 |
Fii tu însuți
Ciprian Ban
achizitionare: 29.09.2003; sursa: Editura Presa Bună  
Pagina întâi
Fii tu însuți
Să ai curajul de-a spune: "Da"!
Să ai curajul de-a spune: "Nu!"
Să ai curajul de-a fi tu.
Să ai puterea de-a te-nălța,
Să ai puterea de-a te smeri,
Să ai puterea de-a sluji.
Să ai credință-n Dumnezeu,
Să ai credință-n Fiul său,
Să ai credință tot mereu.
Să ai timp de-a căuta (adevărul),
Să ai timp de-a te ruga,
Să ai timp de-a contempla.
Să ai puterea de-a ierta,
Să ai puterea de-a uita,
Să ai puterea de-a iubi
Căci numai așa tu însuți vei fi!
| |
| |
Copile, tu!
Copile, tu! De ce ești trist?
Privește viața: e un vis,
Un vis frumos cum altul nu-i,
Chiar dacă ești al nimănui.
Copile, tu!... cu păr bălai,
În viața asta să nu ai
Durere suferință grea
Și să răsai precum o stea.
Copile, tu!... cu ochi blajini,
Te roagă mult și fi senin!
Tu vezi că lumea asta noi;
O împroșcăm cu mult noroi.
|
Ca toți să fie una
Ca toți să fie una în unire,
Ca toți să fie una în iubire.
Ca toți să fie una în ființă,
Ca toți să fie una în credință.
Ca toți să fie una într-un cânt,
Ca toți să fie plini de Duhul Sfânt.
Ca toți să fie doar un popor...
"O singură turmă și-un singur păstor".
| |
| |
Cântare sfântului Francisc
O! Preaslăvite sfânt Francisc,
Arată-mi calea ce-ai deschis,
În lumea asta efemeră
Ce într-o altă lume speră.
Tu printre sfinți te-ai numărat
Fiindc-ai slujit cu-adevărat
Domnului din ceruri, care
Ți-a dat har fără-ncetare.
|
Doină
Doină, doiniță
Firavă mlădiță,
Cântată cu foc
În zi de noroc.
Doină de jale
Cântată pe cale,
Cobori în mormânt
Cerescul Cuvânt.
Doină te cânt
Acum pe pământ,
Pe-un fir de soare
Gingașă floare.
| |
| |
Eternul Eminescu
În lungul drum spre veșnicie
Am întâlnit maeștri de penel,
Iluștri gânditori de reverie,
Dar nimeni nu era ca el:
O stea ce strălucește-n noapte,
Luceafăr sfânt și ne-ntinat,
Un înger al lumii deșarte,
Un soare etern minunat.
Imaginea lui vie nesecată,
Trecută val după val
Nu poate fi ștearsă niciodată,
Căci el e omul universal.
Crucea de tei mă doboară,
Muzica sferelor dinspre Enescu
Arcușul din mână ce-i zboară
Îl cântă pe eternul Eminescu.
|
De ziua Preacuratei
Aș vrea să-ți spun că te iubesc
Și cât de mult te prețuiesc.
Las să-ți vorbească inima
De ziua ta.
De-ar fi numai vorbe-n vânt
Nu fără faptă și cuvânt,
Dezamăgit și trist aș sta
De ziua ta.
Munții în aur voi schimba,
Mai frumoasă te voi vedea,
Strălucind în calea mea,
De ziua ta.
Lacrimi sfinte vei avea,
Sfinții în cer vor tresălta,
Cu toții ne vom bucura:
De ziua ta.
Pământu-ntreg va tremura,
Copacii iar se vor pleca,
Pe tine te vor saluta:
De ziua ta.
O lume-ntregă va privi
Doar la Fecioara cea dintâi,
Și nimeni nu te-ar supăra
De ziua ta.
Pe lăutari i-aș tot chema
Și toți pe strune-ar fredona,
Cum numa ei știu a cânta:
De ziua ta.
O zi ce numai are-apus,
O oră ce-a venit de sus,
O clipă pentru fericirea ta,
De ziua ta.
| |
| |
Eu și tu
Mă simt atât de singur
Și-atât de nepătruns,
În valea cea de lacrimi
Când totul pare stins.
Plutesc precum o boare,
Prin nouri tulburi, goi,
Zdrobit de neputință
Mă scald tot în noroi.
Un firicel de soare
Pătrunde ca în vis,
În mintea-nvolburată
De stări de nedescris.
Nu pot concepe, Doamne,
O viață așa amară!
Când tu mi-ai spus că eu,
Sunt om și nu o fiară.
Când eu, ființa ta,
Și firavă și rară,
Trebuie să plâng
Și să te iubesc iară.
Îmi pregătești coroană,
Dându-mi iar demnitate,
Și pentru mine vrei...
Să treci din nou prin moarte.
|
Esse
Mă-ntreb adeseori
Cu lacrimi și suspine
- Doamne, ce este viața...
Cum m-ai creat pe mine?
Fiind atât de slab
Și fără învățăminte,
Mi-am întrebat părinții:
- Ce-i viața, în cuvinte?
Iar ei cu umilință
Se îndreaptă către mine,
Și-mi spun fără-ndoială:
"Suntem făpturi ca tine".
Spune-mi omule din om,
Ce vii din asfințit,
De ce alergi mereu
Spre negrul răsărit?
- Spuneți voi, ce știți
Ca să citiți în stele,
Veți putea răspunde
La setea întrebării mele?
Spune-mi tu, natură,
Ce te-nnoiești mereu,
Cum voi putea trăi
Lipsit de Dumnezeu?
- Spune-ți voi cei sfinți,
Ce e curat și sfânt?
Ce nouri învolburați
Mă împiedică să cânt?
Spune-mi tu, o Doamne,
Cu glasul tău ceresc,
Că eu ființa ta
N-am glas dumnezeiesc.
Nu mai întreb ce-i viața
Greșind a te uita,
Dar știu că tu în mine
Mai poți iubi, ierta.
| |
| |
E trist sa vezi
E trist să vezi că ești uitat
Dintru-nceput pustiu și gol,
Flămând de vise și-mpliniri
E trist, dar e adevărat.
E trist s-auzi un cânt duios
Când lumea nici că s-a aprins,
De iubirea ce-a fost ieri,
E trist și-atunci când e "frumos".
E trist să simți de timpuriu
C-ai fost și ești nemăsurat,
Un gust amar și străveziu
E trist când totu-ți pare auriu.
E trist să cazi în ape reci
Ascuns în pietre de Siret,
Topit în fașă de-anotimp,
E trist să fi uitat pe veci.
|
|
|
