CATEHISM

Aţi căutat articolele 251-294.

251. Cum se realizează iniţierea creştină?
     

     Ea se realizează prin sacramentele care pun temelia vieţii creştine: credincioşii, renăscuţi prin Botez, sunt întăriţi de Confirmaţiune (Mir) şi sunt hrăniţi de Euharistie.

252. Ce denumire are primul sacrament al iniţierii?
     

     Înainte de toate are denumirea de "botez" datorită ritului central cu care este celebrat: a boteza înseamnă "a cufunda" în apă. Cel care este botezat este cufundat în moartea lui Cristos şi învie împreună cu el ca "nouă creatură" (2Cor 5,17). Se mai numeşte şi "baia renaşterii şi reînnoirii în Duhul Sfânt" (Tit 3,5) şi "iluminare", pentru că cel botezat devine "fiu al luminii" (Ef 5,8).

253. Cum este prefigurat Botezul în vechea alianţă?
     

     În vechea alianţă sunt diferite prefigurări ale Botezului: apa, izvor de viaţă şi de moarte; arca lui Noe, care salvează prin intermediul apei; trecerea Mării Roşii, care eliberează Israelul din sclavia egipteană; trecerea Iordanului, care introduce Israelul în Ţara Promisă, imagine a vieţii veşnice.

254. Cine duce la împlinire aceste prefigurări?
     

     Isus Cristos, care, la începutul vieţii sale publice, a fost botezat de Ioan Botezătorul în Iordan; pe cruce, din coasta sa străpunsă, revarsă sânge şi apă, semne ale Botezului şi Euharistiei, şi după învierea sa încredinţează apostolilor această misiune: "Mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Mt 28,19-20).

255. De când şi cui administrează Biserica Botezul?
     

     Din ziua de Rusalii Biserica administrează Botezul celui care crede în Isus Cristos.

256. În ce constă ritul esenţial al Botezului?
     

     Ritul esenţial al acestui sacrament constă în cufundarea în apă a candidatului sau în a turna apă pe cap, în timp ce este invocat numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

257. Cine poate să primească Botezul?
     

     Poate primi Botezul orice persoană care încă nu a fost botezată.

258. De ce Biserica botează copiii?
     

     Pentru că, fiind născuţi cu păcatul strămoşesc, ei au nevoie să fie eliberaţi de puterea Celui Rău şi să fie transferaţi în împărăţia libertăţii fiilor lui Dumnezeu.

259. Ce se cere unuia care trebuie să primească Botezul?
     

     De la cel care trebuie să primească Botezul se cere profesiunea de credinţă, exprimată personal în cazul adultului, sau de către părinţi şi de către Biserică, în cazul copilului. Şi naşul sau naşa şi întreaga comunitate bisericească au o parte de responsabilitate în pregătirea pentru Botez (catehumenat), ca şi în dezvoltarea credinţei şi a harului baptismal.

260. Cine poate să boteze?
     

     Celebranţii obişnuiţi ai Botezului sunt episcopul şi preotul; în Biserica latină este şi diaconul. În caz de necesitate, poate boteza oricine, cu condiţia să intenţioneze să facă ceea ce face Biserica. El toarnă apă pe capul candidatului şi rosteşte formula trinitară baptismală: "Eu te botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh".

261. Este necesar Botezul pentru mântuire?
     

     Botezul este necesar pentru mântuire pentru cei cărora le-a fost vestită evanghelia şi care au posibilitatea de a cere acest sacrament.

262. Se poate mântui cineva fără Botez?
     

     Deoarece Cristos a murit pentru mântuirea tuturor, se pot mântui, fără Botez, şi cei care mor pentru cauza credinţei (Botezul sângelui), catehumenii şi toţi cei care sub impulsul harului, fără a-l cunoaşte pe Cristos şi Biserica, îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu şi se străduiesc să împlinească voinţa sa (Botezul dorinţei). Cât priveşte copiii morţi fără Botez, Biserica, în liturgia sa, îi încredinţează milostivirii lui Dumnezeu.

263. Care sunt efectele Botezului?
     

     Botezul iartă păcatul strămoşesc, toate păcatele personale şi pedepsele datorate păcatului; face părtaş la viaţa divină trinitară, prin harul sfinţitor; face părtaş la harul îndreptăţirii, care încorporează în Cristos şi în Biserica sa; face părtaş la preoţia lui Cristos şi constituie fundamentul de comuniune cu toţi creştinii; dăruieşte virtuţile teologale şi darurile Duhului Sfânt. Cel botezat aparţine pentru totdeauna lui Cristos: de fapt, este însemnat cu sigiliul de neşters al lui Cristos (caracterul).

264. Ce semnificaţie capătă numele creştin primit la Botez?
     

     Numele este important deoarece Dumnezeu îl cunoaşte pe fiecare pe nume, adică în unicitatea sa. Prin Botez, creştinul primeşte în Biserică propriul nume, de preferinţă cel al unui sfânt, în aşa fel încât acesta să-i ofere celui botezat un model de sfinţenie şi să-i asigure mijlocirea sa la Dumnezeu.

265. Care este locul Mirului în planul divin al mântuirii?
     

     În vechea alianţă, profeţii au vestit comunicarea Duhului Domnului lui Mesia aşteptat şi întregului popor mesianic. Întreaga viaţă şi misiune a lui Isus se desfăşoară într-o comuniune totală cu Duhul Sfânt. Apostolii îl primesc pe Duhul Sfânt la Rusalii şi vestesc "faptele minunate ale lui Dumnezeu" (Fap 2,11). Ei comunică celor nou botezaţi, prin impunerea mâinilor, darul aceluiaşi Duh. De-a lungul secolelor Biserica a continuat să trăiască din Duhul Sfânt şi să-l comunice fiilor săi.

266. De ce se numeşte Mir sau Confirmaţiune?
     

     Se numeşte Mir (în Bisericile Orientale: Miruire cu Sfântul Myron) datorită ritului său esenţial care este ungerea. Se numeşte Confirmaţiune, deoarece confirmă şi întăreşte harul baptismal.

267. Care este ritul esenţial al Mirului?
     

     Ritul esenţial al Mirului este ungerea cu sfânta crismă (untdelemn amestecat cu balsam, consacrat de episcop), care se face cu impunerea mâinii din partea slujitorului sacru care rosteşte cuvintele sacramentale proprii ritului. În Occident, această ungere se face pe fruntea celui botezat cu aceste cuvinte: "Primeşte pecetea darului Duhului Sfânt". În Bisericile Orientale de rit bizantin, ungerea se face şi pe alte părţi ale trupului, cu formula: "Pecetea darului Duhului Sfânt".

268. Care este efectul Mirului?
     

     Efectul Mirului este revărsarea specială a Duhului Sfânt, ca aceea de la Rusalii. Această revărsare imprimă în suflet un caracter de neşters şi aduce o creştere a harului baptismal: înrădăcinează mai profund în filiaţia divină; uneşte mai trainic cu Cristos şi cu Biserica sa; revigorează în suflet darurile Duhului Sfânt; dăruieşte o forţă specială pentru a mărturisi credinţa creştină.

269. Cine poate primi acest sacrament?
     

     Poate şi trebuie să-l primească, o singură dată, cel care deja a fost botezat, care, pentru a-l primi în mod eficace, trebuie să fie în stare de har.

270. Cine este administrează sacramentul Mirului?
     

     Celebrantul originar este episcopul. Astfel se arată legătura celui miruit cu Biserica în dimensiunea sa apostolică. Atunci când preotul conferă acest sacrament - aşa cum se întâmplă în mod obişnuit în Orient şi, în cazuri deosebite, în Occident - legătura cu episcopul şi cu Biserica este exprimată de preot, colaborator al episcopului, şi de sfânta crismă, consacrată de episcop.

271. Ce este Euharistia?
     

     Este însăşi jertfa trupului şi sângelui Domnului Isus, pe care el a instituit-o pentru a perpetua peste secole, până la întoarcerea sa, jertfa crucii, încredinţând astfel Bisericii sale memorialul morţii şi învierii sale. Este semnul unităţii, legătura dragostei, ospăţul pascal, în care este primit Cristos, sufletul este umplut de har şi este dăruită arvuna vieţii veşnice.

272. Când a instituit Isus Cristos Euharistia?
     

     A instituit-o în Joia Sfântă, "în noaptea în care era vândut" (1Cor 11,23), în timp ce celebra cu apostolii săi Ultima Cină.

273. Cum a instituit-o?
     

     După ce i-a adunat pe apostolii săi în cenacol, Isus a luat în mâinile sale pâinea, a frânt-o şi le-a dat-o lor spunând: "Luaţi şi mâncaţi din aceasta toţi: acesta este trupul meu care se jertfeşte pentru voi". Apoi a luat în mâinile sale potirul cu vin şi le-a spus: "Luaţi şi beţi din acesta toţi: acesta este potirul sângelui meu, al noului şi veşnicului legământ, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. Faceţi aceasta în amintirea mea".

274. Ce reprezintă Euharistia în viaţa Bisericii?
     

     Este izvorul şi culmea întregii vieţi creştine. În Euharistie se află culmea acţiunii sfinţitoare a lui Dumnezeu faţă de noi şi a cultului nostru faţă de el. Ea cuprinde tot binele spiritual al Bisericii: Cristos însuşi, Paştele nostru. Euharistia exprimă şi realizează comuniunea vieţii divine şi unitatea poporului lui Dumnezeu. Prin celebrarea euharistică ne unim deja cu liturgia din cer şi anticipăm viaţa veşnică.

275. Cum este numit acest sacrament?
     

     Bogăţia insondabilă a acestui sacrament se exprimă cu diferite denumiri, care evocă aspecte deosebite ale sale. Cele mai obişnuite sunt: Euharistie, sfânta Liturghie, Cina Domnului, frângerea pâinii, celebrare euharistică, memorialul pătimirii, morţii şi învierii Domnului, jrtfă sfântă, sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, sfintele taine, Preasfântul Sacrament al altarului, sfânta Împărtăşanie.

276. Cum se încadrează Euharistia în planul divin al mântuirii?
     

     În vechea alianţă Euharistia este prevestită mai ales în cina pascală anuală, celebrată în fiecare an de evrei cu pâine azimă, ca amintire a plecării neaşteptate şi eliberatoare din Egipt. Isus o vesteşte în învăţătura sa şi o instituie celebrând cu apostolii săi Ultima Cină în timpul unui ospăţ pascal. Biserica, fidelă faţă de porunca Domnului: "Faceţi aceasta în amintirea mea" (1Cor 11,24), a celebrat mereu Euharistia, mai ales duminica, ziua învierii lui Isus.

277. Cum se desfăşoară celebrarea Euharistiei?
     

     Se desfăşoară în două momente mari, care formează un singur act de cult: liturgia cuvântului, care cuprinde proclamarea şi ascultarea cuvântului lui Dumnezeu; liturgia euharistică, ce cuprinde prezentarea pâinii şi vinului, rugăciunea sau anafora, care conţine cuvintele consacrării, şi împărtăşania.

278. Cine este slujitorul sacru al Euharistiei?
     

     Este episcopul sau preotul, hirotonit în mod valid, care acţionează în persoana lui Cristos-capul şi în numele Bisericii.

279. Care sunt elementele esenţiale şi necesare pentru a realiza Euharistia?
     

     Sunt pâinea din grâu şi vinul din struguri.

280. În ce sens Euharistia este memorialul jertfei lui Cristos?
     

     Euharistia este memorial în sensul că face prezent şi actual jertfa pe care Cristos a oferit-o Tatălui, o dată pentru totdeauna, pe cruce, în favoarea omenirii. Caracterul de jertfă al Euharistiei se manifestă în înseşi cuvintele consacrării: "Acesta este trupul meu dăruit pentru voi" şi "Acest potir este noua alianţă în sângele meu, vărsat pentru voi" (Lc 22,19-20). Jertfa crucii şi jertfa Euharistiei sunt o unică jertfă. Sunt identici victima şi cel care oferă, este diferit doar modul de a se oferi: în mod sângeros pe cruce, în mod nesângeros în Euharistie.

281. În ce mod participă Biserica la jertfa euharistică?
     

     În Euharistie, jertfa lui Cristos devine şi jertfa mădularelor trupului său. Viaţa credincioşilor, lauda lor, suferinţa lor, rugăciunea lor, munca lor sunt unite cu cele ale lui Cristos. Ca jertfă, Euharistia este oferită şi pentru toţi credincioşii vii şi răposaţi, ca reparare a păcatelor tuturor oamenilor şi pentru a obţine de la Dumnezeu binefaceri spirituale şi vremelnice. La ofranda lui Cristos este unită şi Biserica din cer.

282. Cum este prezent Isus în Euharistie?
     

     Isus Cristos este prezent în Euharistie în mod unic şi incomparabil. De fapt, este prezent în mod adevărat, real, substanţial: cu trupul său şi sângele său, cu sufletul său şi dumnezeirea sa. Deci este prezent în ea în mod sacramental, adică sub speciile euharistice ale pâinii şi vinului, Cristos în întregime: Dumnezeu şi om.

283. Ce înseamnă transsubstanţiere?
     

     Transsubstanţiere înseamnă schimbarea întregii substanţe a pâinii în substanţa Trupului lui Cristos şi a întregii substanţe a vinului în substanţa Sângelui. Această schimbare se realizează în rugăciunea euharistică, prin eficacitatea cuvântului lui Cristos şi a acţiunii Duhului Sfânt. Totuşi, caracteristicile sensibile ale pâinii şi vinului, adică "speciile euharistice", rămân nealterate.

284. Frângerea pâinii îl împarte pe Cristos?
     

     Frângerea pâinii nu-l împarte pe Cristos: el este prezent în întregime în fiecare specie euharistică şi în toate părţile sale.

285. Până când continuă prezenţa euharistică a lui Cristos?
     

     Ea continuă atât timp cât subzistă speciile euharistice.

286. Ce tip de cult se datorează sacramentului Euharistiei?
     

     Se datorează cultul de latrie, adică de adoraţie, rezervat numai lui Dumnezeu atât în timpul celebrării euharistice, cât şi în afara ei. De fapt, Biserica păstrează cu cea mai mare atenţie ostiile consacrate, le duce la bolnavi şi la alte persoane care nu pot participa la sfânta Liturghie, le prezintă pentru adoraţia solemnă a credincioşilor, le poartă în procesiune şi invită la vizitarea şi adoraţia frecventă a Preasfântului Sacrament păstrat în tabernacol.

287. Pentru ce este Euharistia ospăţ pascal?
     

     Euharistia este ospăţ pascal deoarece Cristos, realizând în mod sacramental Paştele său, ne dăruieşte Trupul său şi Sângele său, oferite ca hrană şi băutură, şi ne uneşte cu el şi între noi în jertfa sa.

288. Ce semnifică altarul?
     

     Altarul este simbolul lui Cristos însuşi, prezent ca victimă de jertfă (altar-jertfa crucii) şi ca aliment ceresc ce ni se dăruieşte (altar-masă euharistică).

289. Când obligă Biserica să se participe la sfânta Liturghie?
     

     Biserica îi obligă pe credincioşi să participe la sfânta Liturghie în fiecare duminică şi în sărbătorile de poruncă şi recomandă să se participe la ea şi în celelalte zile.

290. Când trebuie să se primească sfânta Împărtăşanie?
     

     Biserica recomandă credincioşilor care participă la sfânta Liturghie să primească şi sfânta Împărtăşanie având dispoziţiile cuvenite, stabilind obligaţia de a primi sfânta Împărtăşanie cel puţin la Paşte.

291. Ce se cere pentru a primi sfânta Împărtăşanie?
     

     Pentru a primi sfânta Împărtăşanie trebuie să fim pe deplin încorporaţi Bisericii Catolice şi să fim în stare de har, adică fără conştiinţa de păcat de moarte. Cel care este conştient că a comis un păcat grav trebuie să primească sacramentul Reconcilierii înainte de a merge la Împărtăşanie. Sunt importante şi spiritul de reculegere şi de rugăciune, respectarea postului stabilit de Biserică şi atitudinea trupului (gesturile, hainele), în semn de respect faţă de Cristos.

292. Care sunt roadele sfintei Împărtăşanii?
     

     Sfânta Împărtăşanie măreşte unirea noastră cu Cristos şi cu Biserica sa, păstrează şi reînnoieşte viaţa de har primită la Botez şi la Mir şi ne face să creştem în iubire faţă de aproapele. Fortificându-ne în dragoste, şterge păcatele lesne-iertătoare şi ne fereşte în viitor de păcatele de moarte.

293. Când se poate administra creştinilor sfânta Împărtăşanie?
     

     Slujitorii catolici administrează în mod licit sfânta Împărtăşanie membrilor Bisericilor Orientale care nu sunt în comuniune deplină cu Biserica Catolică, atunci când aceştia o cer în mod spontan şi au dispoziţia cuvenită.
     Pentru membrii celorlalte comunităţi ecleziale, slujitorii catolici administrează în mod licit sfânta Împărtăşanie credincioşilor care, din motive grave, o cer în mod spontan, au dispoziţia cuvenită şi manifestă credinţa catolică în ceea ce priveşte sacramentul.

294. De ce Euharistia este "garanţia gloriei viitoare"?
     

     Pentru că Euharistia ne umple de orice har şi binecuvântare a cerului, ne întăreşte pentru pelerinajul din această viaţă şi ne face să dorim viaţa veşnică, unindu-ne deja cu Cristos înălţat la dreapta Tatălui, cu Biserica din cer, cu Preafericita Fecioară şi cu toţi sfinţii.

Pasajul solicitat se află inclus în Partea a doua : Celebrarea misterului creştin, Secţiunea a doua : Mărturisirea de credinţă creştină. Click aici pentru a vedea articolul în context.

Puteţi să mergeţi şi direct la indexul analitic.