CATEHISM

Aţi căutat articolele 295-320.

295. Pentru ce a instituit Cristos sacramentele Pocăinţei şi Ungerii bolnavilor?
     

     Cristos, medic al sufletului şi al trupului, le-a instituit pentru că viaţa nouă, dăruită nouă de către el în sacramentele iniţierii creştine, poate să fie slăbită şi chiar pierdută din cauza păcatului. De aceea Cristos a voit ca Biserica să continue lucrarea sa de vindecare şi de mântuire prin aceste sacramente.

296. Cum este numit acest sacrament?
     

     Este numit sacramentul Pocăinţei, al Reconcilierii, al Iertării, al Spovezii, al Convertirii.

297. Pentru ce există un sacrament al Reconcilierii după Botez?
     

     Pentru că viaţa nouă în har, primită la Botez, nu a suprimat slăbiciunea naturii umane, nici înclinaţia spre păcat (concupiscenţa), Cristos a instituit acest sacrament pentru convertirea celor botezaţi care s-au îndepărtat de el prin păcat.

298. Când a fost instituit acest sacrament?
     

     Domnul înviat a instituit acest sacrament când în seara Paştelui s-a arătat apostolilor săi şi le-a spus: "Primiţi pe Duhul Sfânt. Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (In 20,22-23).

299. Cei botezaţi au nevoie de convertire?
     

     Chemarea lui Cristos la convertire răsună încontinuu în viaţa celor botezaţi. Convertirea este o angajare continuă pentru întreaga Biserică, aceasta este sfântă, dar cuprinde în cadrul ei şi păcătoşii.

300. Ce este pocăinţa interioară?
     

     Este dinamismul "inimii căite" (Ps 51,19), mişcat de harul divin pentru a răspunde la iubirea milostivă a lui Dumnezeu. Implică durerea şi repulsia pentru păcatele comise, propunerea fermă de a nu mai păcătui în viitor şi încrederea în ajutorul lui Dumnezeu. Se hrăneşte cu speranţa în milostivirea divină.

301. În ce forme se exprimă pocăinţa în viaţa creştină?
     

     Pocăinţa se exprimă în forme foarte diferite, îndeosebi prin post, rugăciune, pomană. Acestea şi multe alte forme de pocăinţă pot fi practicate în viaţa zilnică a creştinului, îndeosebi în timpul Postului Mare şi în ziua penitenţială de vineri.

302. Care sunt elementele esenţiale ale sacramentului Reconcilierii?
     

     Sunt două: actele îndeplinite de om, care se converteşte sub acţiunea Duhului Sfânt, şi dezlegarea dată de preot, care în numele lui Cristos acordă iertarea şi stabileşte modalităţile de reparare.

303. Care sunt actele penitentului?
     

     Ele sunt: o atentă cercetare a cugetului; căinţa (sau părerea de rău), care este desăvârşită atunci când este motivată de iubirea faţă de Dumnezeu, nedesăvârşită dacă este întemeiată pe alte motive, şi care include propunerea de a nu mai păcătui; mărturisirea, care constă în acuzarea păcatelor făcută în faţa preotului; repararea (îndestularea), adică îndeplinirea anumitor acte de pocăinţă, pe care confesorul o impune penitentului pentru a repara dauna provocată de păcat.

304. Care păcate trebuie mărturisite?
     

     Trebuie mărturisite toate păcatele grave care încă nu au fost mărturisite, de care penitentul îşi aduce aminte după o atentă cercetare a cugetului. Mărturisirea păcatelor grave este unicul mod obişnuit pentru a obţine iertarea.

305. Când suntem obligaţi să mărturisim păcatele grave?
     

     Fiecare credincios, ajuns la vârsta raţiunii, are obligaţia de a mărturisi propriile păcate grave cel puţin o dată pe an, şi oricum înainte de a primi sfânta Împărtăşanie.

306. De ce pot fi şi păcatele lesne-iertătoare obiect al mărturisirii sacramentale?
     

     Mărturisirea păcatelor lesne-iertătoare este mult recomandată de Biserică, chiar dacă nu este necesară în mod strict, pentru că ne ajută să ne formăm o conştiinţă dreaptă şi să luptăm împotriva înclinaţiilor rele, pentru a ne lăsa vindecaţi de Cristos şi pentru a înainta în viaţa Duhului.

307. Cine este celebrantul acestui sacrament?
     

     Cristos a încredinţat slujirea reconcilierii apostolilor săi, episcopilor, succesorii lor, şi preoţilor, colaboratorii lor, care devin deci instrumente ale milostivirii şi dreptăţii lui Dumnezeu. Ei exercită puterea de a ierta păcatele în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

308. Cui îi este rezervată dezlegarea de unele păcate?
     

     Dezlegarea de unele păcate deosebit de grave (cum sunt cele pedepsite cu excomunicarea) este rezervată Scaunului Apostolic sau episcopului locului sau preoţilor autorizaţi de el, chiar dacă orice preot poate să dezlege de orice păcat şi excomunicare pe cel care se află în pericol de moarte.

309. Confesorul este obligat să păstreze secretul?
     

     Dată fiind delicateţea şi măreţia acestei slujiri şi respectul datorat persoanelor, fiecare confesor este obligat, fără nici o excepţie şi sub pedepse foarte severe, să menţină sigiliul sacramental, adică secretul absolut cu privire la păcatele cunoscute la Spovadă.

310. Care sunt efectele acestui sacrament?
     

     Efectele sacramentului Pocăinţei sunt: reconcilierea cu Dumnezeu şi deci iertarea păcatelor; reconcilierea cu Biserica; recuperarea stării de har, dacă s-a pierdut; iertarea pedepsei veşnice meritată din cauza păcatelor de moarte şi, cel puţin în parte, a pedepselor vremelnice care sunt consecinţe ale păcatului; pacea şi seninătatea conştiinţei şi mângâierea spiritului; creşterea forţelor spirituale pentru lupta creştină.

311. În unele cazuri se poate celebra acest sacrament prin mărturisirea generică şi dezlegarea colectivă?
     

     În cazuri de necesităţi grave (cum este pericolul iminent de moarte), se poate recurge la celebrarea comunitară a Reconcilierii cu mărturisirea generică şi dezlegarea colectivă, respectându-se normele Bisericii şi cu propunerea de a mărturisi individual păcatele grave în cel mai scurt timp.

312. Ce sunt indulgenţele?
     

     Indulgenţele sunt iertarea în faţa lui Dumnezeu a pedepsei vremelnice meritată pentru păcate, iertate deja în ceea ce priveşte vina, pe care credinciosul, sub condiţii determinate, o obţine pentru sine însuşi sau pentru răposaţi prin slujirea Bisericii, care, ca împărţitoare a răscumpărării, împarte comoara meritelor lui Cristos şi ale sfinţilor.

313. Cum este trăită boala în Vechiul Testament?
     

     În Vechiul Testament omul în timpul bolii experimentează propria limită şi în acelaşi timp percepe că boala este legată, în mod misterios, de păcat. Profeţii au intuit că ea putea să aibă şi o valoare răscumpărătoare pentru păcatele proprii şi ale altuia. Astfel, boala era trăită în faţa lui Dumnezeu, de la care omul implora vindecarea.

314. Ce semnificaţie are compasiunea lui Isus faţă de cei bolnavi?
     

     Compasiunea lui Isus faţă de cei bolnavi şi numeroasele sale vindecări ale bolnavilor sunt un semn clar că o dată cu el a venit împărăţia lui Dumnezeu şi deci victoria asupra păcatului, asupra suferinţei şi asupra morţii. Cu pătimirea şi moartea sa el dă un sens nou suferinţei, care, dacă este unită cu suferinţa sa, poate să devină mijloc de purificare şi de mântuire pentru noi şi pentru alţii.

315. Care este comportamentul Bisericii faţă de cei bolnavi?
     

     Biserica, primind de la Domnul porunca de a-i vindeca pe bolnavi, se angajează să o realizeze prin îngrijirea lor, însoţită de rugăciuni de mijlocire. Biserica are un sacrament special în favoarea bolnavilor, instituit de însuşi Cristos şi atestat de sfântul Iacob: "Este cineva dintre voi bolnav? Să-i cheme pe preoţii Bisericii şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului" (Iac 5,14-15).

316. Cine poate primi sacramentul Ungerii bolnavilor?
     

     Poate să-l primească acel credincios care începe să fie în pericol de moarte din cauza bolii sau bătrâneţii. Acelaşi credincios poate să-l primească din nou, atunci când are loc o agravare a bolii sau când se îmbolnăveşte de o altă boală gravă. Celebrarea acestui sacrament trebuie să fie precedată, pe cât posibil, de spovada individuală a bolnavului.

317. Cine administrează acest sacrament?
     

     El poate să fie administrat numai de episcopi sau preoţi.

318. Cum se celebrează acest sacrament?
     

     Celebrarea acestui sacrament constă în mod esenţial în ungerea cu untdelemn, binecuvântat de obicei de episcop, pe frunte şi pe mâinile bolnavului (în ritul roman, sau şi pe alte părţi ale trupului în alte rituri), însoţită de rugăciunea preotului, care imploră harul special al acestui sacrament.

319. Care sunt efectele acestui sacrament?
     

     El conferă un har deosebit, care uneşte mai intim pe bolnav cu pătimirea lui Cristos, pentru binele său şi pentru cel al întregii Biserici, dăruindu-i mângâiere, pace, curaj şi chiar iertarea păcatelor, dacă bolnavul nu a putut să se spovedească. Acest sacrament permite uneori, dacă vrea Dumnezeu, şi recuperarea sănătăţii fizice. În orice caz, Ungerea îl pregăteşte pe bolnav pentru trecerea în casa Tatălui.

320. Ce este Viaticul?
     

     Este Euharistia primită de cei care sunt în pragul părăsirii vieţii pământeşti şi se pregătesc pentru trecerea la viaţa veşnică. Primită în momentul trecerii din această lume la Tatăl, împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Cristos mort şi înviat este sămânţă de viaţă veşnică şi putere de înviere.

Pasajul solicitat se află inclus în Partea a doua : Celebrarea misterului creştin, Secţiunea a doua : Mărturisirea de credinţă creştină. Click aici pentru a vedea articolul în context.

Puteţi să mergeţi şi direct la indexul analitic.