CATEHISM

Aţi căutat articolele 401-414.

401. În ce constă dimensiunea socială a omului?
     

     Împreună cu chemarea personală la fericire, omul are dimensiunea socială ca şi componentă esenţială a naturii sale şi a vocaţiei sale. Într-adevăr, toţi oamenii sunt chemaţi la acelaşi scop, Dumnezeu însuşi; există o anumită asemănare între comuniunea persoanelor divine şi fraternitatea pe care oamenii trebuie să o instaureze între ei în adevăr şi în dragoste; iubirea faţă de aproapele este inseparabilă de iubirea faţă de Dumnezeu.

402. Care este raportul între persoană şi societate?
     

     Persoana este şi trebuie să fie principiul, subiectul şi scopul tuturor instituţiilor sociale. Anumite societăţi, cum ar fi familia şi comunitatea civică îi sunt necesare. Sunt utile şi alte asociaţii, atât în interiorul comunităţilor politice cât şi pe plan internaţional, respectând principiul subsidiarităţii.

403. Ce indică principiul subsidiarităţii?
     

     Acest principiu indică faptul că o societate de ordin superior nu trebuie să intervină în viaţa internă a unei societăţi de ordin inferior, privând-o de competenţele ei, ci trebuie mai degrabă să o susţină în caz de necesitate.

404. Ce mai cere o convieţuire umană autentică?
     

     Recere să se respecte dreptatea şi justa ierarhie a valorilor, precum şi să se subordoneze dimensiunile materiale şi instinctive dimensiunilor interioare şi spirituale. Îndeosebi, acolo unde păcatul perverteşte climatul social trebuie să se facă apel la convertirea inimilor şi la harul lui Dumnezeu, pentru a obţine schimbări sociale care să fie realmente în slujba oricărei persoane şi a întregii persoane. Dragostea, care cere şi face capabili de practicarea dreptăţii, este cea mai mare poruncă socială.

405. Pe ce se întemeiază autoritatea în societate?
     

     Orice comunitate umană are nevoie de o autoritate legitimă, care să asigure ordinea şi să contribuie la realizarea binelui comun. Această autoritate îşi găseşte fundamentul în natura umană, deoarece corespunde ordinii stabilite de Dumnezeu.

406. Când este exercitată autoritatea în mod legitim?
     

     Autoritatea este exercitată în mod legitim atunci când acţionează pentru binele comun şi pentru a-l obţine foloseşte mijloace permise din punct de vedere moral. De aceea, regimurile politice trebuie să fie determinate de decizia liberă a cetăţenilor şi trebuie să respecte principiul "statului de drept", în care legea este suverană, şi nu voinţa arbitrară a oamenilor. Legile nedrepte şi măsurile contrare ordinii morale nu obligă în conştiinţă.

407. Ce este binele comun?
     

     Prin bine comun se înţelege ansamblul condiţiilor de viaţă socială care permit grupurilor şi indivizilor să-şi atingă perfecţiunea.

408. Ce presupune binele comun?
     

     Binele comun presupune: respectarea şi promovarea drepturilor fundamentale ale persoanei; dezvoltarea bunurilor spirituale şi vremelnice ale persoanelor şi ale societăţii; pacea şi securitatea tuturor.

409. Unde se realizează în mod mai relevant binele comun?
     

     Realizarea cea mai completă a binelui comun se găseşte în acele comunităţi politice care apără şi promovează binele cetăţenilor şi al grupurilor intermediare, fără a uita binele universal al familiei umane.

410. Cum participă omul la realizarea binelui comun?
     

     Fiecare om, în funcţie de locul şi rolul pe care îl ocupă, participă la promovarea binelui comun, respectând legile drepte şi implicându-se în domeniile care recer asumarea unei responsabilităţi personale, cum ar fi grija faţă de propria familie şi angajare în munca proprie. Cetăţenii trebuie, pe cât este posibil, să ia parte activă la viaţa publică.

411. Cum asigură societatea dreptatea socială?
     

     Societatea asigură dreptatea socială atunci când respectă demnitatea şi drepturile persoanei, scop propriu al aceleiaşi societăţi. De asemenea, societatea urmăreşte dreptatea socială, care este legată de binele comun şi exercitarea autorităţii, atunci când realizează condiţiile ce permit asociaţiilor şi indivizilor să obţină ceea ce au dreptul.

412. Pe ce se întemeiază egalitatea dintre oameni?
     

     Toţi oamenii se bucură de o demnitate egală şi de drepturi fundamentale, deoarece, creaţi după chipul Dumnezeului unic şi înzestraţi cu acelaşi suflet raţional, au aceeaşi natură şi origine şi sunt chemaţi în Cristos, unicul mântuitor, la aceeaşi fericire veşnică.

413. Cum trebuie evaluate inegalităţile dintre oameni?
     

     Există inegalităţi nedrepte, economice şi sociale, care lovesc milioane de fiinţe umane; ele sunt în contradicţie făţişă cu Evanghelia, contrare dreptăţii, demnităţii persoanelor, păcii. Dar există şi diferenţe între oameni cauzate de diferiţi factori, care intră în planul lui Dumnezeu. Într-adevăr, el vrea ca fiecare să primească de la alţii ceea ce are nevoie, iar cei care au "talanţi" deosebiţi să-i împartă cu ceilalţi. Aceste diferenţe încurajează şi adesea obligă persoanele la mărinimie, la bunăvoinţă şi la împărtăşire şi incită culturile să se îmbogăţească reciproc.

414. Cum se exprimă solidaritatea umană?
     

     Solidaritatea, care provine din fraternitatea umană şi creştină, se exprimă înainte de toate în repartizarea justă a bunurilor, în remunerarea corectă a muncii şi în angajarea pentru o ordine socială mai dreaptă. Virtutea solidarităţii realizează şi împărtăşirea bunurilor spirituale ale credinţei, mai importante decât cele materiale.

Pasajul solicitat se află inclus în Partea a treia : Viaţa în Cristos, Secţiunea întâi : "Eu cred" - "Noi credem". Click aici pentru a vedea articolul în context.

Puteţi să mergeţi şi direct la indexul analitic.