CATEHISM

Aţi căutat articolele 455-465.

455. Ce porunceşte porunca a patra?
     

     Ea porunceşte să-i cinstim şi să-i respectăm pe părinţii noştri şi pe cei pe care Dumnezeu i-a investit cu autoritatea sa, pentru binele nostru.

456. Care este natura familiei în planul lui Dumnezeu?
     

     Un bărbat şi o femeie uniţi în căsătorie formează împreună cu copiii lor o familie. Dumnezeu a instituit familia şi a înzestrat-o cu constituţia ei fundamentală. Căsătoria şi familia sunt orânduite pentru binele soţilor şi pentru procrearea şi educarea copiilor. Între membrii unei familii se stabilesc relaţii personale şi responsabilităţi primordiale. În Cristos, familia devine Biserică domestică, pentru că este comunitate de credinţă, de speranţă şi de iubire.

457. Ce loc ocupă familia în societate?
     

     Familia este celula originară a societăţii umane şi precede orice recunoaştere din partea autorităţii publice. Principiile şi valorile familiale constituie fundamentul vieţii sociale. Viaţa de familie este o iniţiere la viaţa societăţii.

458. Ce obligaţii are societatea faţă de familie?
     

     Societatea are obligaţia de a susţine şi consolida căsătoria şi familia, respectând şi principiul de subsidiaritate. Puterile publice trebuie să respecte, să ocrotească şi să favorizeze adevărata natură a căsătoriei şi a familiei, morala publică, drepturile părinţilor şi prosperitatea domestică.

459. Care sunt obligaţiile copiilor faţă de părinţi?
     

     Faţă de părinţi, copiii trebuie să aibă respect (evlavie filială), recunoştinţă, docilitate şi ascultare, contribuind astfel, şi prin relaţiile bune între fraţi şi surori, la creşterea armoniei şi sfinţeniei întregii vieţi familiale. Atunci când părinţii s-ar afla în situaţii de lipsă, de boală, de singurătate sau de bătrâneţe, copiii adulţi le datorează ajutorul lor moral şi material.

460. Care sunt obligaţiile părinţilor faţă de copii?
     

     Părtaşi de paternitatea divină, părinţii sunt pentru copii primii responsabili ai educaţiei şi primii vestitori ai credinţei. Ei au obligaţia de a-i iubi şi a-i respecta pe copii ca persoane şi ca fii ai lui Dumnezeu şi de a se îngriji, pe cât posibil, de nevoile lor materiale şi spirituale, alegând pentru ei o şcoală potrivită şi ajutându-i cu sfaturi prudente în alegerea profesiunii şi a stării de viaţă. Îndeosebi, au misiunea de a-i educa în credinţa creştină.

461. Cum îi educă părinţii pe copiii lor la credinţa creştină?
     

     Îndeosebi cu exemplul, rugăciunea, cateheza familială şi participarea la viaţa eclezială.

462. Legăturile familiale sunt un bine absolut?
     

     Legăturile familiale, chiar dacă sunt importante, nu sunt absolute, pentru că prima vocaţie a creştinului este de a-l urma pe Isus, iubindu-l: "Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; cine îşi iubeşte fiica sau fiul mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine" (Mt 10,37). Părinţii trebuie să favorizeze cu bucurie urmarea lui Isus din partea copiilor lor, în orice stare de viaţă, chiar în viaţa consacrată sau în slujirea preoţească.

463. Cum trebuie exercitată autoritatea în diferitele domenii ale vieţii sociale?
     

     Trebuie exercitată întotdeauna ca o slujire, respectând drepturile fundamentale ale omului, o justă ierarhie a valorilor, legile, dreptatea distributivă şi principiul subsidiarităţii. În exercitarea autorităţii, fiecare trebuie să caute interesul comunităţii, şi nu propriul interes, şi trebuie să se inspire în deciziile sale din adevărul despre Dumnezeu, despre om şi despre lume.

464. Care sunt obligaţiile cetăţenilor faţă de autorităţile civile?
     

     Cei care sunt supuşi autorităţii trebuie să-i considere pe superiorii lor ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu, oferindu-le colaborarea leală pentru buna funcţionare a vieţii publice şi sociale. Aceasta presupune iubirea şi slujirea patriei, dreptul şi datoria de a vota, plătirea impozitelor, apărarea ţării şi dreptul la o critică mereu constructivă.

465. Când nu trebuie să asculte cetăţeanul de autorităţile civile?
     

     Cetăţeanul nu trebuie, în conştiinţă, să asculte atunci când legile autorităţilor civile se opun la exigenţele ordinii morale: "Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni" (Fap 5,29).

Pasajul solicitat se află inclus în Partea a treia : Viaţa în Cristos, Secţiunea a doua : Mărturisirea de credinţă creştină. Click aici pentru a vedea articolul în context.

Puteţi să mergeţi şi direct la indexul analitic.