelor, comunicarea liberă între fiinţele umane, respectarea demnităţii persoanelor şi popoarelor, practicarea asiduă a dreptăţii şi a fraternităţii.

483. Când este permisă din punct de vedere moral folosirea forţei militare?
     

     Folosirea forţei militare este justificată din punct de vedere moral de prezenţa simultană a următoarelor condiţii: certitudinea că a fost cauzată o daună de durată, gravă şi sigură; ineficacitatea oricărei alternative paşnice; condiţii de succes bine întemeiate; grija de a nu cauza rele mai grave, ţinând cont de puterea pe care o au astăzi mijloacele de distrugere.

484. În caz de ameninţare de război, cui îi revine evaluarea riguroasă a acestor condiţii?
     

     Ea revine aprecierii prudente a guvernanţilor, cărora le revine şi dreptul de a impune cetăţenilor obligaţia apărării naţionale, rămânând neatins dreptul personal la obiecţie de conştiinţă, care trebuie realizată prin altă formă de slujire adusă comunităţii umane.

485. În caz de război, ce cere legea morală?
     

     Legea morală rămâne mereu valabilă, chiar şi în caz de război. Ea cere să fie trataţi în mod uman necombatanţii, soldaţii răniţi şi prizonierii. Acţiunile contrare în mod deliberat dreptului naţiunilor şi dispoziţiile care le impun sunt crime; o ascultare oarbă nu este suficientă pentru a scuza pe cei care li se supun. Trebuie condamnate distrugerile în masă ca şi exterminarea unui popor sau a unei minorităţi etnice, care sunt păcate foarte grave: există obligaţie din punct de vedere moral de a se opune ordinelor celui care le comandă.

486. Ce trebuie făcut pentru a evita războiul?
     

     Trebuie să se facă tot ceea ce este posibil în mod raţional pentru a evita în orice mod războiul, date fiind relele şi nedreptăţile pe care el le provoacă. Îndeosebi, trebuie evitată acumularea şi comerţul de arme care nu sunt reglementate cum se cuvine de puterile legitime; nedreptăţile, mai ales economice şi sociale; discriminările etnice şi religioase; invidia, neîncrederea, orgoliul şi spiritul de răzbunare. Ceea ce se face pentru a elimina aceste şi alte dezordini ajută la construirea păcii şi la evitarea războiului.

Pasajul solicitat se află inclus în Partea a treia : Viaţa în Cristos, Secţiunea a doua : Mărturisirea de credinţă creştină. Click aici pentru a vedea articolul în context.

Puteţi să mergeţi şi direct la indexul analitic.