CATEHISM

ARTICOLUL 10
«Cred în iertarea păcatelor»

976.    Simbolul apostolilor leagă credinţa în iertarea păcatelor de credinţa în Duhul Sfânt, dar şi de credinţa în Biserică şi în împărtăşirea sfinţilor. Dăruindu-l pe Duhul Sfânt apostolilor săi, Cristos cel înviat le-a conferit propria sa putere divină de a ierta păcatele: «Primiţi pe Duhul Sfânt. Cui îi veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar cui i le veţi ţine, vor fi ţinute» (In 20, 22-23.)

       (A doua parte a Catehismului va trata în mod explicit despre iertarea păcatelor prin Botez, prin sacramentul Pocăinţei şi prin celelalte sacramente, mai ales prin Euharistie. E suficient, deci, să evocăm aici pe scurt câteva date fundamentale.)

I. Un singur Botez spre iertarea păcatelor

977.    Mântuitorul a legat iertarea păcatelor de credinţă şi de Botez: «Mergeţi în lumea întreagă şi vestiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza va fi mântuit» (Mc 16, 15-16). Botezul este primul şi principalul sacrament al iertării păcatelor, pentru că ne uneşte cu Cristos mort pentru păcatele noastre, înviat pentru îndreptăţirea noastră [1610] ca «să trăim şi noi în înnoirea vieţii» (Rom 6, 4).

978.    «În clipa când facem prima mărturisire de credinţă primind sfântul Botez care ne purifică, iertarea pe care o primim este atât de totală şi de deplină încât nu ne mai rămâne nimic de şters, nici din păcatul strămoşesc, nici din greşelile săvârşite din voinţă proprie şi nu ne mai rămâne nici o pedeapsă de îndurat pentru a le ispăşi (...). Totuşi, harul Botezului nu eliberează pe nimeni de toate slăbiciunile firii. Dimpotrivă, avem încă de luptat cu înclinaţiile poftei, care nu încetează să ne îndemne spre rău [1611].»

979.    În această luptă cu înclinaţia spre rău, cine poate fi «destul de viteaz şi de vigilent ca să evite orice rană» a păcatului? «Deci, dacă era necesar ca Biserica să aibă puterea de a ierta păcatele, trebuia şi ca Botezul să nu fie singurul ei mijloc de a folosi aceste chei ale Împărăţiei cerurilor pe care le primise de la Isus Cristos; trebuia ca ea să fie capabilă să ierte păcatele oricărui păcătos care se căieşte, chiar dacă ar fi păcătuit până în ultima clipă a vieţii [1612].»

980.    Omul botezat poate fi reconciliat cu Dumnezeu şi cu Biserica prin sacramentul Pocăinţei:

II. Puterea cheilor

981.    Cristos, după ce a înviat, i-a trimis pe apostoli «să vestească în numele lui pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile» (Lc 24, 47). Această «slujire a împăcării» (2 Cor 5, 18) apostolii şi urmaşii lor nu o împlinesc numai vestind oamenilor iertarea lui Dumnezeu meritată pentru noi de Cristos şi chemându-i la convertire şi la credinţă, ci şi împărtăşindu-le iertarea păcatelor prin Botez şi împăcându-i cu Dumnezeu şi cu Biserica datorită puterii cheilor primite de la Cristos:

982.    Nu există nici o greşeală, oricât de gravă, pe care Sfânta Biserică să nu o poată ierta. «Nu există nimeni, oricât de rău şi de vinovat ar fi, care să nu fie dator să spere cu certitudine iertarea, cu condiţia ca părerea sa de rău să fie sinceră [1616].» Cristos, care a murit pentru toţi oamenii, vrea ca în Biserica sa porţile iertării să fie totdeauna deschise pentru oricine se întoarce de la păcat [1617].

983.    Cateheza se va strădui să trezească şi să hrănească la credincioşi credinţa în măreţia neasemuită a darului pe care Cristos cel înviat l-a făcut Bisericii sale: misiunea şi puterea de a ierta cu adevărat păcatele prin slujirea apostolilor şi a urmaşilor lor:

PE SCURT

Note