CATEHISM

Aţi căutat articolele 372-377.

372. Ce este conştiinţa morală?
     

     Conştiinţa morală, prezentă în intimitatea persoanei, este o judecată a raţiunii, care, la momentul oportun, impune omului să facă binele şi să evite răul. Graţie ei, persoana umană percepe calitatea morală a unui act care trebuie îndeplinit sau este deja îndeplinit, permiţându-i să-şi asume responsabilitatea. Atunci când ascultă conştiinţa morală, omul prudent poate să audă glasul lui Dumnezeu care îi vorbeşte.

373. Ce implică demnitatea persoanei faţă de conştiinţa morală?
     

     Demnitatea persoanei umane implică rectitudinea conştiinţei morale (adică să fie de acord cu ceea ce este corect şi bun conform raţiunii şi legii divine). Din cauza aceleiaşi demnităţi personale, omul nu trebuie să fie constrâns să acţioneze împotriva conştiinţei şi nici nu trebuie împiedicat, în limitele binelui comun, să acţioneze în conformitate cu ea, mai ales în domeniul religios.

374. Cum se formează conştiinţa morală pentru a fi dreaptă şi vrednică de crezare?
     

     Conştiinţa morală dreaptă şi vrednică de crezare se formează prin educare, prin asimilarea cuvântului lui Dumnezeu şi a învăţăturii Bisericii. Este susţinută de darurile Duhului Sfânt şi ajutată de sfaturile persoanelor înţelepte. De asemenea, folosesc mult pentru formarea morală rugăciunea şi cercetarea cugetului.

375. Ce norme trebuie să urmeze mereu conştiinţa?
     

     Există trei norme generale: 1) nu este permis niciodată să se facă răul pentru ca să derive un bine; 2) aşa numita Regulă de aur: "Tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei" (Mt 7,12); 3) dragostea trece mereu prin respectarea aproapelui şi a conştiinţei sale, chiar dacă aceasta nu înseamnă a accepta ca un bine ceea ce obiectiv este un rău.

376. Conştiinţa morală poate da judecăţi eronate?
     

     Persoana trebuie să asculte întotdeauna de judecata sigură a propriei conştiinţe, însă poate da şi judecăţi eronate, din motive care nu sunt întotdeauna lipsite de vinovăţia personală. Însă nu se poate imputa persoanei răul făcut din ignoranţă involuntară, chiar dacă el rămâne din punct de vedere obiectiv un rău. Deci este necesară strădania pentru a corecta conştiinţa morală de erorile sale.

377. Ce este virtutea?
     

     Virtutea este o dispoziţie obişnuită şi fermă de a face binele. "Scopul unei vieţi virtuoase constă în a deveni asemenea lui Dumnezeu" (Sfântul Grigore de Nyssa). Există virtuţi umane şi virtuţi teologale.

Pasajul solicitat se află inclus în Partea a treia : Viaţa în Cristos, Secţiunea întâi : "Eu cred" - "Noi credem". Click aici pentru a vedea articolul în context.

Puteţi să mergeţi şi direct la indexul analitic.