CATEHEZĂ

Cateheza a XV-a:
Botezul, poarta Împărăţiei (III)

Motto: "Domnul însuşi arată că Botezul este necesar pentru mântuire" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1257).

Introducere

În cateheza de astăzi, ultima din cele trei dedicate Botezului, vom insista asupra unor elemente care mai degrabă ţin de praxeologia săvârşirii acestui sacrament care ne deschide larg porţile Ierusalimului ceresc. Astfel, vom stabili pe baza Codului de drept canonic şi a Catehismului Bisericii Catolice care anume sunt condiţiile de bază ale împlinirii botezului, precum şi celelalte aspecte: cine poate fi botezat, cine celebrează, unde poate avea loc botezul.

Cuprins

Canonul 849 din Codul de drept canonic ne oferă o adevărată sinteză despre Botez: "Botezul, poartă a sacramentelor, necesar pentru mântuire în fapt sau cel puţin în dorinţă, prin care oamenii sunt eliberaţi de păcate, renăscuţi ca fii ai lui Dumnezeu, configuraţi lui Cristos printr-un caracter indelebil şi încorporaţi în Biserică, este conferit în mod valid numai prin baia cu apă adevărată şi prin rostirea formulei necesare". Acest articol ne spune esenţialul despre Botez:

1) este necesar pentru mântuire;

2) este "poarta sacramentelor";

3) eliberează de păcate;

4) renaşte oamenii ca fii ai lui Dumnezeu;

5) încorporează în Biserică;

6) este conferit în mod valid numai prin baia cu apă adevărată şi prin rostirea invocaţiei necesare.

Înainte însă de a vorbi despre Botez, este absolut necesar să cunoaştem condiţiile necesare acestui sacrament pentru cele două categorii de candidaţi: adulţii şi copiii. În ceea ce-i priveşte pe adulţi, Biserica subliniază că în cazul lor "Catehumenatul (pregătirea pentru Botez) ocupă un loc important" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1247). Documentul normativ pentru pregătirea adulţilor este Ordo initiationis christianae adultorum publicat în anul 1972 la Vatican cu binecuvântarea Papei Paul al VI-lea. Iată cum este descrisă aici pregătirea adulţilor pentru botez: "(...) formare la viaţa creştină integrală (...) prin care ucenicii se ataşează de Cristos, Învăţătorul lor. Aşadar, catehumenii să fie iniţiaţi (...) în misterul mântuirii, în trăirea Evangheliei şi, prin rituri sacre celebrate în mod succesiv, să fie introduşi în viaţa de credinţă, în viaţa liturgică şi în dragostea poporului lui Dumnezeu" (art. 19 şi 98 din Ordo initiationis christianae adultorum, citate în art. 1248 din Catehismul Bisericii Catolice).

În ceea ce-i priveşte pe copii, am vorbit de mai multe ori despre motivul principal al pedobaptismului: doctrina păcatului originar, formulată cu claritate de Sfântul Augustin şi urmaşii săi. Ca să recapitulăm încă o dată această învăţătură e suficient un citat din catehism: "Născându-se cu o natură umană decăzută şi întinată de păcatul strămoşesc, copiii ai şi ei nevoie de naşterea cea nouă prin Botez ca să fie eliberaţi de puterea întunericului şi să fie strămutaţi în Împărăţia libertăţii fiilor lui Dumnezeu, la care toţi oamenii sunt chemaţi. Pura gratuitate a harului se arată în chip deosebit în botezul copiilor. Biserica şi părinţii l-ar priva pe copil de harul inestimabil de a deveni fiu al lui Dumnezeu dacă nu i-ar conferi Botezul la puţin timp după naştere" (art. 1250).

Abia de aici încolo survine efortul cel mai consistent al familiei: "La toţi cei botezaţi, copii sau adulţi, credinţa trebuie să crească după Botez" (art. 1254). De ce? Pentru că acea "credinţă cerută pentru Botez nu este o credinţă perfectă şi matură, ci un început chemat să se dezvolte" (art. 1253). Aici survin funcţiile decise ale părinţilor, ale naşului şi naşei, ale comunităţii bisericeşti. Dacă vedem în jurul nostru înmulţindu-se păcatele celor botezaţi, diagnosticul e simplu de pus: comunităţi nu există sau sunt în derivă, naşii şi părinţii îşi nescotesc îndatoririle. Atenţie! Rolul şi îndatoririle naşilor şi părinţilor nu sunt facultative! Catehismul ne spune că este un adevărat officium pe care Biserica îl încredinţează acestora. Dacă această funcţie este nesocotită, acest lucru ne arată exact cât de mult înseamă Biserica pentru respectivele persoane.

Haideţi să mergem mai departe, văzând elemnetele canonice ale Botezului. Mai întâi cine se poate boteza? "Orice fiinţa umană nebotezată, şi numai ea, este capabilă să primească Botezul" (canonul 864 din Codul de drept canonic). Evident, această persoană trebuie să fie liberă şi să-şi fi manifestat voluntar dorinţa de a primi Botezul. În plus, este necesară cunoaşterea adevărurilor de credinţă şi a obligaţiilor creştine şi să aibe căinţă sinceră pentru păcatele din trecut. Aceasta în cazul adulţilor. În cazul copiilor, naşii trebuie să îndeplinească aceste condiţii. Aici survin câteva elemente care trebuiesc cunoscute. Ca un copil să fie botezat trebuie ca:

"1. părinţii, cel puţin unul dintre ei, sau cine le ţine locul să fie de acord;

2. să existe speranţa întemeiată că el va fi educat în religia catolică; dacă această speranţă lipseşte întru totul, Botezul să fie amânat conform prescripţiilor dreptului particular, explicându-se părinţilor motivul amânării" (can. 868).

Dacă un copil se află în pericol de moarte, el trebuie să fie botezat cu orice preţ, chiar dacă este din părinţi necatolici şi aceştia nu sunt de acord (can. 867 şi 868 § 2). Grija pentru mântuire trebuie să primeze totdeauna. De aceea fetuşii avortaţi, dacă sunt vii, trebuiesc botezaţi. La fel, copiii găsiţi la care nu există certitudinea botezului.

O chestiune asupra căreia trebuie să insistăm este problema naşilor. Vă aduceţi aminte celebrul film al lui Francis Ford Coppola, The God Father (Naşul)? Cam aşa arată astăzi naşii: bogaţi şi cu relaţii. Şi cei de botez şi cei de cununie. Biserica însă are cu totul alte criterii pentru a alege naşii corespunzători. Ca să fim în clar, vom cita articolul 874 din Codul de drept canonic despre această problemă:

"§ 1. Ca cineva să fie admis să îndeplinească funcţia de naş, trebuie:

1. să fie desemnat de către cel care se botează sau de către părinţii acestuia, ori, în lipsa acestora, de către paroh sau de către celebrantul Botezului, şi să aibă intenţia şi capacitatea de a îndeplini această funcţie;

2. să fi împlinit vârsta de şaisprezece ani, dacă Episcopul diecezan nu a stabilit o altă vârstă, ori dacă parohul sau celebrantul nu consideră că, dintr-un motiv just, se poate admite o excepţie;

3. să fie catolic, să fi primit Mirul şi Preasfântul Sacrament al Euharistiei, şi totodată să ducă o viaţă conformă cu credinţa şi cu funcţia ce trebuie să şi-o asume;

4. să nu fie împiedicat de vreo pedeapsă canonică impusă sau declarată în mod legitim;

5. să nu fie tatăl sau mama celui care se botează.

§ 2. Un botezat care aparţine la o comunitate eclezială necatolică să fie admis numai împreună cu un naş catolic şi numai în calitate de martor al Botezului".

În ceea ce priveşte locul celebrării, Sfânta Biserică insistă ca acest loc să fie spaţiul sacru, eclezial, şi atunci când este posibil chiar în noaptea Învierii.

Un ultim capitol, delicat, îl reprezintă situaţia celor morţi nebotezaţi. Ce soartă au ei? După mila lui Dumnezeu, soarta lor poate fi benefică, în următoarele condiţii:

1. dacă a existat intenţia (dorinţa) de a se boteza însoţită de o anumită credinţă;

2. dacă cel care a murit a fost botezat cu propriul sânge (este vorba despre moartea martirică);

3. în privinţa pruncilor morţi nebotezaţi, Biserica ne spune că trebuie să sperăm în existenţa unei căi de mântuire pentru ei, după marea milă a lui Dumnezeu (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1261).

Concluzii

Din toate cele rezumate astăzi pe baza dreptului canonic al Bisericii, înţelegem cât de important este Botezul. De aceea Biserica îngăduie ca, în condiţii extreme în care lipseşte un preot, chiar şi simpli laici să celebreze Botezul în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh turnând apă pe capul candidatului. De aceea, cu atât mai mult, noi toţi trebuie să fim atenţi să nu stingem focul aprins de Dumnezeu în sufletele noastre prin acest sacrament vivificant!