BISERICA

TRUP MISTIC

De aceea Sf. Pavel prezintă Biserica ca şi Trupul mistic al lui Cristos, "Cap peste toată biserica, care este trupul lui şi plinirea celui ce plineşte toate în toate" (Ef 1, 22-23); Col 2, 10). Cristos şi Biserica se desăvârşesc în mod reciproc ca şi capul cu corpul. Fiecare membru al acestui trup este autonom, dar toţi împreună formează un singur Trup al cărui cap este Cristos şi al cărui suflet este Spiritul Sfânt; un singur organism vivificat şi unificat prin graţie şi iubire. Fiecare membru este pentru Trupul întreg, şi întregul Trup pentru fiecare membru.

Dar, întrucât oamenii se găsesc în stări spirituale atât de deosebite, cum pot ei face parte din Trupul mistic al lui Cristos?

Cei botezaţi care trăiesc în starea graţiei şi iubirii lui Dumnezeu sunt membre vii, care primesc de la Cap viaţă iar ei contribuie la desăvârşirea întregului Trup.

"Botezaţii care sunt în stare de păcat mortal rămân membre ale Trupului mistic, dar membre lipsite de viaţa întregului (lipsite de iubire). Totuşi aparţin întregului, în virtutea caracterului botezului şi al credinţei... Pe lângă aceasta, ei primesc graţii actuale, îndemnuri interioare, care uneori duc pe mari păcătoşi la convertiri neaşteptate şi sunt obiect de tainice influenţe, care ating mereu pe preferaţii milei divine (căci Isus pentru ei a venit): iubirea care animă în mod colectiv Biserica" 37).

Creştinii necatolici sunt membrele Bisericii în mod vizibil (prin botez, cult, sfinţi), însă într-o formă nedesăvârşită, deoarece le lipseşte unitatea perfectă. "Biserica este în mod esenţial vizibilă, dar această vizibilitate nu este deplină decât în Biserica Catolică...Vizibilitatea trupului Bisericii scade în măsura în care cei care aparţin altor familii religioase, se îndepărtează de perfecta unitate" 38), mai întâi ortodocşii, apoi alţi creştini. "Aceştia fac parte din Biserica perfect vizibilă, fără ca să fie integraţi în perfecta ei unitate şi perfecta ei vizibilitate" 39).

În discursul de deschidere a sesiunii a doua a Conciliului Vatican II, la 29 septembrie 1963, Papa Paul al VI-lea enumera pe cei ce aparţin Bisericii zicând: "preoţi, călugări, credincioşi şi chiar Fraţii neuniţi, care şi ei sunt chemaţi la deplina unire a Bisericii". Deci şi aceşti Fraţi neuniţi aparţin în mod imperfect la unitatea Bisericii.

Toţi cei botezaţi sunt încorporaţi în Trupul mistic al lui Cristos, chiar dacă au fost botezaţi în afara Bisericii. Toţi botezaţii sunt deci fii ai Bisericii până în momentul în care, printr-un act pozitiv şi personal resping credinţa (eretici) sau autoritatea (schismatici). Erezia nu este credinţă parţială (Câţi catolici nu cunosc toate adevărurile de credinţă!), ci opoziţie conştientă şi liberă faţă de un adevăr (sau mai multe adevăruri) de credinţă. Disponibilitatea omului de a primi tot ceea ce a învăţat Cristos e suficientă ca cel care o are să fie fiu al Bisericii.

De aceea Biserica e una. Nu sunt mai multe Biserici, ci doar mai multe comunităţi religioase grupate şi organizate în afara Bisericii. Dar şi membrii acestor comunităţi dacă sunt botezaţi şi nu se opun în mod conştient şi liber învăţăturii Bisericii, aparţin, chiar fără să ştie, Bisericii, în mod mai strâns sau mai larg. Unitatea nu înseamnă uniformitate. În Biserică a existat întotdeauna deosebiri de rituri, de disciplină, obiceiuri, preferinţe doctrinale, atitudini teologice.

Necreştinii (necredincioşii, ateii) aparţin şi ei lui Cristos şi Bisericii, dar numai într-un mod invizibil din partea oamenilor şi chiar din partea lor înşişi, dacă, ajutaţi de o natură dreaptă şi de o experienţă spirituală, nu refuză darul divin dat tuturor, şi trăiesc, fără să-şi dea seama, graţia lui Cristos 40). Ei sunt membre vii ale Trupului mistic, însă membre ce se găsesc într-o stare anormală şi imperfectă. Ei nu sunt integraţi în Biserică în mod actual, dar tind spre această integrare, căci în mod invizibil aparţin trupului şi sufletului Bisericii vizibile, de la care primesc raze invizibile care-i ating prin influenţa tainică a rugăciunilor şi a jertfei Bisericii, a căror nemăsurată putere o cunoaşte numai Cel ce o dă şi o împarte: Spiritul lui Dumnezeu 41).

Necreştinii care se găsesc în stare de păcat greu aparţin Bisericii nu în mod actual, ci numai în mod potenţial 42).