CATEHEZĂ

Cateheza a XIV-a:
Botezul, poarta Împărăţiei (II)

Motto: "Toate prefigurările din Vechiul Testament îşi găsesc împlinirea în Isus Cristos" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1223).

Introducere

Dacă în cateheza anterioară am vorbit despre necesitatea Botezului din punctul de vedere al istoriei mântuirii, astăzi vom încerca să cunoaştem cele mai importante semnificaţii simbolice ale botezului. Căci fiecare gest, fiecare obiect sacru este încărcat de sens. Nimic din ceea ce intră în structura ceremoniei Sacramentului Botezului - ca şi a oricărei alte taine - nu este întâmplător. Dumnezeu însuşi este cel care operează prin lucrarea harului său sfinţitor, dar, totodată, El ne transmite un întreg mesaj, o întreagă istorie care este rezumată în gesturile săvârşite de sacerdoţi. Pe de altă parte, este absolut necesar să subliniem că nici un Sacrament nu se limitează la a ne trimite la istorii vechi. Nu. El pur şi simplu ne introduce într-o altă ordine a existenţei, făcându-ne să participăm într-un mod misterios la toate evenimentele mântuirii. Înainte de a pătrunde în simbolismul baptismal, să ne reamintim ceea ce spuneam în cateheza anterioară: după cum arăta Sfântul Grigore de Nyssa, Botezul reprezintă re-creaţia fiecăruia dintre cei botezaţi, care, din starea unei făpturi supuse morţii păcatului, este re-înviată fiind introdusă în Viaţa veşnică a Mântuitorului Cristos. Fiind deci mult mai mult decât o simplă ceremonie pioasă: "Prin botez suntem eliberaţi de păcat şi renăscuţi ca fii ai lui Dumnezeu, devenim mădulare ale lui Cristos, suntem încorporaţi în Biserică şi făcuţi părtaşi la misiunea ei" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1213).

Cuprins

Botezul nu este şi nu trebuie să fie o ceremonie privată. Căci el dă seama de bogăţiile spirituale ale vieţii ecleziale, faţă de care, adesea, mulţi credincioşi sunt opaci. De aceea acest sacrament trebuie slujit în biserică (desigur, cu excepţia unor situaţii speciale), solicitând din partea credincioşilor o anumită atenţie: "Semnificaţia şi harul sacramentului Botezului apar limpede în riturile celebrării sale. Numai urmărind, printr-o participare atentă, gesturile şi cuvintele acestei celebrări, credincioşii sunt iniţiaţi în bogăţiile pe care acest sacrament le semnifică şi le înfăptuieşte în fiecare nou botezat" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1234). Catehismul expune sistematic gesturile sacre şi simbolurile Botezului, oferindu-ne prilejul să le înţelegem şi noi. Vom folosi în acest scop unul dintre cele mai vechi texte patristice care descriu Botezul şi simbolismul său, text care aparţine unui misterios dar foarte profund autor, Dionisie Areopagitul (Despre Ierarhia Bisericească).

Mai întâi să vedem care sunt elementele "mistagogiei celebrării".

1. Semnul Crucii - marchează pecetea lui Cristos asupra celui botezat. Fiind semnul sub care a murit Cristos însuşi, semnul Crucii implică participarea creştinului la suferinţa Sa mântuitoare.

2. Vestirea Cuvântului lui Dumnezeu - este vorba de lumina Revelaţiei supranaturale care îi luminează pe cei care intră în Împărăţia lui Dumnezeu. Credinţa e un element indispensabil Botezului. Căci Botezul nu este un act magic, menit să obţină automat şi impersonal mântuirea, ci el operează numai asupra celor care cred cu adevărat, personal, în ceea ce Biserica transmite şi învaţă ca fiind Adevăr revelat.

3. Exorcismele - sunt rugăciuni menite să-l scoată pe energumen de sub puterea celui rău şi de sub puterea păcatului. Lepădarea de Satana indică asumarea personală a exigenţelor luptei spirituale în slujba Bisericii şi a armatelor luminii.

4. Apa pentru Botez - este materia principală a ceremoniei sacre. E sfinţită printr-o rugăciune de epicleză şi semnifică materia din care este re-creat cel Botezat.

5. Scufundarea întreită în numele Sfintei Treimi - este ritul esenţial al Botezului, care simbolizează îngroparea (scufundarea) alături de Cristos, şi Învierea (ieşirea la suprafaţă) împreună cu El. Această modalitate îşi păstrează simbolismul şi valoarea şi sub forma stropirii de trei ori cu apă sfinţită.

6. Ungerea cu sfânta crismă - semnifică primirea darului Duhului Sfânt de către cel botezat. Cel inclus în Biserică devine astfel "uns" al lui Dumnezeu.

7. Veşmântul alb - simbolizează faptul că cel botezat e îmbrăcat în Cristos cu care a înviat.

8. Lumânarea - semnifică "iluminarea" celui botezat. Toată viaţa creştinului apare, în primul rând, ca o luptă dusă cu scopul de păstra aprins harul primit la Botez,

Acum, după ce am consemnat aceste simboluri baptismale mistagogice, să vedem cum descrie botezul Dionisie Areopagitul în De ecclesiastica hierarchia (Despre ierarhia bisericească).

Într-un capitol dedicat integral Botezului, Dionisie expune 7 puncte principale. Primul se referă la începutul lucrării mântuitoare, care, la iniţiativa lui Dumnezeu, aparţine apostolilor şi urmaşilor lor: "Când ierarhul doreşte ca toţi oamenii să se mântuiască prin asemănarea lor cu Dumnezeu şi să ajungă la cunoştinţa adevărului, atunci le vesteşte Evanghelia cea adevărată, anume că Dumnezeu, prin bunătatea firii Sale faţă de oameni, este cu milostivire pe pământ...". Auzind această veste mântuitoare, mişcat de harul Duhul Sfânt care-i dă un imbold discret, păgânul (adică cel nebotezat) se duce la unul dintre membrii Bisericii lui Cristos şi-l convinge să-l conducă la ierarh, luându-şi un naş, care-l va călăuzi în profunzimea vieţii spirituale. Ierarhul, primindu-l pe cel care doreşte să devină creştin alături de naşul acestuia, "proslăveşte prin mulţumiri duhovniceşti şi prin închinare trupească pe unicul Începător a toată bucuria", recunoscând astfel că cel care doreşte să se boteze o face - în primul rând - datorită voinţei lui Dumnezeu, abia după aceea datorită voinţei proprii. Aflat faţa în faţă cu aspirantul, ierarhul "îl îndeamnă să facă deplină întoarcerea sa la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este în totul perfect şi fără prihană. După ce-i explică în ce constă viaţa cea în Dumnezeu şi-l întreabă dacă vrea să ducă o astfel de viaţă, atunci Ierarhul, după ce i-a primit făgăduinţa, îi pune mâna pe cap şi, făcându-i semnul crucii, porunceşte preoţilor să înscrie printre cei botezaţi pe acest bărbat şi pe naşul său". Urmează exorcizările. "(...) Ierarhul descinge pe cel venit spre botezare şi porunceşte să fie dezbrăcat de către co-liturghisitori. În urmă, îndreptându-l cu faţa către răsărit şi aşezându-i mâinile desfăcute în aceeaşi direcţie, îi porunceşte să sufle de trei ori asupra Satanei şi să pronunţe cuvintele de lepădare. După ce i se repetă de trei ori lepădările şi le repetă de trei ori, ierarhul îl îndreaptă spre răsărit; îl face să privească spre cer şi, întinzând mâinile în sus, îi porunceşte să se unească pe sine cu Cristos şi cu toate învăţăturile cele divine ce ne-au fost predate". Urmează mărturisirea. Curăţit de răutate, neofitul rosteşte de tei ori Crezul după care este binecuvântat. Abia atunci este dezbrăcat complet (dacă era vorba de o femeie de aceasta se ocupau femei credincioase), este uns cu ulei sfinţit (crisma) iar Ierarhul sfinţeşte apa. Urmează Botezul propriu-zis. Ierarhul pronunţă deasupra apei numele candidatului, după care "îl cufundă de trei ori şi, la cele trei scufundări şi scoateri din apă, invocă întreita ipostază a dumnezeieştii fericiri (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1240: În Biserica latină, această triplă turnare este însoţită de cuvintele oficiantului: «N., eu te botez în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.» În liturgiile orientale, catehumenul fiind întors spre răsărit, preotul spune: «Botează-se robul lui Dumnezeu, N., în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.» La invocarea fiecăreia dintre cele trei persoane ale Sfintei Treimi, îl cufundă în apă şi îl ridică. - n.n.). După aceea, primindu-l preoţii, îl prezintă naşului sau celui ce l-a adus să fie admis la botez. Împreună cu acesta, îl îmbracă ei cu o haină potrivită (albă - n.n.) şi-l duc apoi din nou la Ierarh". Iată deci cum din cele mai vechi timpuri ale Bisericii, ceremonia sacră a Botezului e prezentată cu mare bogăţie de detalii, interpretările simbolice relevându-ne semnificaţiile profunde ale Botezului.

Concluzii

"Încorporat lui Cristos prin Botez, cel botezat este făcut asemenea chipului lui Cristos. Botezul îl pecetluieşte pe creştin cu un sigiliu spiritual de neşters (caracter) al apartenenţei sale la Cristos. Această pecete nu este ştearsă de nici un păcat, chiar dacă păcatul împiedică Botezul să aducă roade de mântuire. Dat o dată pentru totdeauna, Botezul nu poate fi repetat" (Catehismul Bisericii Catolice, art. 1272).