CATEHEZĂ 

Cateheze despre Sfântul Paul
sursa: www.pastoratie.ro

Cateheza nr. 1

Iulie 2008

Fascinația sfântului apostol Paul

Pe bună dreptate s-a afirmat că sfântul apostol Paul merită să fie cunoscut de cei care nu s-au aplecat niciodată asupra scrierilor sale și să fie aprofundat de cei care sunt deja familiarizați cu el. De fapt, a-l cunoaște pe sfântul Paul înseamnă a pătrunde într-un univers fascinant al unui om din vremea începuturilor Bisericii, căruia Dumnezeu, cel unic în ființă și întreit în persoană, i s-a revelat într-un mod unic. Datorită măreției sale, apostolul Paul a fost definit drept "al doilea fondator al creștinismului", dar această definiție este ambiguă, întrucât îl plasează pe apostolul neamurilor la același nivel cu Isus sau ca alternativă a lui Isus. Paul nu este un al doilea fondator al creștinismului, dar este adevărat că el transpune într-un nou orizont socio-cultural mesajul mântuirii adus de Isus Cristos.

Toate generațiile de creștini, de la începuturi până astăzi, au privit spre sfântul Paul ca spre o personalitate unică și fascinantă, în viața și scrierile căruia au descoperit comori extraordinare. Fascinat de "superioritatea cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul" (Fil 3,8), apostolul Paul a facilitat creștinilor de ieri și de azi cunoașterea și înțelegerea misterului lui Isus Cristos și a operei sale răscumpărătoare în favoarea tuturor oamenilor. Această primă cateheză paulină își propune să prezinte câteva mărturii din diferitele perioade ale istoriei Bisericii, care pun în lumină ce a însemnat apostolul Paul pentru generațiile trecute de creștini și ce înseamnă pentru noi, cei de astăzi.

Paul din Tars nu a primit nici o atenție din partea lumii mari a primului secol al erei creștine, nefiind menționat nicăieri în literatura greco-romană. Dar și literatura iudaică tace despre el. În creștinism însă, sfântul Paul s-a bucurat de o atenție unică, dar nu egală în toate epocile istoriei Bisericii.

Începem cu primul secol al erei creștine, perioadă în care Paul din Tars a exercitat asupra creștinilor o fascinație extraordinară. Aceștia au adunat scrisorile sale ca pe niște comori de mare preț și le-au răspândit pretutindeni, recunoscându-le autoritatea și inspirația. De fapt, din punct de vedere istoric, scrierile sale sunt primele care vor face parte din canonul celor 27 de scrieri ale Noului Testament. Pentru a ne face o idee despre atenția și respectul de care s-a bucurat apostolul neamurilor în primul secol creștin este suficient să ne gândim că Faptele Apostolilor, care tace cu privire la activitatea celor mai mulți dintre cei doisprezece apostoli, dedică mai bine de jumătate din pagini vieții și extraordinarei opere misionare a lui Paul din Tars.

Printre mărturiile părinților apostolici se remarcă elogiul adus lui Paul de către sfântul Ignațiu de Antiohia, martirizat la Roma înainte de 117 d.C. În Scrisoarea către efeseni, Ignațiu de Antiohia, adresându-se celor din Efes, evocă personalitatea sfântului Paul cu aceste cuvinte: "Voi sunteți cei inițiați în taine împreună cu Paul, omul cel sfințit, cel ce a suferit martiriul, cel vrednic de fericire, pe ale cărui urme facă Dumnezeu să fiu găsit și eu, când voi ajunge înaintea lui Dumnezeu; pe urmele lui Paul, care, într-o întreagă epistolă, vă pomenește pe voi în Cristos Isus".

Din perioada patristică avem mărturia sfântului Ieronim (+ 420), marele traducător și interpret al Bibliei, care nu ezitase să scrie că Paul "nu se preocupa atât de mult de cuvinte, o dată ce pusese în siguranță semnificația". În scrierile sale, apostolul neamurilor nu se preocupă atât de mult de frumusețea discursului, deși are unele pagini de o perfecțiune literară unică, ci preferă să numească lucrurile într-o manieră directă.

Sfântul Augustin (+ 430) a fost influențat decisiv de sfântul Paul în ultima și cea mai importantă fază a vieții sale (cca. 396-430). Iată mărturia sa despre impactul pe care cunoașterea scrierilor apostolului neamurilor l-a avut asupra sa: "Cu aviditate m-am aruncat atunci asupra venerabilelor Scripturi inspirate de Duhul tău, mai ales asupra acelora ale apostolului Paul; și atunci s-au risipit întrebările care mai înainte mă făcuseră să găsesc contradicții interne și discordanțe cu afirmațiile Legii și ale Profeților. Mi-a apărut atunci unică viziunea acelor voci caste și am ajuns la un tremurător entuziasm" (Confessiones, VII, 21).

De la perioada sfinților părinți, facem un salt până la perioada reformei din secolul al XVI-lea, perioadă din care avem frumoasa mărturie a reformatorului german Martin Luther. Acesta voia ca toți creștinii, nu numai să învețe cuvântul lui Paul "pe de rost, cuvânt cu cuvânt", ci, mai mult, să folosească scrierile sale mereu ca o "pâine zilnică a sufletelor".

În același secol, un mare cercetător al Scripturilor, Erasmus de Rotterdam (+ 1536) spunea: "Se asudă pentru a explica ideile poeților și ale oratorilor, dar cu acest scriitor (Paul) se asudă și mai mult, pentru a înțelege ce vrea și unde țintește". Într-adevăr, limbajul din scrisorile pauline nu este ușor, ci presupune un efort din partea celui care citește.

Din secolul al XVI-lea trecem la o mărturie din perioada contemporană, dar rămânem la aceeași temă, respectiv limbajul paulin. Prestigiosul biblist italian Gianfranco Ravasi caracterizează limbajul paulin astfel: "Limbajul său este efectiv ciudat, pătruns de năvălnicia gândirii sale și de pasiunea sa: el nu vrea ca incandescența mesajului care trebuie comunicat să se răcească în tiparele reci ale stilului și regulilor, în fine a unui text frumos. Dar chiar această rebeliune devine motivul fascinației pe care Apostolul a exercitat-o întotdeauna cu scrierile sale". Și-l citează mai departe pe celebrul episcop și orator francez Bossuet, care, într-un panegiric din 1659, afirma că sfântul Paul "nu măgulește urechile, ci lovește direct la inimă".

Același Ravasi observă cum acel cuvânt sobru al Apostolului e exercitat o influență extraordinară asupra ambientului cultural din primele secole ale erei creștine, făcând să cadă atâtea structuri și locuri comune ale puterii și culturii imperiale romane. Ceea ce s-a întâmplat atunci, se întâmplă și astăzi, așa cum observă scriitorul și regizorul italian Pier Paolo Pasolini, care scrie: "Paul este aici, astăzi, între noi. El demolează în manieră revoluționară, cu simpla forță a mesajului său religios, un tip de societate fondată pe violența de clasă, pe imperialism, pe sclavagism".

De unde această putere extraordinară a cuvântului apostolului Paul și puterea sa transformatoare? Răspunde același Gianfranco Ravasi: "Puterea, pasiunea și entuziasmul mesajului său religios constau în iubirea pentru Isus Cristos. O iubire care îl face să dicteze paginile cele mai intense și mai splendide".

Pentru a-l înțelege pe sfântul Paul este necesar să luăm în mână și să citim scrisorile sale, care sunt în măsură să dea un sens speranței omului de astăzi. Cine deschide Noul Testament pentru a citi scrierile apostolului Paul descoperă acolo viziunea unui om căruia Dumnezeu i-a revelat viitorul, găsește acolo un chip uimit de victoria luminii.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire