APOLOGETICĂ

MESAJUL NESCRIS AL NATURII

"Cât sunt de mărite lucrurile Tale Doamne, toate întru înţelepciune le-ai făcut."
(Ps. 103, 24)

Universul creat este cea mai veche Evanghelie deschisă de Creator în faţa ochilor omului, care poate citi şi vedea minunile creaţiei. Să analizăm câteva exemple luate din ethologia (comportamentul) fiinţelor create:

Entomologii (savanţii care se ocupă cu studiul insectelor) cunosc mai multe specii de viespi care îşi depun ouăle pentru a fi clocite în corpul altor insecte, pe care nu le omoară, ci numai le paralizează pentru a ţine căldură ouălor lor. Aşa este viespea numită Rhysa persuasoria, care îşi depune ouăle în corpul altei viespi numită Syrex. Oul Rysei se dezvoltă în corpul acestei larve până ajunge la maturitate, apoi o devoră. Înainte de a-şi depune oul, Rysa face larvei Syrex o "injecţie", prin scoarţa de brad, sub care larva stă ascunsă, deci fără să o vadă. Care om ar putea administra o astfel de injecţie pe nevăzute şi cu astfel de precizie? (Ştiinţă şi Tehnică 1965).

Există unele insecte care nu au armă de apărare. Atunci se deghizează, iau culoarea şi forma precum şi comportamentul celor otrăvitoare. De exemplu Sesia apiforma imită albina; Trichura cerberus ia forma viespei; Thyridia confusa şi Dismorfia orise imită fluturii greţoşi. Asemenea homocromii şi homomorfii iau şi unii şerpi anodini, care imită culoarea şi forma şerpilor veninoşi, fiind astfel oarecum la adăpost de duşmani.

Tot aşa şi cu unele ciuperci. Oare prin "inteligenţa" lor se deghizează? Pasărea Leipova din Australia nu-şi cloceşte singură ouăle, ci îşi construieşte o "clocitoare, automată". Amestecă anumite specii de ierburi cu nămol din care îşi construieşte cuibul. Ierburile fermentează producând o căldură constantă şi permanentă (termostat-incubator) în care ouăle se clocesc singure. Cine a învăţat-o să-şi construiască acest incubator?

Edmond Brodie, profesor la Universitatea din New York, a observat că ariciul foloseşte ca armă de apărare veninul broaştei râioase. S-a constatat că întreg tegumentul amfibienilor conţine anumite cantităţi de venin (diferă de la specie la specie). Ariciul îşi freacă ţepii de trupul broaştei asigurându-şi astfel ţepi veninoşi. Omul ajunge mult mai târziu să-şi procure arme chimice, începând de la săgeţile otrăvite până la gazele toxice.

Karl von Frisch (n. 1886). I se atribuie Premiul Nobel în 1973, entomolog german, a descifrat limbajul albinelor. A observat că albinele cercetaş, când află un loc melifer, comunică celorlalte albine lucrătoare unde se află locul. Albina cercetaş face pe faguri un joc în formă de cifra opt, care indică unghiul faţă de soare, direcţia şi distanţa la care se află sursa de miere. După ce au memorizat coordonatele, albinele lucrătoare se duc singure şi află locul. Dr. Frisch a pus pe fiica sa să ascundă mierea, la care să ducă o albină marcată, care întorcându-se în stup va face jocul cifrei opt. Privind acest joc, el însuşi s-a dus şi a aflat mierea ascunsă, indicată de albină prin limbajul său mimetic. Cine a dat această inteligenţă albinei?

Ochii cu faţete ai albinelor sunt cu multă măiestrie construiţi: când albinele sunt mutate pentru păstorit, ies din stup, fac o tură de recunoaştere în jurul stupinei, fixându-i poziţia geografică, ca şi cum ar fotografia-o, la care se întorc apoi, negreşit, de la orice distanţă.

Peştii abisali trăiesc în mări la adâncimi până la 3-4.000 de metri, în întuneric total, sub presiuni greu de închipuit. Unii au pe cap un "bec" luminos pentru a detecta prada. Alţii au curent electric pentru a paraliza vietăţile cu care se hrănesc. Aceştia folosesc electricitatea cu sute de milioane de ani înainte ca Homo sapiens să o fi descoperit.

Plantele carnivore neputând asimila azotul prin rădăcini, îl extrag din organismele vii pe care le capturează. Există circa 450 de specii, fiecare cu altă viclenie. De exemplu, Otrăţelul de baltă (Utricularia vulgaris) îşi formează în apă, lângă rădăcini, un fel de burdufuri, pline cu aer, acoperite de cili (perişori) foarte sensibili. Îndată ce o insectă atinge cilii, căpăcelele burdufurilor se deschid, apa împinge insecta înăuntru, după care căpăcelul se închide, iar insecta urmează a fi mistuită.

Planta cu ulcele (Nepentes distilatoria) foloseşte cam acelaşi procedeu. Ulcelele sunt curse aeriene pentru insectele aflate în căutare de polen şi nectar, pe care le închid şi le asimilează.

Orhideele (Orphis scolopax, Orphis Iutea, Orphis speculum etc.) au un mod cu totul original de a-şi fecunda (poleniza) florile. Staminele şi pistilul lor imită perfect forma unor musculiţe femele. Primăvara când un soi de musculiţe ies din ou, mai întâi ies masculii, care au o perioadă de clocire mai scurtă. Cum florile acestor orhidee imită perfect femelele, masculii înşelaţi se aruncă asupra lor şi astfel polenizează floarea. Fără aceste insecte sus-numitele orhidee ar dispare într-un singur an. Oare ele au inventat acest vicleşug?

Corpurile vieţuitoarelor sunt printre cele mai minunate alcătuiri de ingeniozitate, ordine matematică şi înţelepciune. Ele sunt adevărate uzine de precizie, care pun în uimire pe omul de ştiinţă al zilelor noastre. Să luăm câteva exemple:

Celulele sunt unităţi elementare de organizare a materiei vii, aflate în relaţii de echilibru cu mediul înconjurător, cu capacitatea de autoreglare şi de adaptare la variaţiile din jur. Ele au capacitatea de autoreproducere şi dezvoltare, mai exact zis, sunt maşini chimice cu proprietăţi multiple. Toate vieţuitoarele au în componenţa lor celule vii. Conservarea şi multiplicarea celulelor se face într-o ordine matematică plină de înţelepciune. În corpul omenesc sunt câteva milioane de miliarde de celule, cele mai numeroase fiind globulele roşii sau hematiile. La un om adult se găsesc aproximativ o sută de miliarde. Hematiile trăiesc în medie o sută de zile.

Fiecare organ celular îşi are o funcţie precisă. Unde este ordine trebuie să fie o raţiune care a conceput-o şi i-a dat impulsul de existenţă. Vom arăta câteva exemple de funcţiuni ale organelor corpului omenesc.

Corpul omenesc. Dacă toate funcţiunile trupului ar fi înlocuite cu aparate, ar fi nevoie de uzine uriaşe, cu zeci de mii de muncitori, pentru a întreţine fiecare organ, să producă alimentele, să supravegheze, să dirijeze, să pompeze şi să dozeze secreţiile pentru întreţinerea complexului organism.

Chiar din punct de vedere material, Creatorul a folosit pentru corpul omenesc materiale foarte scumpe. Un chimist din Zurich (Elveţia) a calculat preţul substanţelor folosite în corpul omenesc şi a constatat că pentru a fi reprodus, ar fi necesar cam 15 milioane de franci elveţieni. Substanţele cele mai scumpe ar fi albuminele şi hormonii. (Lumea, 25.11.1976). Să analizăm, foarte sumar, câteva organe:

Ochiul este un aparat fotografic minune! Retina este o membrană care căptuşeşte fundul ochiului cu aproximativ 3.200.000 celule cu bastonaşe şi cam 45.000.000 celule cu conuri, neînchipuit de fine. Undele electromagnetice care impulsionează retina variază între 400-800 bilioane mişcări pe secundă. Celulele cu conuri şi cele cu bastonaşe sunt în legătură cu nervul optic care transmite imaginile la creier, ca un fir telegrafic, cu viteze greu de imaginat. Ochiului i s-au prevăzut apărători: pleoape, gene, sprâncene, lacrimi, care-l apără şi-l curăţă de praf.

Laringele o altă minune! În gâtul nostru descoperim un instrument muzical, pe care-l purtăm neîncetat cu noi. Acest instrument este foarte asemănător cu instrumentele pe care mult mai târziu le-a făcut omul. Cât este de mic laringele, încât poate fi pus în buzunarul vestei, cu un aspect atât de neînsemnat, el are înfăţişarea şi calităţile unui instrument universal de o construcţie şi eficacitate unică. Poate produce 170 de tonuri diferite, corespunzătoare cu 170 de coarde de pian sau 170 de poziţii la vioară. Are mai multe registre şi poate împrumuta tonul a cel puţin o duzină de instrumente diferite. Tot ce auzim: fluierături, ţipete, urlete, râsul, cântecul sunt produse în acest mic aparat. Dar cel mai important sunet este vorbirea: producerea vorbirii. Cât de minunată este această comunicare între oameni!

Este uimitor de precisă legătura dintre creier şi acest instrument, care se face cu o viteză greu de imaginat. Astfel se formează cuvintele şi frazele întocmite cu raţiune şi frumuseţe. Dacă urmărim o conferinţă cu zeci de date, şi raportat la fapte şi idei interesante, acestea toate sunt acţiunea rapidă a creierului asupra laringelui.

Creierul este centrala de comandă a corpului. Activitatea tuturor organelor stă în sarcina sistemului nervos care se centralizează la creier. Misterioasele celule nervoase din creier posedă o putere inexplicabilă. În medie sunt 10-15 miliarde de celule nervoase numai în scoarţa cerebrală, în restul creierului celulele nervoase sunt de domeniul fantasticului. S-a constatat că aceste celule au un consum foarte redus de energie, cel mult 100 de waţi. Pentru acelaşi număr de unităţi o maşină de dimensiuni greu de realizat ar consuma cel puţin 10 milioane de waţi. (Scânteia 25.1.1966).

Dar randamentul creierului? Potrivit Buletinului Medical englez "Therapeutic notes" memoria înregistrează anual 250.000 miliarde de date. Într-o viaţă de 70 de ani omul înmagazinează în memorie circa 15 miliarde de miliarde de informaţii. Specialiştii afirmă că un lucru odată înregistrat nu mai poate fi şters cu desăvârşire. Procedeul de construire al amintirilor este deocamdată un mister. (Lumea, aug. 1965)

Prof. dr. Constantin Arsenie chirurg neurolog de renume mondial, declară: "Ce ştim despre creier? Jumătate ştim, jumătate nu ştim, iar din ceea ce ştim sunt mai mult ipoteze decât certitudini. Pe măsură ce cunoaşterea înaintează se descoperă universuri nici măcar bănuite până acum".

Inima este o pompă, un motor atât de perfect încât pentru a o înlocui ar trebui o uzină mai complicată decât o rachetă cosmică. (Science et Vie, iulie 1970). Deşi cât un pumn (cca 250-300 g) acest muşchi este o pompă ce hrăneşte şi curăţă neîncetat şi cea mai mică din sutele de milioane de celule ale corpului. Ea pompează cantităţi enorme de sânge prin milioanele de ţevi şi ţevişoare, până la firul de păr. Inima este cel mai productiv motor din lume. Bate de 100.000 de ori pe zi, de aproape 40 milioane de ori pe an. Cu fiecare bătaie absoarbe 1/10 litri de sânge, iar pe an aproape 4 milioane de litri. Inima are prevăzute şi clipe de odihnă, după ce sângele este pompat spre marile vase de sânge (diastola). Câtă înţelepciune şi prevedere! Să fie întâmplătoare? Fiecare organ din corpul omenesc este o maşină minune; ficatul, plămânii, pancreasul, intestinele etc. care umplu de admiraţie pe oamenii de ştiinţă.

Dr. Nicolae Paulescu spunea: "Nu există un singur organ celular sau individual care să nu fie construit în vederea unei funcţiuni, pe care o va exercita mai târziu - căci nu există un fenomen vital, celular sau individual, care să nu se îndeplinească în vederea unui scop determinat". Revista Science et Vie, din februarie 1994 (nr. 917), scrie: "Secretele fascinante ale corpului şi creierului nostru sunt maşina cea mai fantastică din lume".

Să mai luăm câteva exemple din natură: Oxigenul întreţine viaţa, el este transportat în organism prin globulele roşii. S-au văzut oameni care au trăit 30-40 de zile fără hrană, dar nici o fiinţă vie nu ar putea trăi nici zece minute fără aer. Dacă s-ar retrage oxigenul numai pentru o oră din atmosfera pământului, orice viaţă ar pieri, toate fiinţele şi natura s-ar preface în pulbere. Totuşi cine se gândeşte la acest mare dar ce l-a dat Dumnezeu pentru a susţine viaţa? Firul omenesc de păr este mai rezistent decât plumbul, platina sau duraliminiu, singur oţelul îl poate concura. Cosiţa unei femei (în medie 200.000 de fire) poate susţine o greutate de 20 de tone.

"Cât sunt de minunate lucrurile Tale Doamne, căci toate cu înţelepciune le-ai făcut" (Ps. 103, 24).