CATEHISM

Aţi căutat articolele 161-193.

161. Pentru ce Biserica este una?
     

     Biserica este una pentru că are ca origine şi model unitatea unui singur Dumnezeu în Treimea persoanelor; ca întemeietor şi cap pe Isus Cristos, care restabileşte unitatea tuturor popoarelor într-un singur trup; ca suflet pe Duhul Sfânt, care uneşte toţi credincioşii în comuniunea în Cristos. Ea are o singură credinţă, o singură viaţă sacramentală, o unică succesiune apostolică, o speranţă comună şi aceeaşi dragoste.

162. Unde subzistă unica Biserică a lui Cristos?
     

     Unica Biserică a lui Cristos, ca societate constituită şi organizată în lume, subzistă (subsistit in) în Biserica Catolică, sub conducerea succesorului lui Petru şi a episcopilor în comuniune cu el. Numai prin ea se poate obţine plinătatea mijloacelor de mântuire, deoarece Domnul a încredinţat toate bunurile noii alianţe numai colegiului apostolic, al cărui cap este Petru.

163. Cum trebuie consideraţi creştinii necatolici?
     

     În Bisericile şi comunităţile ecleziale, care s-au despărţit de comuniunea deplină a Bisericii Catolice, se găsesc multe elemente de sfinţire şi de adevăr. Toate aceste bunuri provin de la Cristos şi stimulează spre unitatea catolică. Membrii acestor Biserici şi comunităţi sunt încorporaţi lui Cristos prin Botez; de aceea noi îi recunoaştem ca fraţi.

164. Cum trebuie să ne angajăm în favoarea unităţii creştinilor?
     

     Dorinţa de a restabili unirea tuturor creştinilor este un dar al lui Cristos şi o chemare a Duhului. Ea interesează toată Biserica şi se realizează prin convertirea inimii, rugăciune, cunoaştere fraternă reciprocă, dialog teologic.

165. În ce sens Biserica este sfântă?
     

     Biserica este sfântă deoarece Dumnezeu Preasfântul este autorul său; Cristos s-a dat pe sine însuşi pentru ea, pentru a o sfinţi şi a o face sfinţitoare; Duhul Sfânt îi dă viaţă prin iubire. În ea se află plinătatea mijloacelor de mântuire. Sfinţenia este vocaţia fiecărui membru al său şi scopul oricărei activităţi a ei. Biserica o numără printre membrii săi pe Fecioara Maria şi pe nenumăraţi sfinţi, ca modele şi mijlocitori. Sfinţenia Bisericii este izvorul sfinţirii fiilor săi, care, aici pe pământ, se recunosc cu toţii păcătoşi, au mereu nevoie de convertire şi de purificare.

166. Pentru ce Biserica este numită catolică?
     

     Biserica este catolică, adică universală, deoarece în ea este prezent Cristos: "Unde este Cristos Isus, acolo este Biserica Catolică" (Sfântul Ignaţiu din Antiohia). Ea vesteşte totalitatea şi integritatea credinţei; are şi administrează plinătatea mijloacelor de mântuire; este trimisă în misiune la toate popoarele din orice timp şi la oricare cultură aparţin.

167. Biserica particulară este catolică?
     

     Este catolică fiecare Biserică particulară (adică dieceza şi eparhia), formată din comunitatea creştinilor care sunt în comuniune de credinţă şi sacramente cu episcopul lor hirotonit în succesiunea apostolică şi cu Biserica Romei care "prezidează în dragoste" (Sfântul Ignaţiu din Antiohia).

168. Cine aparţine Bisericii Catolice?
     

     În mod diferit toţi oamenii aparţin sau sunt rânduiţi pentru unitatea catolică a poporului lui Dumnezeu. Este încorporat pe deplin Bisericii Catolice cel care, având Duhul lui Cristos, este unit cu ea de legătura mărturisirii de credinţă, a sacramentelor, a conducerii ecleziastice şi a comuniunii. Cei botezaţi care nu realizează în mod deplin această unitate catolică sunt şi ei într-o anumită comuniune, chiar dacă imperfectă, cu Biserica Catolică.

169. Care este raportul Bisericii Catolice cu poporul ebraic?
     

     Biserica Catolică recunoaşte raportul său cu poporul ebraic în faptul că Dumnezeu a ales acest popor, cel dintâi dintre toate, ca să primească cuvântul său. Poporului ebraic îi aparţin "înfierea şi mărirea, alianţele şi legea, cultul şi promisiunile; ai lor sunt patriarhii şi din ei vine, după trup, Cristos" (Rom 9,5). Spre deosebire de celelalte religii necreştine, credinţa ebraică este deja răspuns la revelaţia lui Dumnezeu în vechea alianţă.

170. Ce legătură există între Biserica Catolică şi religiile necreştine?
     

     Există o legătură dată, înainte de toate, de originea şi de scopul comun pentru întregul neam omenesc. Biserica Catolică recunoaşte că tot ceea ce este bun şi adevărat în celelalte religii vine de la Dumnezeu, este rază a adevărului său, poate să pregătească pentru primirea evangheliei şi să stimuleze spre unitatea omenirii în Biserica lui Cristos.

171. Ce înseamnă afirmaţia: "În afara Bisericii nu există mântuire"?
     

     Înseamnă că orice mântuire vine de la Cristos-capul prin mijlocirea Bisericii care este trupul său. Prin urmare, nu pot fi mântuiţi cei care, cunoscând Biserica întemeiată de Cristos şi necesară pentru mântuire, nu intră în ea şi nu perseverează în ea. În acelaşi timp, graţie lui Cristos şi Bisericii sale, pot obţine mântuirea cei care, fără vina lor, nu cunosc evanghelia lui Cristos şi Biserica sa, însă îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu şi, sub impulsul harului, se străduiesc să împlinească voinţa sa cunoscută prin glasul conştiinţei.

172. De ce trebuie Biserica să vestească evanghelia la toată lumea?
     

     Deoarece Cristos a poruncit: "Mergeţi, şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Mt 28,19). Acest mandat misionar al Domnului îşi are izvorul în iubirea veşnică a lui Dumnezeu, care l-a trimis pe Fiul său şi pe Duhul său pentru că "vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului" (1Tim 2,4).

173. În ce mod Biserica este misionară?
     

     Condusă de Duhul Sfânt, Biserica, în decursul istoriei, continuă misiunea lui Cristos însuşi. Prin urmare, creştinii trebuie să anunţe tuturor vestea bună adusă de Cristos, urmând drumul său, dispuşi şi la sacrificiul de sine până la martiriu.

174. Pentru ce Biserica este apostolică?
     

     Biserica este apostolică datorită originii sale, fiind construită pe "temelia apostolilor" (Ef 2,20); datorită învăţăturii sale, care este aceeaşi a apostolilor; datorită structurii sale, deoarece este instruită, sfinţită şi condusă, până la întoarcerea lui Cristos, de către apostoli, graţie succesorilor lor, episcopii, în comuniune cu succesorul lui Petru.

175. În ce constă misiunea apostolilor?
     

     Cuvântul apostol înseamnă trimis. Isus, trimisul Tatălui, i-a chemat la sine pe cei doisprezece, dintre discipolii săi, şi i-a constituit ca apostoli, făcând din ei martorii aleşi ai învierii sale şi temelia Bisericii. Le-a dat mandatul de a continua misiunea sa, spunând: "După cum Tatăl m-a trimis pe mine, vă trimit şi eu pe voi" (In 20,21) şi promiţând să fie cu ei până la sfârşitul lumii.

176. Ce este succesiunea apostolică?
     

     Succesiunea apostolică este transmiterea misiunii şi a puterii apostolilor, prin sacramentul Preoţiei, succesorilor lor, episcopii. Graţie acestei transmiteri, Biserica rămâne în comuniune de credinţă şi de viaţă cu originea sa, în timp ce de-a lungul secolelor îşi rânduieşte întregul apostolat pentru răspândirea împărăţiei lui Cristos pe pământ.

177. Cine sunt credincioşii?
     

     Credincioşii sunt cei care, încorporaţi lui Cristos prin Botez, sunt constituiţi membri ai poporului lui Dumnezeu. Făcuţi părtaşi, conform propriei condiţii, la funcţia preoţească, profetică şi regească a lui Cristos, ei sunt chemaţi să împlinească misiunea pe care Dumnezeu a încredinţat-o Bisericii. Între ei există o adevărată egalitate în demnitatea lor de fii ai lui Dumnezeu.

178. Cum este format poporul lui Dumnezeu?
     

     Din orânduire divină, în poporul lui Dumnezeu există slujitori sacri care au primit sacramentul Preoţiei şi formează ierarhia Bisericii. Ceilalţi sunt numiţi laici. Din rândul unora şi al altora provin credincioşii care se consacră în mod special lui Dumnezeu prin profesiunea sfaturilor evanghelice: castitatea în celibat, sărăcia şi ascultarea.

179. De ce a instituit Cristos ierarhia ecleziastică?
     

     Cristos a instituit ierarhia ecleziastică cu misiunea de a păstori poporul lui Dumnezeu în iubirea sa şi pentru aceasta i-a dat autoritate. Ea este formată din slujitori sacri: episcopi, preoţi, diaconi. Graţie sacramentului Preoţiei, episcopii şi preoţii, în exercitarea slujirii lor, acţionează în numele şi în persoana lui Cristos-capul; diaconii slujesc poporul lui Dumnezeu în diaconia (slujirea) cuvântului, a liturgiei, a carităţii.

180. Cum se realizează dimensiunea colegială a slujirii ecleziale?
     

     După exemplul celor doisprezece apostoli, aleşi şi trimişi împreună de Cristos, unirea membrilor ierarhiei ecleziastice este în slujba comuniunii tuturor credincioşilor. Fiecare episcop exercită slujirea sa, ca membru al colegiului episcopilor, în comuniune cu papa, devenind părtaş, împreună cu el, la grija pentru Biserica Universală. Preoţii exercită slujirea lor în preoţimea din Biserica particulară, în comuniune cu episcopul propriu şi sub conducerea sa.

181. De ce are slujirea eclezială şi un caracter personal?
     

     Slujirea eclezială are şi un caracter personal deoarece, în virtutea sacramentului Preoţiei, fiecare este responsabil în faţa lui Cristos, care l-a chemat personal, conferindu-i misiunea.

182. Care este misiunea papei?
     

     Papa, episcopul Romei şi succesorul sfântului Petru, este principiul perpetuu şi vizibil şi fundamentul unităţii Bisericii. Este vicarul lui Cristos, capul colegiului episcopilor şi păstorul întregii Biserici, asupra căreia, din orânduire divină, are putere deplină, supremă, nemijlocită şi universală.

183. Care este misiunea colegiului episcopilor?
     

     Colegiul episcopilor, în comuniune cu papa şi niciodată fără el, exercită şi el asupra Bisericii puterea supremă şi deplină.

184. Cum realizează episcopii misiunea lor de a învăţa?
     

     Episcopii, în comuniune cu papa, au datoria de a vesti tuturor cu fidelitate şi cu autoritate evanghelia, ca martori autentici ai credinţei apostolice, învestiţi cu autoritatea lui Cristos. Prin simţul supranatural al credinţei, poporul lui Dumnezeu aderă în mod neclintit la credinţă, sub conducerea magisteriului viu al Bisericii.

185. Când se realizează infailibilitatea magisteriului?
     

     Infailibilitatea se realizează atunci când pontiful Roman, în virtutea autorităţii sale de păstor suprem al Bisericii, sau colegiul episcopilor în comuniune cu papa, mai ales reunit într-un conciliu ecumenic, proclamă printr-un act definitiv o învăţătură referitoare la credinţă sau la morală şi atunci când papa şi episcopii, în magisteriul lor obişnuit, sunt în acord în propunerea unei învăţături ca definitive. La aceste învăţături fiecare credincios trebuie să adere cu supunerea credinţei.

186. Cum exercită episcopii slujirea de a sfinţi?
     

     Episcopii sfinţesc Biserica împărţind harul lui Cristos prin slujirea cuvântului şi a sacramentelor, îndeosebi a Euharistiei, de asemenea, prin rugăciunea, exemplul şi munca lor.

187. Cum exercită episcopii funcţia de a conduce?
     

     Fiecare episcop, ca membru al colegiului episcopilor, are în mod colegial grija pentru toate Bisericile particulare şi pentru întreaga Biserică împreună cu ceilalţi episcopi uniţi cu papa. Episcopul, căruia îi este încredinţată o Biserică particulară, o conduce cu autoritatea puterii sacre proprii, obişnuite şi nemijlocite, exercitată în numele lui Cristos, bunul păstor, în comuniune cu întreaga Biserică şi sub conducerea succesorului lui Petru.

188. Care este vocaţia credincioşilor laici?
     

     Credincioşii laici au ca vocaţie proprie aceea de a căuta împărăţia lui Dumnezeu, luminând şi rânduind realităţile vremelnice conform lui Dumnezeu. Astfel realizează chemarea la sfinţenie şi la apostolat, adresată tuturor celor botezaţi.

189. Cum sunt părtaşi credincioşii laici la funcţia preoţească a lui Cristos?
     

     Ei sunt părtaşi la această funcţie oferind - ca jertfă spirituală "plăcută lui Dumnezeu prin Isus Cristos" (1Pt 2,5), mai ales în Euharistie -, propria viaţă împreună cu toate faptele, rugăciunile şi iniţiativele apostolice, viaţa de familie şi munca zilnică, neplăcerile vieţii suportate cu răbdare şi alinarea trupească şi spirituală. Astfel, şi laicii, dedicaţi lui Cristos şi consacraţi de Duhul Sfânt, îi oferă lui Dumnezeu lumea însăşi.

190. Cum sunt părtaşi la funcţia profetică?
     

     Sunt părtaşi la această funcţie primind tot mai mult în credinţă cuvântul lui Cristos şi vestindu-l lumii prin mărturia vieţii şi prin cuvânt, prin acţiunea evanghelizatoare şi cateheză. Această acţiune evanghelizatoare capătă o eficacitate deosebită din faptul că este înfăptuită în condiţiile obişnuite din lume.

191. Cum sunt părtaşi la funcţia regească?
     

     Laicii sunt părtaşi la funcţia regească a lui Cristos, după ce au primit de la el puterea de a învinge păcatul în ei înşişi şi în lume, prin lepădarea de sine şi sfinţenia vieţii. Ei exercită diferite slujiri în slujba comunităţii şi impregnează cu valoare morală activităţile vremelnice ale omului şi instituţiile societăţii.

192. Ce este viaţa consacrată?
     

     Este o stare de viaţă recunoscută de Biserică. Este răspunsul liber dat unei chemări speciale a lui Cristos, prin care cei consacraţi se dedică total lui Dumnezeu şi tind spre perfecţiunea iubirii prin lucrarea Duhului Sfânt. Această consacrare se caracterizează prin practicarea sfaturilor evanghelice.

193. Ce oferă viaţa consacrată pentru misiunea Bisericii?
     

     Viaţa consacrată participă la misiunea Bisericii printr-o dăruire deplină lui Cristos şi fraţilor, mărturisind speranţa împărăţiei cereşti.

Pasajul solicitat se află inclus în Partea întâi : Mărturisirea credinţei, Secţiunea a doua : Mărturisirea de credinţă creştină. Click aici pentru a vedea articolul în context.

Puteţi să mergeţi şi direct la indexul analitic.