CATEHEZĂ

CATEHEZA: CÂND SI CUM SA MA SPOVEDESC?

Înainte de toate, ce este sacramentul spovezii?

Sacramentul Spovezii (sau al Pocaintei sau al Împacarii) este celebrarea iubirii milostive a lui Dumnezeu, care ne daruieste iertarea pacatelor, prin intermediul lui Cristos mort si înviat, care, prin slujirea Bisericii, ne reconciliaza cu Dumnezeu si cu fratii.

Asadar, a ne spovedi înseamna:

* a fi în ascultarea cuvântului lui Dumnezeu si a recunoaste propriul pacat

* a celebra iubirea milostiva a lui Dumnezeu Tatal care:

- iarta pacatele noastre, spalându-le cu sângele Fiului sau;

- ne da însati viata sa divina (harul sacramental);

- ne reconciliaza cu el si între noi, reconstruind legatura noastra de fraternitate universala;

- primeste si fertilizeaza angajarea noastra personala de convertire continua inaugurata de botez si ritmata de exigentele celebrarii euharistice;

- deschide inima noastra caita la suflul Duhului Sfânt, care duce spre dreptate, iubire, libertate, viata si bucurie.

Cine a instituit acest sacrament?

L-a instituit Isus Cristos, când, în seara de Pasti, s-a aratat apostolilor sai si le-a spus: "Primiti pe Duhul Sfânt: carora le veti ierta pacatele vor fi iertate si carora le veti tine vor fi tinute" (In 20,22-23).

De ce trebuie sa ne spovedim?

Pentru ca orice crestin dupa botez savârseste pacate.

Si atunci, cel care spune ca este fara pacat?

Sau este un mincinos, sau este un orb. "Daca spunem ca nu avem pacat, ne înselam pe noi însine, iar adevarul nu este în noi" (1In 1,8).

Când se comite un pacat?

* Atunci când nu ascultam de Dumnezeu, de iubirea sa, de legea sa data noua, prin Cristos, pentru a ne arata drumul bun spre adevarata noastra fericire deplina si realizarea perfecta a existentei noastre: sfintenia.

* "Ceea ce este rau înaintea ta eu am facut" (Ps 51,6).

* Îndeosebi, ne dam seama de pacatul nostru în lumina lui Cristos. De fapt, Cristos, prin cuvântul sau si prin moartea-învierea sa, dezvaluie pe deplin omului pacatul sau si gravitatea pacatului.

În ce sens pacatul îl ofenseaza pe Dumnezeu?

Pacatul îl ofenseaza pe Dumnezeu în sensul ca:

- îl raneste sau îl distruge pe omul pe care Dumnezeu l-a creat si pe care îl iubeste;

- bruiaza sau întrerupe dialogul lui Dumnezeu cu omul;

- refuza cuvântul sau (legea, învataturile...) care este adevaratul bine al omului;

- îl ofenseaza pe Dumnezeu, nu atât în cinstea sa, cât mai ales în iubirea sa.

Mai ales, pacatul este motivul mortii lui Cristos, Fiul preaiubit al Tatalui.

Toate pacatele sunt egale?

Desigur ca nu. Pacatele se diversifica, de exemplu, în ceea ce priveste gravitatea si tipologia.

* Cât priveste gravitatea, exista pacate de moarte si pacate lesne-iertatoare.

* Cât priveste tipologia, exista pacate:

- cu gândul, cuvântul, fapta, omisiunea

- împotriva lui Dumnezeu, împotriva aproapelui, împotriva noastra, împotriva creatiei.

Când este un pacat de moarte?

Pentru a face un pacat de moarte sunt necesare trei conditii în acelasi timp:

- materie grava

- constiinta deplina

- consimtamânt deliberat.

De cine este stabilita materia grava?

Dumnezeu (si nu noi sau oamenii...) determina care este materia grava. Dumnezeu o indica îndeosebi prin cele zece porunci si prin învataturile lui Cristos, repropuse de Biserica sa.

Când se comite un pacat lesne-iertator?

Când este vorba de o materie usoara, sau, chiar daca este o materie grava, totusi lipseste fie constiinta deplina fie consimtamântul deliberat.

Referitor la pacatele proprii, nu este suficient a cere iertare lui Dumnezeu fiecare pe cont propriu, fara sacramentul Spovezi?

* Fiecare dintre noi poate si trebuie sa ceara iertare de la Dumnezeu în orice moment, îndeosebi imediat dupa fiecare pacat de moarte si înainte de a adormi seara, ca si la începutul celebrarii sfintei Liturghii.

* Însa Dumnezeu ne iarta anumite pacate, adica pacatele de moarte, atunci ne apropiem caiti de sacramentul Spovezii, voit si instituit de Fiul sau Isus Cristos. Dumnezeu ne arata modul prin care el ne acorda iertarea sa. Desigur, pacatul nu este iertat daca nu este cainta personala, dar Dumnezeu a legat însasi iertarea pacatelor de slujirea bisericeasca sau cel putin de vointa serioasa de a recurge la ea cât mai curând, atunci când nu exista posibilitatea de a face spovada sacramentala.

Trebuie sa ne spovedim câteodata?

* Fiecare crestin, dupa ce a ajuns la vârsta ratiunii, are obligatia de a spovedi cel putin o data pe an;

* Însa crestinul bun nu poate si nu trebuie sa se multumeasca cu acest minim. Îndeosebi, crestinul bun:

- În cazul unui pacat de moarte: trebuie sa se spovedeasca imediat dupa ce a comis un pacat de moarte, cu scopul de a obtine imediat iertarea lui Dumnezeu si de a evita iadul în caz de moarte. Si, oricum, trebuie sa se spovedeasca înainte de a merge la sfânta Împartasanie.

- Spovada individuala si integra si dezlegarea constituie singurul mod obisnuit cu care credinciosul, constient de pacatul de moarte, este împacat cu Dumnezeu si cu Biserica.

- În cazul pacatelor lesne-iertatoare: daca are numai pacate lesne-iertatoare, timpul, care poate sa existe între o spovada si alta, depinde de sensibilitatea spirituala a fiecaruia.

- Anumiti sfinti se spovedeau chiar în fiecare zi, si erau sfinti!

- Urmând sugestia bunilor parinti spirituali, ar fi potrivit pentru un crestin, care nu are pacate de moarte, sa se spovedeasca în mod normal cel putin o data pe luna, maxim o data la doua luni, si acest lucru trebuie sa aiba loc mai ales daca el primeste frecvent sfânta Împartasanie.

De ce este deosebit de potrivita marturisirea frecventa chiar si a pacatelor lesne-iertatoare?

* Este deosebit de potrivita recurgerea obisnuita, umila si încrezatoare la sacramentul Pocaintei deoarece acest sacrament:

- mareste harul,

- întareste virtutile,

- ajuta la îmblânzirea tendintelor negative mostenite din cauza pacatului stramosesc si agravate de pacatele personale,

- formeaza o constiinta dreapta,

- ofera darul seninatatii si al pacii, datorita însusi faptului ca mareste harul.

* Apoi, sa nu se uite si importanta ritualului penitential, care se afla la începutul celebrarii euharistice, si cu care se cere iertare lui Dumnezeu pentru propriile pacate.

Cum ne spovedim?

* Înainte de toate ne pregatim pentru celebrarea sacramentului cu momente de rugaciune si cu o buna directiune spirituala.

* Apoi ne confruntam cu exemplul si cu cuvintele lui Cristos (cercetarea cugetului).

* În lumina a ceea ce Dumnezeu a facut pentru noi, ne recunoastem propriile pacate, cerând iertare lui Dumnezeu si angajându-ne "sa ne schimbam viata", mai ales într-un sector deosebit (propunerea).

* Apoi mergem la preot (începând prin a spune cât timp a trecut de la ultima spovada si apoi încheind prin a spune ca vrem sa marturisim si pacatele de care nu ne mai aducem aminte si pe cele din viata trecuta):

- se marturisesc propriile pacate

- se asculta cuvintele preotului

- se accepta pocainta care este data

- se manifesta propria cainta, motivata mai ales de iubirea fata de Dumnezeu si se recita actul de cainta (sau vreo alta formula asemanatoare)

- se primeste cu credinta dezlegare: "Eu te dezleg de pacatele tale, în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh".

* Apoi se multumeste lui Dumnezeu pentru darul sacramental primit, reînnoind propria angajare de convertire a vietii.

Este suficienta o acuzare generica de propriile pacate?

* Nu, nu este suficienta. Trebuie respins orice obicei care limiteaza marturisirea unei acuze generice (de exemplu, a spune: "Parinte, am pacatuit, dati-mi dezlegarea...") sau numai a unui pacat sau a mai multor pacate considerate mai semnificative.

* Crestinul este obligat sa marturiseasca, în functie de specie si de numar, toate pacatele de moarte comise dupa Botez si care înca nu au fost marturisite la Spovada, de care îsi aduce aminte dupa o examinare atenta.

Cum se face o buna cercetare a cugetului?

* Lasându-ne luminati de cuvântul lui Dumnezeu (Biblia). De fapt, cuvântul lui Dumnezeu:

- reveleaza pacatul,

- invita la convertire,

- îndeamna la bine,

- încurajeaza sa actionam imitându-l pe Cristos,

- vesteste milostivirea lui Dumnezeu care spala pacatul omului cu sângele lui Cristos si daruieste harul Duhului Sfânt care îl sfinteste pe om.

* Îndeosebi, se poate face o buna cercetare a cugetului trecând în revista cele zece porunci, fericirile evanghelice, poruncile Bisericii (a se vedea, în acest sens, cap. VIII: Cercetarea cugetului).

Ne putem spovedi în timpul sfintei Liturghii?

* Da, este posibil, însa nu este potrivit deoarece nu se pot celebra bine doua sacramente în acelasi timp. Este mai bine sa ne spovedim înainte sau oricum în afara sfintei Liturghii. Celebrarea Spovezii în timpul Liturghiei da loc la o suprapunere care ajunge sa dauneze acestor doua evenimente de mântuire, piloane autentice ale vietii crestine, si de aceea fiecare dintre ele are nevoie de un timp specific de celebrare.

* Asadar, se recomanda credinciosilor sa se apropie de sacramentul Pocaintei în afara celebrarii Liturghiei, alegând un moment de calm pentru ei si pentru preotul confesor, asa încât sa poata celebra bine acest sacrament.

Confesorul este obligat mereu la secret?

Desigur, fara nici o exceptie si sub pedepse foarte severe. El trebuie sa tina secretul absolut (sigiliul sacramental) cu privire la pacatele marturisite de penitentii sai, chiar cu pretul pierderii vietii sale.

Pot primi toti dezlegarea?

* Nu pot primi în mod valid dezlegarea penitentii care traiesc în stare obisnuita de pacat de moarte (de exemplu, divortatii recasatoriti...) si atunci când nu intentioneaza sa-si schimbe situatia lor.

* În orice caz, pacatul nu este iertat daca nu exista cainta personala si propunerea de a nu-l mai face.

* Apoi, unele pacate deosebit de grave, pedepsite cu excomunicarea, pot sa fie dezlegate numai de papa sau de episcop sau de preotii delegati de ei.

* În caz de pericol iminent de moarte, orice preot poate sa dezlege de orice pacat sau excomunicare.

Ce raport exista între celebrarea sacramentului spovezii si viata zilnica?

Celebrarea ritualului sacramental al pocaintei este strâns legata de viata zilnica. Spovedindu-ne, ne luam angajamentul, în fata comunitatii si în fata lui Dumnezeu, de a ne întoarce sa mergem în alegerea crestina fundamentala, de a face tot ceea ce Cristos a propus drept cale pentru eliberarea adevarata si definitiva a omului, pentru comuniunea deplina si fericita cu Dumnezeu si cu fratii.

"Ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost justificati în numele Domnului Isus Cristos si în Duhul Dumnezeului nostru" (1Cor 6,11). Asadar, umblati în viata noua. "Aceasta este vointa lui Dumnezeu: sfintirea voastra" (1Tes 4,3)

Mons. Raffaello Martinelli, primatul Bazilicii "Sfintii Ambrozie si Carol" din Roma

NB: Pentru a aprofunda tema, iata câteva documente pontificale:

* Ritualul Pocaintei, 1974;

* Ioan Paul al II-lea, Reconciliatio et paenitentia, 1985;

* Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1420-1484; 1846-1876.

Traducere de pe Zenit: pr. Mihai Patraşcu